De o jumătatea de mileniu omul nu și-a mai schimbat modul de a vedea lumea. (vorbesc despre aprecierea psihică a imaginilor vizuale) În termeni generali e vorba de ceva milenii bune de când vedem lumea cu aceași ochi dar cu o înțelegere ușor diferită a ceea ce vedem.
Dacă psihic ni se pare că stăm pe loc (nu e chiar așa, dar dezvoltarea antropologică are altă viteză față de ceea ce ne închipuim noi) accelerarea tehnologică are cu totul alți parametri.
Suntem ființe care ne-am urcat la volanul unui bolid care avansează prin istorie tot mai iute dar noi nu mai știm unde am montat frâna așa că apăsăm în continuare pe accelerație cu speranța că va fi bine.
Chestia e că nici drumul nu se termină și noi nu ne dăm seamă că am uitat ce să facem dacă se termină.
Așa că tot accelerăm. Tehnologic.
Uman-politic-social am tras frâna de mult. Societatea „perfectă” cea în care ne omorâm unii pe alții cu blândețe prin legi și măsuri „corecte politic” nu încetează să ne picure în urechi cântecul de jale al reproșurilor. E un șlagăr care începe „fă ce spunem noi și o să fie bine”.
Moartea e un lucru bun. Numai că nu numai la dușmani ci și la învingători se aplică această observație. Ireversitiblitate stingerii biologice îi bagă pe mulți în sperieți și pe alții îi umple de furii.
Soluțiile sunt caraghioase. De exemplu să omorâm cât mai mult în jur, poate noi o să fim uitați.
Sau să închidem ochii și să așteptăm să treacă trenul neștiind dacă suntem pe peron sau pe șine.
Egal.
Disperarea nu-i un bun sfetnic moral și e cel mai bun aliat al violenței.
Știu că mulți speră ca cei disperați să se sinucidă sau să facă prostii care să îi termine. Priviți israelienii care au transformat Ghaza într-o închisoare și au finanțat o organizație puțin sărită de pe linie (Hamas) ca să o conducă. Au vrută să îi ducă pe palestinieni la disperare, să-și ia lumea în cap.
Au reușit și Hamas a produs 7 octombrie 2023.
Sunt convins că Bibi știa de ce pregăteau și a zis că merită sacrificiul dacă poate să-i termine definitiv și să îi alunge din Ghaza pe cei două milioane de disperați care nu folosesc lumii decât să provoace tragedii și tristeți.
Și Himmler când a propus soluția finală prin 43 (după Stalingrad) avea în minte aceeași disperare: „o să pierdem războiul dar să nu lăsăm lumea pe mâna evreilor.”
Bibi știe că utopia sionistă poate nu va învinge dar nu voia să lase pe palestieni după el să se bucure de înfrângerea lui.
Lumea e complicată.
Și Elinsky știe că pierde războiul dar nu mai vrea să lase nimic în urmă, nici Ucraina, nici Rusia și în principiu nimic din planetă. Dacă nu-i el atunci nu merită nimeni să învingă sau să rămână în viață. A încercat până acum de vreo câteva ori să provoace un război nuclear și faptul că unii din vest îi cântă și azi în strună arată că sunt unii care gândesc la fel. Românii care urmează în lesă pe acești „futurologi” proKiew nu sunt decât unii care vcred că e mai sigur să fii câine de pază și nu de vânătoare. Chestie de rasă.
Lumea o să meargă mai departe… sau nu.
Important e să nu picăm pradă disperării care e nu-i sfetnic bun nici noaptea (minții) și nici în diminețile în care lumina soarelui de îndeamnă la euforie.
Adauga comentariu