E și dânsa om! Cât să mai îndure? Are sentimente, are puls, are tensiune și nici de frică nu este integral scutită.
Iată că s-a întors roata. Gloaba cu căpăstru și zăbală, pe care până mai ieri Laura Kovesi o teleghida, maiestuos, cu șfichiuitul ca de bici al dosarului caselor de la Sibiu dobândite nașpa, s-a dat de trei ori peste cap, i-a salutat cu morgă pe Trump, Merkel și Macron și, gata: a revenit acasă zmeu, de nu mai iși încape în piele de grandoare, de nu mai ascultă de nimeni și de nimic.
Multe s-au mai întâmplat pentru Laura Kovesi, marea doamnă a anticorupției românești, în săptămânile metamorfozei prezidențiale. Acest oribil principiu al vaselor comunicante… Cum ascultă el de variațiile de cotă de popularitate ale unuia și altuia și scurge puterea dintr-unul în altul la secundă, fără să i te poți împotrivi.
Și mai funcționează, în acest caz, și principiul omologat de înțelepciunea populară conform căruia un rău nu vine niciodată singur.
Așadar, pe de o parte înălțare, Casa Albă, Berlin, Bruxelles, pe de altă parte prăbușire, hotărâri în dușmănie ale CCR, înregistrări nasoale, da’ nasoale de tot, comise de camarazi de arme pe „șustache” și date presei cu întreaga frenezie a răzbunării îndelung clocite.
Disperarea la vârful DNA e mare. Proba cea mai emoționant de irațională (căci așa se întâmplă la disperare, îți pierzi capul) este amenințarea cu poligraful transmisă găștii de procurori. După stupoare, ea a produs demisii. După demisii, va produce noi scurgeri de informații din interior.
Fascinant!
Să fii tot timpul protejat, ca într-un cocon, să ajungi să te crezi inexpugnabil și, brusc, să te trezești singur, fără protectori înalți, fără gărzi de corp, cam ca Saddam Hussein când a decis să se ghemuiască, la soartă, în celebra fosă de beton.
Eu cred că doamna Laura Kovesi l-a așteptat cu sufletul la gură de președintele Iohannis să se întoarcă în țară. Dar nu l-a mai așteptat trufașă, de pe capra caleștii, cu biciul fermecat în mână, ci strivită de proaspăt dobândita măreție a gloabei devenite zmeu – paraleu.
Astăzi domnul Iohannis nu-și va găsi timp să o primească în audiență (și din pricina consultărilor pentru noul guvern dar și ca să o fiarbă puțin în suc propriu, să-i facă limpede, dacă cumva nu s-a prins încă, cum e cu noua ierarhie). Dar până la sfârșitul săptămânii îi va oferi o fereastră îngustă și opacă, pentru a se preface că-i ascultă ofurile. Pe care el deja le știe, dar, de data asta, nu mai are de gând să le oblojească cu susținerea sa publică.
Într-o primă instanță doamna Kovesi va tatona dacă se mai poate baza pe președinte sau nu. Apoi va face ceea ce toată săptămâna a repetat în fața oglinzii: își va prezenta, în chip de mare victimă, demisia. Sperând ca domnul președinte să o respingă cu toată vehemența și energia lentorii sale. Această respingere izbăvitoare, însă, nu se va produce.
E posibil ca în zilele următoare șefia doamnei Kovesi la DNA să se încheie. Așa cum am prezis cu multe articole în urmă, cu cât dânsa se agață mai mult de scaun, cu atât dezvăluirile și atacurile împotriva sa vor deveni mai grave și mai de neparat. Și vor atrage în bătaia reflectoarelor presei tot mai vaste reliefuri ale puterii oculte din România, ceea ce, cu toată dragostea acestei puteri oculte pentru șefa DNA, nu poate fi tolerat peste o anumită limită. Și așa s-a văzut prea mult, s-a înțeles prea mult, s-a avariat prea mult din punctul de vedere al unor oculți obișnuiți cu protecția tenebrelor.
S-a ajuns la punctul de la care, încolo, rezistența pe poziții a doamnei Kovesi îi deranjează mai mult pe aliații ei decât pe dușmanii ei. Și se știe foarte bine că, un aliat, dacă își propune să te distrugă, poate fi mult mai eficient decât o întreagă armată de dușmani.
În acest moment, după evoluția intolerabilă a dezvăluirilor ce o vizează pe doamna Kovesi dar lovesc, prin ricoșeu, tot mai multe zone sensibile ale puterii paralele și ilegitime, cei care urmăresc primii stoparea hemoragiei de informații compromițătoare sunt chiar cei care, până mai ieri, făceau scut în jurul șefei DNA.
Eu aș paria pe eficiența și viteza de acțiune a acestora.
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu