Se presupune ca din acest moment am avea mai mari sanse sa aflam adevarul despre Revolutia din decembrie 1989. Despre cei care ne-au furat atunci, despre cei care de atunci incoace ne fura zi de zi, despre cei care ne-au furat o buna parte de libertate.
Si nu numai. Poate si despre cei care ne-au umilit inainte de 1989, care ne-au infometat, ne-au torturat si ne-au tinut sub teroare atatia si atatia ani, dincolo de ordinele unei minti pierdute. Si daca nu ar fi sa aflam chiar tot adevarul, se presupune ca, odata cu declasificarea documentelor privind Revolutia din 1989, am putea macar spera sa aflam o parte din ceea ce nu stim.
Guvernul Romaniei a hotarat sa declasifice mai multe documente in legatura cu evenimentele din decembrie 1989, astfel incat adevarul sa poata fi validat pe baza documentelor care nu mai sunt secrete de stat. Stirea ne anunta ca respectivele documente vor fi facute publice in Monitorul Oficial. Altfel spus, orice roman care si-ar dori sa afle mai multe despre adevaratele evenimente petrecute in zilele care au constituit Revolutia din 1989 poate afla linistit cine a tras in noi pe 22.
Ar putea … Am putea crede ca aceasta declasificare are cu adevarat sensul unei restituiri a adevarului catre romani si pentru istoria noastra. Am putea spera ca aceste documnte vor lamuri macar o parte din intrebarile fara numar care ne-au chinuit 20 de ani fara ca cineva sa ne ofere altceva decat praf in ochi si mistificarea trecutului.
In realitate, marea deconspirare a marelui adevar din decembrie 1989 nu va aduce nimic nou fata de ceea ce stiam si pana acum. Nu va exista nicio dovada socanta despre vreun nume cunoscut sau nu. Documentele care urmeaza a fi prezentate opiniei publice nu vor revela niciun adevar si nu vor raspunde niciunei intrebari majore. Cel mult, asa cum suntem invatati de 20 de ani, filele din documentele declasificate vor starni rasul si vor naste cateva legende amuzante in legatura cu reactiile si actiunile unor “eroi” ai Revolutiei.
Vom vorbi in zilele care vor urma despre dialogurile “picante” dintre revolutionari, despre panica si frica din acele zile care ii insoteau pe toti. Nu vom afla insa niciun cuvant despre jocurile din spatele imaginilor care incepand cu ziua de 21 decembrie 1989 ne-au inundat non-stop casele prin intermediul televiziunii.
Declasificarea nu va face sa aflam nimic in legatura cu sensul destinului politic si social si economic al Romaniei pe care l-au imprimat cei care atunci au preluat puterea. Studiul unei revolutii nu se reduce niciodata doar la aflarea adevarului petrecut doar in zilele ei sangeroase. O revolutie este un proces mult mai complicat care incepe si se termina odata cu incheierea si asezarea in normal a schimbarilor pe care le-a provocat. In acest sens, aflarea adevarului despre Revolutia din 1989 ar presupune declasificarea dosarelor si documentelor ce au insotit si zilele care au urmat celebrelor 21-22 decembrie 1989.
Revenind la stirea care ne aduce adevarul despre Revolutia din 1989, putem sta linistiti. Marea declasificare nu ne va schimba viata cu nimic, nici in bine, nici in rau, asa cum nu ne va elibera de un trecut care inca mai apasa asupra noastra ca o placa mortuara, facandu-ne sa ne suspectam intre noi, fiecare pe fiecare, si toti pe toti.
In aceasta paranoia generala, in conspiratia universala in care traiesc majoritatea romanilor (care inca sunt siguri ca marii imbogatiti ai tranzitiei sunt de fapt cei care si furat Revolutia si apoi zi de zi dupa…), in acest context labil si intensificat, declasificarea unor discutii cel mult amuzante nu poate avea decat rolul unei supape descarcate. Deturnarea atentiei de la adevaratele probleme cu care ne confruntam si la care cei care ne conduc nu au si nici nu pot gasi raspunsuri si solutii.
Iulian Leca
sursa: ziare.com
Adauga comentariu