Una din lozincile folosite fără să fie spălate de la utilizarea anterioară- vehiculată apropo de aaceastă întrebare- e ”nu există motivație pentru un elev să învețe”. Motivația înseamnă în opinia autorului de lozinci că domnul elev n-a primit un ponei, un Rolls-Royce sau o vilă la Mediterana- pentru că nu văd ce motivație îți trebuie să înveți.
Procesul de învățare este inerent în primul rând omului. Te dezvolți învățând. Nu există ”învățare bună” sau ”învățare rea”- există învățare pur și simplu. În plus – ca să desființăm altă lozincă- profesorii n-au bila cea magică de cleștar care să le spună ce meserii se vor căuta când iese elevul Gigel din școală- așa că îl învață ceea ce s-a mai predat- de cel puțin câteva zeci de ani- și dacă nu s-ar fi intervenit cu picioarele în materie- ar fi oprit dezvoltarea ”analfabeților funcționali”.
De ce învățăm ? Pentru provocare, pentru ca să arătăm că putem. Pentru a ne face evidențiat efortul personal. Avem nevoie să fim susținuți în acest efort- de aceea sistemele de evaluare meritocratice trebuie să se întoarcă în școală- începând din clasa a V-a.
De ce învățăm ? Pentru a avea un orizont de cunoaștere care să ne ofere posibilitatea de a face un pas înainte. Oricât de mult și-ar dori distinsele vrăjitoare ale învățământului românesc ca elevul de clasa a II-a să fie un Einstein- e imposibil.
De ce învățăm ? Din plăcere. Ca să aflăm lucruri noi. Ca să vedem pozele acelea frumoase cu mormântul lui Tuthankamon din cartea de istorie de clasa a VI (mie mi-au plăcut așa de mult că am dormit nopți în șir lângă respectiva carte…).
De ce învățăm ? Pentru că asta e ființa noastră. O societate care nu învață- e o societate moartă. Faptul că n-am reușit să învățăm nimic din istoria ultimilor 30 de ani e destul de grav…
Autor: Stefan Gabriel Kovacs
Sursa: Stefan Gabriel Kovacs
Adauga comentariu