Soluția finală:
Hai să ștergem rușii de pe fața pământului
Asta e concluzia conferinței pentru securitate desfășurată la Munchen zilele trecute la care au participat toate statele vestice (inclusiv România)
Această dorință spusă cu subiect și predicat de prima-ministră a Estoniei, Kallas nu a fost contrazisă de nimeni dintre aliații ei. Tacit au fost toți de acord că pentru a nu se mai simțiți amenințați poporul rus ar trebui desființat.
Măcar acum e limpede, masca războiului de „apărare” ucrainean are ca țel cucerirea Rusiei și „reeducarea” populației de pe acest teritoriu.
Nu trebuie să vă spun că toate acțiunile Vestului capătă în acest cadru logică. De la respingerea Rusiei în dorința ei de a se integra în Europa (2007 discurs tot la Munchen) până la ignorarea dorinței acelorași ruși, de a se ține departe de aceeași Europa (decembrie 2021, declarația prin care cer NATO să plece de la granițele lor)
Nu stau aici să judec dacă e bine sau rău ca un popor de 1,1 milioane de locuitori (estonienii) să aibă dreptul să șteargă de pe suprafața pământului un alt popor de 150 de ori mai mare. Nu stau să judec dacă e mai bine să trăim fără ca cineva în viitor să își aducă aminte că au existat niște oameni care au făcut ceva pentru lumea asta (de la Mendeleev la Tarkovski, de la Gagarin la Soljenitzin, de la Tolstoi la Cehov, de la Chagall la Stravinski, de la Nureev la Maximova) nu judec, nu mai vreau decât să tac, să nu mai vorbesc cu nimeni care poate trăi așa cum vrea estoniana,
Aș vrea să mă retrag undeva cu toate cărțile lui Dostoievsky (pe care le țin oricum minte) și să îmi recit în minte: „Focul vânăt e gonit de vânt, Zăril-au uitat să mă mai doară, De iubire întâia oară cânt, La scandal și vodcă renunț întâia oară”
Să recit și să tac valsând, fredonând pentru mine Valsul doi al lui Șostakovici, sau pentru că prin sânge suntem mai aproape cel al lui Evghenii (Eugen) Doga, Gramofonul.
Dacă voi puteți să trăiți în lumea aliaților vestici, eu nu, așa că fiecare să își vadă de drum.
Autor: Dan Stoica
PS: Și să nu uităm că maghiarii și-au adus în ceasul doișpe aminte că poetul lor național (Petofi) se numea Petrovici, iar noi am uitat că pe Eminescu îl chema după tată Eminovici.
Adauga comentariu