Fotografierea ambasadorului SUA la Bucureşti, cu steagul secuiesc nu poate fi separată de declaraţiile ambasadorului SUA la Chişinău. Ambele gesturi- care, având loc la un interval de două săptămâni, nu pot fi suspectate ca fiind „gafe diplomatice”, au o singură consecinţă: inflamarea naţionalismului românesc.
Desigur, gestul făcut de ambasadorul SUA la Bucureşti vine după o altă criză diplomatică, însă în interiorul Uniunii Europene: atacul inadmisibil al ministrului luxemburghez al externelor la adresa Ungariei.
De fapt asistăm, cred eu, la un joc foarte complicat şi deloc promiţător de vremuri liniştite în sud-estul Europei. Se va solda el cu modificarea graniţelor? Foarte puţin probabil. De ce? Pentru că toate naţiunile din Balcani sunt în hotarele lor, cu statele lor naţionale şi toate iluziile cu privire la România mare, Ungaria mare, Albania mare, Bulgaria mare, etc. sunt imposibil de susţinut militar sau financiar.
Naţionalismul balcanic, care altădată speria cancelariile Europei, este acum fără subiect real.
O unificare a României cu Republica Moldova este imposibilă înainte de orice pentru faptul că cetăţenii Republicii Moldova, într-o majoritate zdrobitoare NU doresc această unire. Apoi pentru că România nu îşi poate permite nici economic, nici politic, să suporte costurile unei astfel de uniri.
O Transilvanie alipită Ungariei este, la fel, o iluzie imposibilă, Transilvania fiind acum un pământ românesc, locuit într-o majoritate zdrobitoare de români.
Nici o Transilvanie independentă nu este un proiect viabil, mai întâi pentru că nu există voinţa românilor transilvăneni pentru aşa ceva. Desigur, există o minoritate de intelectuali ardeleni care trăiesc nostalgia identitară, foarte mult idealizată de a fi fost, cândva, cetăţeni ai unui mare Imperiu. Dar discursul lor nu este nici dominant, nici măcar convingător şi promiţător.
Mai apoi pentru că Transilvania, nu România, ar suporta un cost economic foarte complicat al acestei presupuse independenţe.
Secuii? O minoritate cu lideri guralivi, dar îmbătrânită, săracă şi fără un viitor- de unde şi încăpăţânarea de a se refugia în întrecut. Nu uitaţi că jumătatea ţinutului secuiesc (judeţul Covasna) este depăşit doar de judeţul Vaslui la capitolul sărăcie…
Atunci de ce declaraţiile-gesturile acestea ale ambasadorilor SUA?
Pentru piaţa românească: aceste gesturi- declaraţii nu fac decât să încurajeze consolidarea unui discurs naţionalist, implicit eurosceptic, uşor controlabil.
Desigur, provocările sunt făcute de ambasadorii SUA: ei sunt cei care provoacă valurile ce pot consolida un partid naţionalist în zonă. Dar ei ştiu că acel partid naţionalist, chiar dacă va fi „supărat” pa SUA, va fi foarte util intereselor americane.
De ce? Pentru că va fi…anti-rus şi anti-maghiar, în România, deci în ton cu rusofobia transformată în politică de stat pe la noi, dar şi bun inhibitor pentru consolidarea unei prietenii cu Ungaria, ţară al cărei joc politic o face mai aproape de Moscova decât de Washington.
În Ungaria, genul acesta de declaraţii fac bine naţionaliştilor maghiari şi lui Viktor Orban.
Or un Orban puternic în Ungaria este garanţia SUA că în UE nu va fi prea multă coeziune. Or o UE slabă este o UE controlabilă, iar aceasta face parte din agenda SUA.
Deci toate acestea sunt făcute pentru a deştepta nişte stafii foarte utile unor interese pragmatice: de a menţine zona aceasta în tensiune, în lipsă de unitate şi fără o viziune comună.
Eu nu am ascuns niciun moment crezul meu că România singură nu poate face mult pentru prosperitatea românilor. Dar România, Ungaria, Moldova, Serbia, Bulgaria; Grecia, Albania, Macedonia, etc. pot să colaboreze într-o piaţă comună a muncii şi a comerţului care să asigure prosperitate regională şi pace rodnică…
Dar am fi prea puternici ca să nu deranjăm…. Aşa că ni se furnizează drogul naţionalismelor ca să fim dezbinaţi şi controlabili.
Autor: Bogdan Duca
Sursa: Bogdan Duca Blog
Ce trebuie sa se intample, sigur se va intampla!
Mai devreme sau mai tarziu, dar tot se va intampla