Anul acesta, la noi, ziua de 9 mai a fost numită „Ziua Victoriei”. A cui împotriva cui? Pînă acum se spunea că este „Ziua victoriei împotriva Germaniei hitleriste”, acum este „Ziua Victoriei împotriva…”. Împotriva cui?
De la Cotroceni, președintele Klaus Iohannis a avut numai cuvinte de laudă pentru „Ziua Europei”, dar nici o silabă despre „Ziua Victoriei împotriva Germaniei”. Sigur, Iohannis este și neamț, cum singur spune, însă este și Președintele României!
Dar Klaus Iohannis este cel care, în calitate de președinte al FDGR și de primar al Sibiului, a girat acțiunea prin care FDGR a fost desemnat succesor și moștenitor al GEG, organizație fascistă a sașilor din România, pe modelul impus de Germania în majoritatea țărilor ocupate în timpul celui de-al doilea Război Mondial.
L-am fi înțeles, poate, pe Klaus Iohannis că, de origine germană fiind familia sa, îi este greu să sărbătorească „Ziua înfrîngerii Germaniei” dacă, însă, n-am fi asistat, mai ales în ultima perioadă, la o exacerbare a ideii că Rămânia este o țară antisemită, teorie lansată chiar de Alexandru Muraru, fratele consilierului prezidențial Andrei Muraru, după uriașa manipulare cu amenințările unui nebun la adresa actriței Maia Morgenstern și a celor de la Teatrul Evreiesc!
Sigur că este de condamnat orice acțiune antisemită, la fel cum este de condamnat orice acțiune antiromânească. Dar să ignori istoria și s-o folosești în scop propagandistic, îndemnînd, practic, la ura între oamenii de etnii diferite este la fel de grav ca orice manifestare împotriva umanității.
De ce ne trage însă Klaus Iohannis pe toți românii în această chestiune care-l privește personal? Are el acest drept?
România, e drept, a participat în prima parte a celui De-al Doilea Război Mondial, alături de Germania lui Hitler și a plătit serios pentru asta pînă în zilele noastre. A acceptat chiar că a participat la uciderea unor evrei și la trimiterea altora în lagărele de exterminare ale nemților, chiar dacă, în privința Pogromului de la Iași, Germania și-a asumat întreaga responsabilitate, așa cum arată un document oficial, la care făcea referire cel mai mare ziar evreiesc din lume, „Jewish Telegraphic Agency”, care apare de peste 100 de ani în SUA. „Cotidianul” a publicat acest document apărut încă din 1956, pe baza căruia comunitatea evreiască a reușit recent să obțină o sumă uriașă ca despăgubire de la Germania:
Numai că, după insurecția de la 23 august 1944, România a întors armele și s-a alăturat Națiunilor Unite, contribuind la victoria finală împotriva Germaniei. Istoricii scriu despre această perioadă: „Cu un efectiv militar de aproape 540.000 de combatanţi, Armata română a parcurs peste 1.000 kilometri, a traversat 17 masive muntoase şi a forţat 12 cursuri mari apă, eliberând 831 de localităţi, dintre care 53 de oraşe (Ungaria, Cehoslovacia şi Austria). Pierderile Armatei române s-au ridicat la circa 169.000 de morţi, răniţi şi dispăruţi” (Editura Enciclopedică, 2003).
Acest tribut uriaș plătit de România n-a prea contat în fața marilor Puteri, țara noastră nefiind niciodată deplin recunoscută ca fiind între învingători în cel de-al Doilea Război Mondial din cauza acelor ani în care am fost aliații Germaniei, motiv pentru care am plătit cu vîrf și îndesat despăgubiri uriașe.
Și, iată, chiar în zilele noastre, Klaus Iohannis a reabilitat Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe in Rumänien), preluîndu-i ilegal și proprietățile prin încălcarea Decretului Regal dat în urma Tratatului de pace de la Paris. În același timp, oamenii din preajma sa au pornit o adevărată cruciadă pentru a demonstra că România este o țară antisemită, iar președintele Iohannis nu pare preocupat pentru a-i potoli, căci este vorba despre țara pe care dumnealui o conduce!
Ce este, oare, mai grav? Amenințarea unui nebun sau reabilitarea unei organizații fasciste, precum GEG, moștenit acum de FDGR-ul condus ani de zile de Klaus Iohannis?
Toate aceste considerații capătă un sens cînd citim mesajul Președintelui cu ocazia „Zilei Europei” – zi importantă, desigur – fără însă să evoce „Ziua Victoriei împotriva Germaniei fasciste”!
Ce este asta? Patriotism german? Și cu patriotismul românesc cum rămîne, îl transformăm în naționalism, în extremism și îl aruncăm la lada istoriei? Pentru ce și-au lăsat sîngele pînă prin munții Tatra bunicii și părinții noștri, nu pentru a-și apăra țara?
Și, dacă își respectă conaționalii, Iohannis ar putea să revadă momentele din istorie, cînd regii și reginele României, descinzînd chiar din Germania, au pus mai presus de apartenența lor etnică interesele țării pe care o conduceau, adică ale României!
Ferdinand I, Regina Maria sau Regele Mihai i-ar putea arăta lui Klaus Iohannis care este drumul pe care trebuie să calce și Președintele României dacă vrea să fie un bun patriot român! Nu succesiunea GEG, nu retrocedările către FDGR din patrimoniul statului român, nu România antisemită. Ci România demnă și respectată în lume pentru tributul în sînge plătit pentru ca ziua de 9 mai să fie și „Ziua Europei”, dar și „Ziua Victoriei” împotriva unei Germanii apuse de care nici nemții adevărați nu sînt mîndri.
Autor: Ion Spânu
Sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu