Cu sau fara criza politica, guvernul instalat la Palatul Victoria dupa alegerile prezidentiale va avea de gestionat cea mai dificila situatie economica din istoria postdecembrista a Romaniei. Nu intamplator, partidele aflate acum in opozitie conteaza pe un prim ministru independent.
Guvernul Boc a intrat, cu sau fara voia lui in istorie. Nu pentru performantele sau nereusitele lui, ci pur si simplu din punct de vedere statistic. Este primul guvern al Romaniei, de dupa caderea regimului comunist, care este demis printr-o montiune de cenzura.
« Monstruoasa coalitie », sau « Coalitia celor 322 » a dat de pamant si cu presedintele Basescu si cu guvernul lui intr-un moment in care tara arde si baba se piaptana. Refuz sa intru in amanuntele luptelor politice recente, pentru ca ele sunt de un ridicol absolut si, oricum, subiectul este tocat pe toate partile de catre toata lumea, precum un meci de fotbal, la care cica ne pricepem noi toti.
Vorbeam la sfarsitul anului trecut, cand criza economica era doar subiect de barfa, cu un important om de afaceri care sustinea intrarea partidului ce-l simpatiza la guvernare, indiferent de riscurile pe care si le asuma.
Nu conteaza partidul, ci actul de guvernare propriu-zis. Ii spuneam omului de afaceri ca intrarea la guvernare intr-un an care va rascoli profund intreaga societate romaneasca, caci criza batea deja la portile tarii, este un fel de sinucidere politica si ca, in asemenea vremuri opozitia iti confera locul cel mai caldut.
In fapt, nu atat criza dadea fiori celor ce impingeau partidul spre guvernare, cat mai ales teama de alegeri si presiunea celor din teritoriu. In baza experientei acumulate in acesti 20 de ani, refuzam sa accept ideea ca un partid doreste guvernarea pentru ca are solutii la dificilele probleme prin care trece tara.
Aveam convingerea, pe care mi-o pastrez si in prezent, ca interesele partidului sunt mai presus decat cele ale tarii si ca indiferent cat de dificil ar fi tot se pot trage unele foloase de pe urma gestionarii scumpei noastre tarisoare. Ei, stimati cititori, m-am cam inselat.
Si eu si cei ce au tinut cu dintii sa intre in birourile Palatului Victoria. Mare le-a fost mirarea cand au constatat ca timpul s-a comprimat prea mult, pentru a le mai da ragazul sa si profite de putere. In schimb, gestul sinucigas de care va vorbeam mai devreme este pe cale a se produce.
Urmand firul aceluiasi rationament nu-mi ramane decat sa ma intreb daca cei ce se lupta acum pe viata si pe moarte pentru a reveni in scaunele puterii sunt constienti de ceea ce-i asteapta ? Daca ar fi sa ne luam dupa cugetarea filosofului german, conform careia « tot ce nu te distruge te face mai puternic », poate am gasi explicatia.
Dar, realitatile din Romania nu mai sunt de multa vreme filosofie. Asadar, in virtutea existentei lor intr-un sistem democratic, partidele politice trebuie sa se bata pentru accederea la putere, indiferent de problemele ce le au de rezolvat.
Succesul guvernarii se rasfrange direct asupra alegatorilor ,asa cum insuccesul se intoarce impotriva partidelor, dar mai ales a celor ce au fost guvernati. Adica, asupra noastra. Aici e marea dilema. Romania anului 2010 nu va semana deloc cu cea a anului 2009, cand, de bine de rau am beneficiat inca de pe urma celor opt ani de crestere economica.
Printr-o politica de-a dreptul sinucigasa, guvernul Boc nu a reusit sa gestioneze bruma de primenire acumulata si a complicat si mai mult misiunea celor ce-i vor succede. La multele neajunsuri pe care le are tara noastra au contribuit insa din plin toate partidele care acuma incearca sa ia cu asalat puterea, indiferent de combinatiile pe care trebuie sa le nascoceasca.
Ce vor face ele insa atunci cand isi vor vedea visul implinit ? In doar noua luni, guvernul Boc s-a imprumutat cu aproape 20 de miliarde de euro numai de pe piata interna, pentru a asigura supravietuirea tarii.
Banii imprumutati nu ne vor aduce peste timp alti bani, asa cum ar fi fost firesc, ci se vor transforma intr-o povara si mai mare incepand chiar cu anul viitor, cand devin scadente circa 60% din aceste imprumuturi.
Tragedia si mai mare este data de faptul ca pentru a ne mentine “privilegiile” suntem obligati sa ne imprumutam in continuare. Retineti, nici de data asta banii nu vor fi destinati unei posibile relansari economice, ci consumului de supravietuire.
Pai si atunci, de un’ sa furi, caci, in fond, acesta este chilipirul guvernarii in Romania ? Greu de dat un raspuns evident. Au fost multe situatii in ultimii 20 de ani, cand am considerat ca am ajuns la fundul sacului si ne-am inselat. De data asta am zice ca nu mai e de glumit.
Pentru hoti insa, de fiecare data se gaseste ceva. Cu regret o spun, lupta incrancenata pentru putere nu are la baza solutii de salvare a tarii, ci jefuirea ei in continuare. Si pentru ca responsabilitatea guvernarii sa nu impieteze prea mult asupra intentiilor de spoliere, partidele noastre au gasit solutia ideala : un guvern de tehnocrati sau un guvern condus de un personaj care nu face parte din structurile politice.
In acest fel, sustinerea respectivului cabinet are stricta nevoie de partidele ce l-au propus, in schimbul acesteia primul ministru desemnat fiind obligat sa raspunda la comenzile venite din cancelariile presedintilor de partide.
Ei, nici usturoi nu au mancat, nici gura nu le miroase. Ce judecata mai simpla se putea inventa ? Ca ii spune Johanes, ca ii spune Croitoru sau alt tehnocrat de sacrificiu, devine tot mai evident ca cineva trebuie impins in fata.
Conditia este ca acesta sa nu faca parte din vreun partid. Asa, baronii tuturor partidelor din coalitie isi pot vedea linistiti de treaba, iar daca primul ministru desemnat va avea si norocul sa realizeze ceva cu atat mai bine lui, dar mai cu seama celor ce l-au sustinut.
Daca nu reuseste, oricum, politicienii nu sunt pe deplin responsabili de esec. Se va mai narui un mit, respectiv cel al tehnocratilor. Inversunarea cu care se agata de putere si unii si altii nu mai seamana cu ceea ce se intampla in urma cu doar noua luni.
Diferenta majora este ca de data asta se sacrifica cineva in numele politicienilor, pentru un popor sacrificat deja de incompetenta celor ce il conduc de 20 de ani. Nu sunt convins totusi, ca ne meritam soarta.
Alexandru Moldovan.
sursa: bloombiz.ro
Adauga comentariu