M-am săturat să îi tot aud pe reprezentanţii puterii cum declară plini de mândrie proletară că una dintre principalele măsuri de ieşire din criză a actualului guvern este aceea a PROIECTELOR PUBLICE şi că cei care ne conduc în momentul de faţă (cu nimic mai virtuoşi faţă de toţi cei care ne-au condus până acum) au cheltuit din bugetul statului cel mai mare procent din PIB alocat acestor proiecte.
Ţin să le spun acestor guvernanţi dar, mai ales, celor care îi finanţează pe aceşti guvernanţi din impozitele şi taxele lor, că atunci când am lăsat pe mâna acestora fonduri însemnate (6% din PIB înseamnă cam 6 miliarde de Euro) acei bani sunt aproape aruncaţi pe geam. Nu spun că nu se pot realiza proiecte publice din bani publici ci că, atunci când ele se realizează, fie sunt prost construite, fie soluţia tehnică aleasă e cea mai proastă, fie, ulterior, sunt prost administrate şi se deteriorează rapid. Studiind domeniul acesta al finanţării proiectelor de infrastructură, am constatat faptul că în ţările civilizate s-a depăşit demult stadiul în care noi ne-am împotmolit şi în care STATUL are rolul esenţial în dezvoltarea acestor proiecte (firmele private cel mult pot spera inutil că dacă participă la o licitaţie de construcţie o vor câştiga).
Demagogia este şi mai mare atunci când guvernul a făcut următoarea şmecherie: a impus prin legea bugetului fonduri pentru proiectele statului de ieşire din criză (pe care a şi început să le contracteze prin instituţiile sale supra-politizate) şi apoi după ce a constatat că nu mai are fonduri şi că deficitul bugetar riscă să o ia razna (pentru că s-a întins mult prea mult la aceste proiecte) statul a început să taie la sânge în salarii şi sporuri şi să se împrumute din nou. Banca centrală le vine în ajutor cu ieftinirea refinanţării de la centru, efectul rapid şi direct al dobânzii de referinţă mai mici fiind împrumuturi mai ieftine pentru stat (prin titlurile de stat).
Nu spun că unele salarii şi sporuri nu trebuiau tăiate, dar nu înţeleg de ce ar trebui tăiate sporuri din educaţie (care, cel puţin teoretic, asigură dezvoltarea pe termen lung a unei ţări), de ce pensionarilor nu trebuia să li se indexeze pensia cu inflaţia (care oficial e mult mai mică decât cea reală) şi nu văd cum, cu sporurile tăiate, cei care licitează proiectele statului sunt mai puţin coruptibili sau vor controla mai bine pentru noi utilizarea acestor fonduri. Cu o Curte de Conturi tot mai politizată demagogia creşterii economice prin proiecte ale statului mi se pare şi mai mare.
Împrumutându-se de pe piaţa internă şi, mai nou şi din nou, de pe pieţele internaţionale guvernul invocă această măsură ca fiind inevitabilă pentru că altfel nu vor mai putea fi plătite pensiile şi salariile. De fapt, aceste pensii şi salarii trebuiau plătite cu prioritate şi apoi, dacă mai rămâne ceva, statul trebuia să dezvolte proiectele sale (în criză e bine să faci economii pe toate palierele inclusiv de la investiţii ale statului care oricum spoliază naţiunea). Acelaşi argument populist a fost folosit parţial şi pentru a invoca prezenţa FMI în România.
Cei de la putere spun că nu avem ce să facem şi că trebuie neapărat să ne împrumutăm de pe pieţele internaţionale şi, în acelaşi timp, să continuăm să îi privim ca pe ultimii oameni pe bugetari, pensionari sau studenţi. Pentru ce? Pentru că guvernul actual ţine cu dinţii de proiectele sale pe care nimeni nu le vede, nimeni nu le poate controla şi nimeni nu le poate accesa. E mai uşor să spui că te împrumuţi pentru salarii şi pensii (deh popularitatea) când tu, de fapt, te împrumuţi pentru proiectele acordate în sistem clientelar (că doar asta înseamnă capitalism românesc). Acesta se numeşte domnilor furt calificat din avuţia unei naţiuni (cea care va plăti ulterior pentru îmrumuturile care finanţează proiectele statului actual). Demagogic se numeşte “soluţie din criză” şi populist se numeşte “grija pentru interesul naţional”.
sursa: cristianpaun.finantare.ro
ADEVĂRATUL MOTIV AL DISTRUGERII CFR MARFĂ: ȘPAGA!
18 March 2010 Articol scris de Simona FICA
DIN NOU BERCEANU DĂ UN TUN DIN AVEREA STATULUI ROMÂN
Tunul privatizării CFR Marfă (numita „Perla Coroanei”) va fi unul la fel de PENAL precum celebrele afaceri “Petrom” şi “Flota”, doar ca de aceasta data infractorul ce a pus la cale jaful este Radu Berceanu. Profitînd de situaţia de criză, Radu Berceanu pregăteşte privatizarea CFR Marfă, prin reducerea personalului, făcînd jocurile viitorului proprietar, operatorul austriac Rail Cargo. Valul de disponibilizări colective de la CFR Marfă face parte dintr-o schemă pe care Radu Berceanu a stabilit-o la începutul acestui an cu operatorul particular austriac, prin care se urmăreşte ca după privatizare să nu existe costuri cu restructurarea şi profitul. Negocierile dintre austrieci şi Radu Berceanu se desfăşoară de aproape un an de zile, timp în care ministrul Transporturilor s-a ocupat să fezandeze şi să macereze compania, pregătind-o pentru a fi servită celui mai important operator feroviar european, la un preţ mult mai mic decît cel corect, dar contra unui comision de 300 de milioane de euro. Sursele Exploziv-News din minister spun că preţul pe care austriecii îl vor da pentru CFR Marfă, este de maximum 500 de milioane de euro, la care se adaugă şi “comisionul” de 300 de milioane de euro, sumă care urmează a fi împărţită de Radu Berceanu cu „altii”. Dincolo de aceste socoteli, austriecii mai sînt pregătiţi ca alte 10 milioane de euro să ungă rotiţele mai mici ale angrenajului privatizării atît din cadrul ministerului, cît şi pentru liderii sindicali, care vor avea un important rol în procesul de privatizare.
ATAC LA SIGURANȚA NAȚIONALĂ ȘI A ALTOR STATE! ÎN ATENȚIA CSAT, DGIA ȘI PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI: HOȚUL DE NEVESTE S-A ASOCIAT CU TÂLHARUL DE TERENURI ALE ARMATEI, PENTRU A FURA ARMAMENT DIN INDUSTRIA DE APĂRARE A ȚĂRII
01 April 2010 Articol scris de Simona FICA
STÂNIȘOARĂ ȘI SEBASTIAN VLĂDESCU, CONTRABANDĂ LA GREU CU ARME ÎN AFRICA!
Sebastian Vlădescu, cunoscut mai mult ca hoț de neveste decât ca „meritoriu” ministru de Finanțe, cel care, cu nesimțire și mânat de interese obscure, obstrucționează activitatea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (și care ordonă atacuri concertate asupra președintelui ANAF, Sorin Blejnar, pe care îl vrea îndepărtat din funcție pentru a-l pune în locul acestuia pe securistul Aurel Ionel Lascu, fost secretar de stat in MapN si fost sef la Departamentul Armamente) a jonglat, ca om de afaceri, cu domenii de activitate dintre cele mai diverse, de la medicina si computere, pana la consultanta si constructii. Ce NU se stie despre “businessmanul” Vladescu, este ca s-a bagat chiar si in afaceri cu armament, in asociere cu Lascu si cu beizadeaua fostului ministru al Apararii, Stanisoara. Cei trei crai, din postura de actionari la o „companie strategica”, au exportat la greu arme in Africa!
Articol scris de Simona Fica
NOUL TUN AL LUI BERCEANU : ROSIA MONTANA !!!
Radu Berceanu, după ce a provocat daune uriaşe economiei naţionale, este, asadar, pregătit să fure şi aurul şi argintul de la Roşia Montană. Conform surselor noastre, compania canadiană Gold Corporation, prin intermediul lui Radu Berceanu, a negociat, la începutul acestei veri, emiterea dreptului de exploatare a zăcămintelelor aurifere ale României şi înţelegerea a „costat” 100 de milioane de euro. Cca. 80% din valoare banilor a fost livrată deja în anumite conturi secrete în străinătate, aparţinînd lui Adriean Videanu şi Radu Berceanu. Ar mai fi de livrat ultima tranşă, avîndu-l ca beneficiar tot pe ministrul Transporturilor. Înţelegerea ar mai stabili şi o rentă viageră pentru Berceanu, conform unor surse, în cuantum de 1% anual din profitul adus de exploatare. Un procent cu o valoare substanţială, avînd în vedere posibilităţile afacerii, care urmăreşte extragerea şi prelucrarea a 800 de tone de aur şi aproximativ 2.000 de tone de argint. După înţelegere, Gold Corporation a început o amplă campanie de imagine, care prezintă avantajele exploatării zăcămintelor preţioase din zona Roşia Montană. Clipurile publicitare, a căror difuzare este plătită cu bani grei în toată mass-media, au scopul de a pregăti opinia publică pentru acceptarea deciziei de exploatare, fără a menţiona, bineînţeles, dezavantajele metodei de exploatare propuse de canadieni, cum ar fi otrăvirea terenului şi a rîurilor din zonă cu compuşii chimici derivaţi din exploatarea zăcămintelor printr-un proces tehnologic pe bază de cianuri. Acum, greii Gold Corporation se tem de faptul că Berceanu va fi inlaturat din PDL (ceea ce devine tot mai evident!), iar ei vor rămîne cu praful de pe tobă şi banii cheltuiţi. În aceste condiţi, îi forţează puternic mîna acestuia spre a-şi onora promisiunea pentru care a fost recompensat în avans. Din informaţiile noastre, Radu Berceanu, artizanul înţelegerii, dă din colţ în colţ, neştiind cum să procedeze. Promisa Hotărîre de Guvern, prin care el ar fi trebuit să le deschidă uşa celor de la Gold Corporation, nu poate fi emisă de guvernul Boc, cel din urma refuzand presiunile lui Bercovici. Returnarea banilor nu este o soluţie, pentru că afaceriştii canadieni ameninţă că vor face publică povestea în cazul în care Berceanu nu onorează promisiunea. Radu Berceanu, după ce a provocat daune uriaşe economiei naţionale, este, asadar, pregătit să fure şi aurul şi argintul de la Roşia Montană. Dacă mai apucă…