N-am asistat în viața mea la o campanie atât de josnică. Dintre toate vârfurile de lance din campania asta, cel mai tare urăsc mesajele despre etnia sau originile lui Simion, despre neurodivergența și incapacitatea mentală a lui Nicoșor Dan și acuzațiile conexe. Ba că tatăl lui Simion e un bețiv decerebrat și că locul lui fii-su e la coada vacii. Ba că Nicușor e împuțit și nevastă-sa așa și pe dincolo. Sunt acuzații puerile de pipi-caca, din curtea școlii. M-au asasinat clipurile de campanie ale trolilor lui Nicușor, cu bețivanul ăla, care nici nu știu dacă e tatăl lui Simion: ”George, vino acasă, că nu te bate nimeni!”. Mă disperă și clipurile cu muci, cu expresiile și plescăielile lui Nicușor, în imagini tăiate selectiv și date pe repede înainte ca să arate inuman. Oricine poate face un colaj de expresii faciale, tăiat din trei ore de dezbatere, doar din momente când ai gura închisă, când clipești sau spui anumite vocale. Oricine va arăta ca un pacient psihiatric pentru că toate fețele arată nenatural când le pui pauză sau când dau din cap cu o viteză nefirească. Urăsc focusul pe fiecare moment în care se scarpină la nas și toată lumea așteaptă cu sufletul la gură să-și mai mănânce un muc sau nu știu ce exact.
De ce urăsc campania asta din toată inima? Pentru că eu sunt neurodivergent, iar asta nu mă face nefuncțional, redus mintal sau intolerabil. Oamenii înțeleg formele ușoare de neurodivergență ca pe o dizabilitate mintală. Nu-și pot închipui alte simptome decât cele debilitante, în care oamenii se dau cu capul de pereți și nu reușesc să-și pună ciorapii în picioare. Eu am cel puțin trei patru voci interioare tot timpul. Nu sunt vocile schizofreniei. Sunt fire logice și narative care se desfășoară constant. Închipuiți-vă un computer care rulează mai multe procese în fundal. Niciunul din acele procese nu fac computerul inutilizabil, dar încarcă sistemul și scad ușor performanța procesorului. Un om normal pune automat pe pauză procesele din fundal, atunci când trebuie să ruleze o funcție nouă. Se concentrează pe procesul prioritar și le oprește temporar pe celelalte. La mine durează un pic mai mult și necesită efort. E mereu gălăgie în creierul meu. Ca să pot dormi trebuie să fiu epuizat sau să ascult muzică la maxim. Dacă nu o pot asculta, trebuie să mi-o orchestrez eu în cap în așternuturi, ca să concentrez toate procesele pe o singură misiune. Funcționez la limita grafomaniei, tocmai ca să pot astupa zgomotul.
În momentul în care scriu acest text creierul meu este 70% în altă parte, iar vocea asta pe care o ”auziți” acum a tăcut pentru mine. E ca și cum aș lăsa-o să se joace în spațiul ei personal ca să nu mă căpieze de cap. Nu pot gândi decât lateral, ceea ce înseamnă că nu mă arunc întotdeauna după soluții evidente. Găsesc altele. Uneori nejustificat de complicate pentru om normal, dar funcționale și-așa. E enervant pentru normali pentru că unele soluții sunt ”de la A la B”. Atât de simple. Nu necesită etape suplimentare sau o complexitate nejustificată. Tind să mă rătăcesc în detalii și perfecționism. Să mă îndepărtez de ”misiune” cum s-ar zice. Uneori am nevoie de cineva care să-mi atragă atenția că am luat-o pe o arătură mentală care nu duce nicăieri. În business există producători sau directori de creație care te întorc la misiune.
Sunt complet funcțional și independent. Chiar aș spune că m-a ajutat în cariera creativă. Nu spun că sunt bun de președinte, dar neurodivergența nu este nici de departe ce zugrăvesc trolii politici pe rețele. Bănuiesc că neurodivergența lui Nicușor Dan, dacă există, se revarsă în matematică, nu grafică și scris obsesiv. Matematica e tot gândire laterală, dincolo de soluția punctuală sau rezultat. Probabil că și el are ritualurile lui mentale de ”coping”. Așa pare după cum strânge din ochi câteodată. Veți observa că și Nicușor are dificultăți suplimentare în a se concentra când doi sau mai mulți jurnaliști întreabă lucruri în același timp sau când întrebările sunt extrem de stufoase, din prea multe puncte. Trebuie să separe canalele și să-și reclădească frazele în cap, pe lângă celelalte procese care rulează în fundal. Nu mă deranjează ticurile lui. Mă scârbesc aluziile astea de debilitate mintală.
Apoi, chestia cu casa ”împuțită” a lui Nicușor Dan… Trebuie să recunosc că a fost un exercițiu penibil de marketing. Ca majoritatea exercițiilor de umanizare accelerată la care l-au obligat imbecilii din staful de campanie: ”Hai să-ți arăt pantofii și rafturile! Vino să vezi bucătăria și ce facem noi în sufragerie! Mă trimite soacra la magazin. Șaorma!”. Pe cine căcat interesează ce fac nevestele oamenilor în casele lor? Ce pantofi au sau ce mănâncă. Aia, săraca, nu s-a așteptat în viața ei că bărbată-su va deveni Arhanghelul Progresiștilor și ultima speranță a României înainte să se scufunde în Dunăre. Ea l-a luat de bărbat din dragoste, așa cum era el afazic, și au trântit niște copiii împreună. Se vede de la o poștă că femeia nu-i obișnuită cu PR-ul, cu demența din spațiul public, cu 30 de camere pe ea și jurnaliști care o caută și-n cur. E o femeie normală, care nu trăiește din modă, infuensăreală, bună-dimineața-la-cafelutză, gomaj cu peeling, bleaching anal și unghii cu gel în Dorobanți. Nu e ”naturală” în fața camerelor și n-are nici față de gospodină să zici că îndrăgostești publicul Aneta Stars cu ea. Că nimeni n-ar fi natural când se uită o țară întreagă cu microscopul la orice detaliu. Nici măcar candidații nu s-au obișnuit cu nivelul ăsta de atenție, d-apoi familiile acestora.
Cui îi pasă de pisica, purceaua, cățeaua, faianța sau gresia candidaților? Cui îi pasă de ce face nevasta altuia în viața de zi cu zi? Numai unor gospodine ambetate de singurătate, care folosesc internetul exclusiv pentru rețete de papanași, pornografie stahanovistă și sfaturi bioenergetice. Sunt alea cu ”Această scrisoare a fost găsită în mormântul unui sfânt din Ierusalim. Cine a copiat-o și a dat-o mai departe la zece persoane, a câștigat bani neașteptați! Cine nu, a avut șapte ani de ghinion! Trimite această scrisoare mai departe și te vei bucura de miracole. Amin!”. Ăla e publicul pentru exercițiile astea de PR. Știm că omul mănâncă. Toți oamenii mănâncă. Gătesc în bucătărie, se bărbieresc la baie și se cacă în veceu. Să sperăm… Opriți-l cu șaormele alea că mă ia de la lingurică! Șoc panică și groază: Bărbații își pupă soția când vin acasă și fac lecțiile cu copiii. Puteam presupune de la bun început că e un bărbat clinic sănătos, care își pupă soția și își iubește copiii. Că duce o viață relativ normală, cât mai permite o astfel de campanie.
Mă doare fix în cur de ce fac oamenii în casa lor. Nu mă interesează că au cărțile nearanjate în bibliotecă sau șervețele mototolite pe masă. Aoleo, e dezordine, mamă soacră! Tanti mama lu’ Nicușooor!!! Ce face nora matale? E împuțită, dragă! Am văzut că e dezordine în casă. Cred că trebuie să vă explic în termeni un pic mai științifici. Pe planeta Pământ există niște creaturi care se numesc: copii. Aceștia sunt ca niște oameni mai mici. Nu știu dacă i-ați văzut vreodată prin sălbăticie. Au apărut și la televizor la un moment dat. Ei bine, aceste creaturi misterioase au cantități extrem de mari de energie și un nivel de autocontrol destul de scăzut. Este imposibil să ții o casă ordonată cu doi copii mici, de 3 și respectiv 9 ani. Casa va fi plină întotdeauna de găleți și cutii cu jucării, de ghiozdane, cărți de colorat, piese misterioase de plastic, bombe cu ciorapi explodate prin dormitor și toate cele.
Dacă faci curățenie generală și te întorc cinci secunde cu spatele la un copil, vei constata că e ca și cum n-ai făcut în viața ta ordine în casa aia. Vei suspecta că copiii au inventat teleportarea. Din șase cutii cu jucării, trei vor fi eviscerate complet prin toată sufrageria, iar jumătate din ciocolata topită va fi pe canapea. Cu puțin noroc, vei găsi un dumicat de banană mestecată la mișto, fix în buzunarul de la sacoul tău preferat. Cel mai scump sacou pe care îl aveai. Dacă aveți o cămașă sau o rochie de o anumită culoare, copiii vor reuși să păteze hanța aia cu o culoare diametral opusă întotdeauna. Aleasă special ca să nu fie complementară. Copiii nu pătează niciodată cu gri deschis pe gri deschis. Ar fi de prisos. Pe rochia aia deschisă merge doar o cerneală de caracatiță pe care voi nu știați că copiii o produc în mod natural. Merge un roz luminescent sau un portocaliu de șantier naval a cărui proveniență nu o puteți identifica de la nicio substanță din casă.
Ce să spun… Avea omul dezordine pe rafturi, hârtii, cutii și acareturi. L-aș fi suspectat de psihopatie și tulburări maniacale dacă casa era lună, ca un laborator spitalicesc, iar copiii stăteau drepți ca la garnizoană. Îi trimiteam eu DGASPC-ul pe cap. Breaking Fucking News: copiii fac dezastru în casă, sunt murdărei, agitați și gălăgioși. Îngrijirea lor presupune multe obiecte și activități. Obiecte și activități care nu vor funcționa niciodată exact cum ai planificat, pentru că aceste creaturi ar fi în stare să strice cu mânuțele lor un tanc rusesc, când nu ești atent cinci minute. Ai găsi turela în veceu, pisica pictată cu ulei de transmisie, trei obuze în pătuț și o șenilă în trusa cu farduri despre care o să plângă nevastă-ta că nu mai găsește același model. Practic copiii pot distruge toate materialele din tabelul lui Mendeleev, în orice combinație le-ar amesteca inginerii din metalurgia spațială. Dacă nu vă puteți obișnui cu ideea că copiii vă vor strica imaginea, parchetul, rochia de seară și zugrăveala perfectă, nu faceți copii! O să-i torturați aiurea cu aseptizarea voastră maniacală.
Să nu uităm de acuzațiile că tatăl lui Simion este un bețiv înapoiat, un etnic și chestii de-astea. Ne fură sucul și sandvișul. Oligofrenie electorală. Ador trollingul electoral cu ”George, vino acasă, că nu te bate nimeni!” și imaginile rupte din Goya, cu diformi fără dinți în gură care votează cu Simion. Tatăl meu a fost un bătăuș de copii și de femei. Ne-a crăpat în bătaie și pe mine și pe mama. Am un ochi permanent un pic mai închis de pe urma lui. Era un fost campion de judo și, când mai dădea câte-o carabă, cădeai din picioare cu tot cu podeaua de sub tine. Că aveai 5 ani sau 15, nu conta. I se punea lui pata și luai pe cârcă. Mă obișnuisem. Era business as usual. Ba chiar preferam să dea mai tare ca să leșin și să scap repede. Dacă dădea mai încet, înseamnă că încasam mai multe lovituri și mă chinuia mai mult. Dura ședința de corecție prea mult când era calm. Preferam să-l enervez bine de tot din prima. Așa dădea doi pumni cu sete, îmi stingea lumina și scăpam ieftin. Ori la bal, ori la spital, ce plm. Că nu mi-au plăcut niciodată jumătățile de măsură. Dacă ați vrea să mă convingeți să votez Simion, asta ar fi strategia perfectă de comunicare – că Simion se trage dintr-un neam de înapoiați și că nu-și va depăși niciodată condiția. Reacționez aproape visceral la faze de-astea.
Eu am ajuns un pic diferit față de tata. N-am bătut în viața mea o femeie sau un copil. Poate tocmai pentru că știu de unde mă trag și prin ce am trecut. Când mă ceartă o femeie am tendința de a mă închide și de a mă retrage din spațiul respectiv, tocmai ca să nu existe vreodată riscul să-mi ies din pepeni. Acuma poate mai știți și voi, poate ați mai auzit de femei, dar ele reacționează cam prost când nu vrei să te cerți cu ele și dai să părăsești incinta. Au tendința de a te călca suplimentar pe nervi, doar ca să reacționezi conform așteptărilor lor. Amplifică scandalul. Am reușit 45 de ani să nu bat femei, să nu ajung pe străzi sau la pușcărie. Tot nu acționez bine pentru că nu am nivelul de autocontrol sau maturitate emoțională ca să rămân netulburat în scandalul respectiv. Fuga de orice negociere mai aprinsă sau conflict verbal cu o femeie nu este o abordare sănătoasă. Dar presupun că fiecare avem tarele și neajunsurile noastre. Reacțiile de stres, glumele noastre de căcat și micile momente de răutate gratuită. Da, aia cu ”Te agresez sexual, fey!” a fost de mare căcat din partea lui Simion. De căcatul aproape perfect. Nu chiar la perfecțiunea lui Șerban ”Sex Anal” Nicolae, dar pe-aproape. Gluma de căcat e glumă de căcat. Și-o fi cerut Simion scuze, dar tot bădăran rămâne. În orice caz, ați mai votat voi pixeli albaștri, șmecherași de cartier, bibănitori de femei și bătăuși de copii, N-ar fi asta o problemă. Că, dacă tot îmi făceați jurăminte pionierești despre Iliescu, Băsescu și Iohannis, iar acum ați dat-o pe același limbism, am îndoieli că v-ați maturizat semnificativ.
L-am urmărit pe Simion încă de pe vremea când lumea bună se mira prin feed că nu știe cine sunt AUR și cum au apărut la parlamentare. Îmi amintesc că era Striblea foarte șocat. Mă distribuia pentru că el nu știa, din poziția lui de formator de opinii înguste, despre universul lui intelectual extrem de mărunt. E unul din multele dezavantaje în a avea o bulă atât de izolată, ca cea a oamenilor ”educați”. Nu știți niciodată de unde vi se trage și nici cum ați contribuit la asta. Vă luați toate cuțitele în spinare și îi mai și faceți conspiraționiști pe ăia care vă atrag atenția. Faptul că Simion a ajuns unde a ajuns, ar trebui să fie de lăudat, nu de batjocorit. Faptul că un așa-zis ”etnic”, un ”primitiv” murdar sau cum ziceți voi, a plecat de jos și a reușit performanțele politice ale lui Simion, ar trebui să sugereze tocmai că nu este un bețiv care doarme în balegă la coada vacii. Are ceva fler politic și gândire strategică. I se mai încurcă limba aia de samsar cu kilometri dați peste cap la toate ofertele, dar se descurcă mai bine decât credeți la mesele mari. Nu are experiență cu vorbitul pe limba celor super-mega-elevați, dar trebuie să recunoaștem că nici Nicușor nu-i președintele asociației de logopedie politică.
În ceea ce privește educația, nu m-a interesat CV-ul lui Simion, dar am înțeles că a făcut totuși o facultate de stat și un program de master. Tind să vă cred când îmi spuneți de Copy Ponta și de studiile falsificate ale altora. Nu cred că Simion și-a falsificat diplomele. Altfel explodați voi până acum. Nu pot critica decât ideile sau comportamentul lui de acum, nicidecum părinții sau vecinii din comună ai candidaților. Nu pot batjocori statutul social sau veniturile niciunui bazin electoral. Chestiile astea sunt doar clasism și intoleranță. Pe viitor încercați să discutați idei și aspecte practice, pentru că mizeriile astea fascistoide nu vor răzgândi un electorat nehotărât. Încercați să fiți exemplul pe care vreți să-l vedeți în lume. Până și proștii recunosc frumosul și calitatea. Este statistic imposibil ca toți alegătorii lui Simion să fie proști, primitivi, etnici sau alte invective folosite de marii oameni de cultură din țara asta. Sunteți fanii unui matematician. Ar trebui să înțelegeți cum funcționează curba lui Gauss.
Vă pot acuza pe drept de analfabetism funcțional când susțineți că numai needucații pot vota un anume candidat. Stuart Ritchie, Elliot M, Tucker-Drob – Psychological Science (2018), sugerează că relația dintre durata educației formale și scorurile la testele de inteligență nu este una cauzală. Repet – nu există o legătură directă, cauzală, între nivelul de educație și coeficientul de inteligență. Educația nu garantează o creștere a inteligenței, iar inteligența nu garantează un nivel crescut de educație. De asemenea, educația poate afecta abilități cognitive specifice, nu inteligența generală. Personalitatea și deschiderea către experiențe noi joacă un rol esențial în modul în care inteligența se traduce în succes academic, dar succesul academic nu se traduce automat în deschidere și capacitate de analiză (tot Ritchie în alt studiu). Văd în jurul meu mulți oameni educați, cu niște personalități de căcat absolut. Orbi la tot ce iese din zona lor de confort cognitiv și complet intoleranți la alte perspective. Acest lucru îmi sugerează că sistemul academic românesc nu deschide perspective neapărat, ci pregătește papagali sfertodocți, bolnavi de autosuficiență.
Luați-o cum vreți, dar vă spun că Simion e un adversar redutabil. S-a descurcat onorabil, mai ales într-o țară profund rasistă, în care până și intelectualii bat apropouri fascistoide. A reușit să coaguleze un partid care rupe pe genunchi tot ce mișcă în parlament astăzi. Dacă ia salatiera și e deștept cinci minute, declanșează anticipate și vă decapitează toată opoziția. USR nu mai trece pragul electoral. PNL a venit cu colacii lui Bolojan la propriul prohod, iar PSD sângerează de la jugulară după anularea alegerilor. O să bage STS ture duble și tot nu va putea fura suficient. O să faceți opoziție de la voi din sufragerie. Renunțați la discuții despre etnii și elitisme penibile, că nu au nicio legătură cu nimic. Ar trebui să scriu cinci poliloghii de-astea interminabile pe zi, doar ca să pot demonta factual toate minciunile rostite până acum despre ambii candidați. E frecție la picior de lemn pentru că nimeni nu pescuiește la nehotărâți, ci doar în bazinul cu talibani deja asumați.
Măcar nu vă sihăstriți familiile și prietenii pentru niște opțiuni pe care nu le aveți de fapt. Nu fiți copii proști. Va trebui să trăiți cu ai voștri și după alegeri. Chestiile astea produc dezbinare și instigă la ură. Fracturează un popor care va trebui să coopereze și să conviețuiască de-acum încolo. Acest popor va mai vota. Veți mai avea nevoie de el și data viitoare. Minciunile dezgustătoare, chiloțăreala, țățismul, fascismul și aberațiile astea de văduve isterice care bârfesc sicriul, nu fac altceva decât să vă dezonoreze. Mie efectiv îmi provoacă scârbă, din ambele tabere de susținători. Am înțeles. Unul e Mesia și celălalt Satana. Judecata e interșanjabilă, în funcție de bula din care răzbește isteria, dar țățismele astea sunt total dezgustătoare. Cuibul de Viespi…
Autor: Dan Pavel
Adauga comentariu