Într-o societate democratica, Universitatea este unul din locurile fundamentale ale dezbaterii asupra a ceea ce este sau nu adevarat, ale criticii trecutului si imaginarii viitorului, ale îndoielii cu privire la
termenii, obiectivele si metodele prezentului.
De douazeci si unu de ani, statul român a pus stapânire pe spatiul modelelor care este Universitatea. A incercat sa-i corijeze discursul si practicile, s-o înregimenteze în ciuda sintagmelor care ne vorbesc frumos despre autonomia universitara – activitatile – încearca sa-i suprime mecanismele de gândire independenta, sa-i instituie ierarhii impenetrabile, sa-i organizeze dezbaterile si constiita morala.
De douazeci si unu de ani, unicul rost al universitatii pare a fi acela de a califica si clasifica oameni din ce în ce mai individualisti. De a produce indivizi cu diploma, nu cetateni autonomi si spontani în raport cu
structurile de putere însarcinate sa-i reprezinte.
Universitatea – asa cum o vedem astazi – este un spatiu steril, deposedat de idei, convingeri si idealuri.
De aceea am hotarat sa ocupam Universitatea.
Ocupam Universitatea pentru ca educatia si cunoasterea sunt bunuri de interes public, iar monopolul instituit asupra lor si pretentiile reformiste unidirectionale au forma si gustul unor orientari strict private. Ocupam Universitatea pentru ca nu o mai vrem o simpla fabrica de corporatisti, echipati cu mijloacele satisfacerii unor obligatii comerciale, dar complet lipsiti de constientizarea propriilor drepturi civice. Ocupam Universitatea pentru ca, de fapt, o revendicam. Vrem sa fie ceea ce n-a fost niciodata: un
spatiu dinamic de dezbatere capabil sa gândeasca prezentul si sa imagineze viitorul. Ocupam Universitatea pentru ca avem nevoie de un spatiu deschis, nereglementat de dialog si coeziune sociala.
Avem la dispozitie doar materia prima a drepturilor si libertatilor individuale. Si un cosmar despre cum ar putea arata România urmatorilor douazeci si unu de ani, daca continuam sa visam în tace . (criticatac.ro)
Studenţii au rămas peste noapte în amfiteatru. Conducerea ar fi încercat înăbuşirea manifestaţiei
Un grup de studenţi a ocupat ieri seară un amfiteatru din clădirea Facultăţii de Istorie din Bucureşti.
Iniţial, la ora 18 era programată o dezbatere publică pe tema stării învăţământului din România. Ulterior, dezbaterea s-a trasformat într-un protest contra bugetului mic acordat Educaţiei anul viitor, studenţii cerând totodată şi rediscutarea sistemului de la Bologna.
Participanţii susţin că s-a încercat împiedicarea dezbaterii de către conducerea facultăţii, fiind chemate brigăzi de jandarmi care au scos cu forţa studenţii în stradă.
Rectorul Ioan Pânzaru ar fi venit să discute cu studenţii joi seara, încercând să le minimalizeze protestul. Până la urmă, grupul de 60 de studenţii a primit dreptul să rămână peste noapte în Amfiteatrul Vasile Parvan de la etajul trei al clădirii, după ce au semnat fiecare un angajament că nu vor distruge nimic în clădire.
La momentul actual, numărul studenților care vin spre Universitate este în creștere, iar grupul de pe Facebook castiga tot mai multi adepti. Sunt prezenți și cercetători care au venit să-și susțină punctele de vedere. Manifestația care a preluat ideea Occupy Wall Street este și cea care a propagat-o cel mai puternic până acum, în România. Organizatorii au ținut să evidențieze faptul că nu este vorba de un protest, că acest cuvânt are o contatie negativă și că, de fapt, este o manifestație pașnică prin care se dorește punerea unor probleme și rezolvarea lor. „Este o mișcare de studenți pentru studenti”.
ISTORIA SE OCUPA SI SE DEZBATE
PROBLEME SI REVENDICARI formulate pe 24 noiembrie, amfiteatrul Vasile Parvan, Facultatea de Istorie
PROBLEMA SISTEMICA – ORIENTAREA COMERCIALA
Universitatea a devenit un spaţiu de producere de bunuri, mărfuri. Nu se mai vehiculeaza idei.
Universitatea,fie ea privata sau de stat,a devenit o corporaţie.
Autonomia cunoaşterii este inexistentă.
Dorim sa cautam o alternativa la actualul sistem reprezentativ. Asa-zisele sisteme democratice care functioneaza si in organizarea Universitatii au devenit ineficiente si nu ne reprezinta.
2% din PIB pentru educaţie este inacceptabil. Cerem 6%. Acestia trebuie distribuiti echitabil, in functie de nevoile studentilorsi nu conform cerintelor pietei.
Dorim cresterea autonomiei universitatilor. Au devenit dependente de capital, care reprezinta elita economica a lumii. Universitatile ar trebui sa fie autonome si sprijinite de stat, care sa reprezinte populatia.
Suntem in profund dezacord cu evaluarea membrilor universitatii pe baza competentelor si a eficientei acestora. Denuntam aceasta logica comerciala a functionarii universitatii.
Universitatea apartine tuturor. Oricine trebuie sa poata participa la evenimentele si cursurile universitatii, nu doar studentii.
Diploma ar trebui sa reprezinte un statut social ce reflecta o insusire de cunostiinte reale. Acest statut social trebuie sa inceteze sa mai fie o conditie pentru demnitate si functionare normala in societate.
INFRASTRUCTURA
Federaţiile studenţeşti nu sunt indeajuns de eficiente. Le cerem sa se depolitizeze, sa isi transparentizeze si reformeze mecanismele de functionare.
Distributia cazarilor in caminele studentesti este ineficienta. Cerem un sistem centrallizat, transparent, care sa fie controlat si de masele studentesti. Dorim corelarea mai stransa intre numarul de studenti admisi si numarul de locuri din camine.
Democratizarea curriculei: orice subiect, orice interes ar trebui reprezentat. Orice student care doreste sa aprofundeze un subiect aleatoriu trebuie sa poate fi reprezentat.
Reorganizarea sistemului de pregatire a vitorului personal didactic. In situatia sa actuala, este total ineficient si pune piedici majore pregatirii reale a viitoriilor profesori si invatatori.
Denuntam transformarea institutiilor educatiei in obiective pazite de firme private politienesti si care sunt autorizate la o varietate de abuzuri fata de studenti si de alte persoane.
Cerem un mai mare control asupra curriculei. Procesul crearii sale trebuie transparentizat, iar studentii sa aiba mai mult control asupra crearii propriului pachet de cursuri. De asemenea, e important ca studentii sa poata reclama lipsa unor cursuri considerate de acestia necesare.
Accentul mult prea mare asupra teoretizarii si abstractizarii cunostiintelor indeparteaza universitatea de realitatile societatii. Cerem o mai mare contextualizare a cunostintelor dobandite.
CONDITIA SOCIALA A STUDENTULUI
Cerem statului marirea subventiei fondului de burse. Actuala suma alocata fiecarui individ ca bursa este insuficienta pentru a avea un trai decent. Consideram inacceptabila aceasta umilinta sistematica aplicata studentilor.
CONDITIA SOCIALA A PROFESORULUI
Statutul actual al profesorului este sub demnitatea umana ce poate fi acceptata. Mai mult, remuneratia este inacceptabila, contribuind la scaderea drastica a calitatii educatiei. (gandul.info)
Câtă gargară de doi lei în mesajele de paradă scrise cică pentru elita unei naţiuni.Stundenţi! Ei aş, fosta-i lele cât ai fost studenţime adevărată. La ora actuală a fi student e mai nimic. Doar un procent foarte mic din studenţi, sunt la facultate din pasiune sau dorinţa de a învăţa ceva. Acest procent înseamnă 2-3 %.Restul sunt la facultate ca să fie plecaţi de acasă, sau sunt adepţii traiului pe banii babacilor, cât mai mult timp. Aşa până pe la vreo 40 de ani. Şi dacă se crede că mărimea salariului are legătură cu neuronii unui profesor, adică dacă îi dai 3.000 de euro lunar va putea preda ca cei de la Harvard, denotă spălare intensivă de creier la studenţime şi la cei aşa ziş’ii ‘telectuali.
dA AS VREA SA FAD TOTI STUDENTII COLIZATI FERMI SI HOTARITI PINA LA CAPAT ….NUMAI CA SI LA EI CA SI INRETUL SOACIETATII NUMARUL DE OPORTUNISTI ESTE INFINIT MAI MARE DECIT CEL AL ACTIVISTILORT …ASA CA NU DAU NICI O SANSA ACESTEI MISCARI,FACUTA DE COPII LASILOR SI PROSTILOR CARE SE LASA ASASINATI IN MASA FARA SA CIRNEASCA,IN FOND SI EI SINT LA FEL DE LASII CA SI PARINTII LOR !