Analize și opinii

Dan Pavel: “Marele Portocaliu este un simptom, nu o cauză”

Să-l oprească cineva pe CTP că a ajuns ca-n filmul Exorcistul, în plm! O să împrumut un crucifix de la un amic credincios de pe-aici ca să-l potolim: ”The power of Christ compels you! THE POWER OF CHRIST COMPELS YOU!!!”. Ooof! Urăsc când mă faceți să vorbesc serios. Bă! Isteria asta, zbieretele online, comparațiile cu Hitler și Mussolini, minciunile grosolane, propaganda deșănțată, agenda extremist-progresistă, elitismul, acuzațiile penibile de nazism, ura față de săraci, disprețul față de creștini, față de clasa muncitoare, discursurile fascistoide îndreptate împotriva oamenilor de rând, jaful pandemic, șantajul vaccinal, corupția, terorismul economic, apocalipsa ecologică, militarismul, poliția ideologică, cenzura, demența celor 72 de sexe, agenda trans țintită pe grupe de vârstă vulnerabile, ignorarea completă a îngrijorărilor populației, whataboutismul politic, ipocrizia, imoralitatea, vânătoarea de vrăjitoare, folosirea instituțiilor împotriva populației, monopolizarea resurselor… Acestea sunt motivele pentru care a câștigat Donald Trump. Ca și prima oară, Marele Portocaliu este un simptom, nu o cauză. A fost votul împotriva oligarhiei deja cunoscute și a unei clase politice divorțate de realitate. Ce va învăța elita politică și jurnalistică din toate astea? Absolut nimic! Isteria a reînceput. S-a trecut din nou la jelanie. Sunt fix aceleași acuzații penibile ca și data trecută. Că Trump va abroga Constituția, că noul Mussolini va ucide minorități sexuale și va da Ucraina pe mâna lui Putin.
Nu Trump a adus Occidentul în starea actuală. N-a semnat el niciun război, n-a autorizat nicio lovitură de stat sau vreun bail-out ticălos în 2008. Nu el ne-a mințit despre extinderi, terorism sau armament de distrugere în masă. Nu a dereglementat el bursa sau sistemul bancar. Toate administrațiile de dinaintea lui au ignorat, au mințit sau ocolit ONU. Trump nu a creat niciun precedent. Pur și simplu pentru că n-a avut ocazia, nu pentru că ar fi fost el vreun stâlp al moralității. Pe vremea când lumea o lua pe tobogan, Trump era ce este și acum – un balon de aer cald în care s-au canalizat toate frustrările unor mase ignorate și insultate decenii la rând de către vechea gardă de șoimi ai războiului. După Obama, democrații au prezentat cei mai slabi candidați de la școala ajutătoare. Au fost pregătiți execrabil, foarte proști și delăsători. S-au culcat pe ureche pentru că acaparaseră sistemul. Mai mult decât atât, mafia veche a furat șansele reale ale unor oameni ca Bernie Sanders sau Kennedy de a ajunge la Casa Albă. Și-au furat propriul electorat de sub picioare, iar apoi și-au înjunghiat susținătorii pe la spate cu o agendă mai belicoasă și mai ticăloasă decât era pe vremea lui Bush. Și mai mult decât atât, idioții s-au aliat cu toți proxeneții de război ca Dick Cheney, Hillary Clinton și alți criminali care devastaseră jumătate din Africa și Orientul Mijlociu. Pe ăștia nu-i iubea nimeni nici când erau în anii de glorie, d-apoi în 2024.
Democrații și-au bătut joc de toată filosofia lor ca partid și nu le-au oferit alegătorilor nicio opțiune frecventabilă. Istoric vorbind, democrații trebuiau să fie ăia moderați, pentru clasa muncitoare, pentru drepturi și libertăți, împotriva războiului, împotriva cenzurii, împotriva monopolurilor, împotriva militarismului și a aroganței îndestulaților. Ajunseseră Cordeliu Vagin Tudor, cu dublaj în limba engleză. Și republicanii au făcut cam același lucru în ultimul deceniu. Au aplicat tot rețeta de mafie bătrână care nu poate ieși din vechile cutume. Au sabotat șansele unor candidați ca Gabbard sau Yang în ideea că rămân tot boșorogii miezul de la gogoașă. Așa s-a trezit America cu Donald Trump pe cap – în vidul perfect, în care niciun alt candidat nu părea viu și nu mai reprezenta nimic altceva decât vechiul sistem prăfuit. Doar tâmpiții au senzația că Donald Trump e republican. Este doar un vehicul de care republicanii s-au agățat în ultimul moment ca să nu rămână la ghena istoriei. Clasa politică de la Washington este alcătuită predominant din boșorogi și jucării stricate care refuză să iasă la pensie pentru că au datorii la industriași. Tineretul politic american nu are loc de toate fosilele astea care sunt blocate în mentalitățile anilor 80, în care Rusia și China produceau doar rugină și sculament. Realitatea s-a schimbat fundamental, dar trece pe lângă ei cu viteza luminii, cum trece și pe lângă generația lui Iliescu care refuză să apună la noi. Doar în vidul ăsta de idei și principii Trump devine frecventabil.
Intelectualii frumoși și liberi nu înțeleg un aspect fundamental al psihologiei maselor pentru că le detestă ca setare de fabrică. Nu vor să piardă niciodată capital de imagine, la vreo adunare politică de cafenea, în încercarea stângace de a empatiza cu pulimea. Oamenii luați individual pot fi inteligenți, dar grupul are întotdeauna coeficientul de inteligență al celui mai prost membru. Virulența acestuia nu poate fi subestimată niciodată, indiferent că vorbim de un grup de doctori sau de un grup de uvrieri. Pentru mase nu contează niciodată soluția, ci doar răspunsul la o problemă. Masele așteaptă reacția sau reacționează la rândul lor, nu vin cu soluții. Este o diferență fundamentală între o reacție la o problemă și o soluție. De exemplu, pentru israelieni nu contează că antagonizarea tuturor celorlalți vecini nu e o soluție realistă. Răspunsul puternic la problemă e cel care contează – Reacția. Aceasta creează impactul perceput de mulțime. Trump nu are soluții și nici nu a vorbit vreodată despre ele. Nu a candidat pe soluții, ci pe deficiențele celorlalți. A promis că va rezolva problema și-atât. În rest a fost complet nespecific. Cum poate rezolva? Nu știm. Pentru susținătorii lui nu a contat planul. Trump în sine este planul. Este răspunsul la problemă, la nivel conceptual. Trump e o reacție overkill din partea populației. Un gest reflex ca răspuns la toată debandada comisă în ultimele două decenii de către vechea gardă. Oamenii nu se duc niciodată mai departe de-atât cu planul. E același lucru cu bombardatul palestinienilor – atâta vreme cât răspunsul e suficient de puternic, nu contează dacă funcționează sau nu. Ideea e că le-ai dat o palmă de i-ai căpiat.
Trump e un mecanism defensiv, coagularea tuturor nemulțumirilor adunate. În realitate este susținut de cam aceeași clică de miliardari care a plătit nota lui Biden data trecută. Doar că, de data asta, Sleepy Joe avea scuipat la gură, iar Harris era o salată umblătoare de cuvinte pe care nici femeile n-o puteau tolera electoral. Practic Trump este un alt Neo, dacă vreți… ”another measure of control”. Rolul lui e să se întoarcă la Sursă ca să reinstaleze un sistem de operare fundamental defect și nedrept, ce nu mai poate echilibra Matricea. Post-capitalismul este o problemă ce depășește de mult granițele Statelor Unite. E o problemă globală, civilizațională. Globalismul în sine este un eșec răsunător pentru toată lumea, mai puțin pentru miliardari. Dacă Trump ar fi de zece ori mai inteligent decât este acum, tot nu cred că ar reuși mare lucru. Toate agențiile guvernamentale sunt împotriva lui. Vechea mafie a rămas conectată la servicii. Moștenirea lui Bush și Obama, continuată fără crâcnire de Biden, îl apasă pe cârcă de i se îndoaie genunchii. Inegalitatea socială e nevindecabilă pentru că marile monopoluri au devenit suprastatale și supra-guvernamentale. Globaliștii americani sunt investiți masiv în China și Rusia. Au pus banii pe toate culorile de la ruleta asta și nu vor tolera niciodată să le strice ploile un biet președinte. Miliardarii și-au înzecit averile în ultimul deceniu, iar politicienii și funcționarii au devenit mai ușor de cumpărat ca niciodată. FED-ul tipărește datorii cu nemiluita. Wall Street este mai mult speculă decât productivitate pe bune, iar armata americană e întinsă atât de subțire pe tot globul încât abia mai face față. Ce poate ”salva” Trump și de cine? Cu ce poate influența președintele prețul petrolului? Chiar și dacă forează din nou, ăștia se înțeleg la prețuri pe la spatele lui. Poate doar să atace un alt producător ca să-l facă și mai scump. Mafia industriei de armament abia așteaptă un nou scandal pentru că are politicul și presa în buzunare. Producția de armament trebuie vândută undeva ca să meargă economia.
Să-mi fie cu iertare, dar mă plictisește chiloțăreala asta de florărese. A venit iar apocalipsa. Sunt perorațiile halucinante ale unor analfabeți funcțional. Ucraina era dată pe mâna Rusiei din prima zi în care s-a stabilit că va intra în NATO. Avea soarta pecetluită și toată lumea urla asta încă din 2008. Ăia care scriau că rușii pierd războiul în două săptămâni erau fie imbecili, fie ticăloși plătiți. Toate analizele directorilor CIA, ale generalilor NATO și ale academiilor militare din Vest erau disponibile pentru lectură online. Vorbim de nume mari din securitatea americană, profesori de șmecherie la Harvard și West Point, ambasadori, directori de servicii în diverse administrații. Majoritatea personalului de la vârful Alianței și mai toți liderii europeni s-au opus atunci vehement unui astfel de plan. A un fost circ total când a anunțat Bush următorul val de extindere, în Summit-ul de la București. A spumegat Putin un deceniu pe chestia asta la fiecare întrunire de securitate, nu că ar fi fost el discret în general. Georgia a plătit un preț îngrozitor pentru maidanul care i sa organizat și pentru tentativa de aderare. Dar n-a mai contat… Ce bine că tefeliștii au memoria scurtă. Vedeți că steagul Georgiei e ăla frumos, cu cruci, iar vouă n-o să vă placă pentru că vă pute creștinismul. O să aveți confuzii la pozele de profil. Era imposibil să nu-ți dai seama că Ucraina va păți la fel dacă urmează aceiași rețetă după dictare. Cine a aruncat Ucraina în ghearele Rusiei? Trump sau autorii primăverilor arabe și ale revoluțiilor portocalii care au eșuat în proporție de 100%? Nicio țară în care regimul a fost trântit cu ajutorul serviciilor sau al armatei americane nu este mai bine astăzi decât era pe-atunci. Trump era vedetă de reality show pe vremea aia. Miliardar de carton. Habar n-avea el de toate astea. Ba mai mult, era democrat și susținător care donase pentru Obama. Îmi pare rău să o spun, dar Ucraina era deja înjunghiată de dinainte să se vadă sângele pe toate posturile TV.
Oamenii de rând vorbesc despre steaguri și patriotism în condițiile în care elita lor pariază pe toate părțile din orice conflict. SUA a jucat soarta ucrainenilor la păcănele doar ca să divorțeze Germania de resursele Rusiei și să tragă Europa un pic în jos. Un mic bobârnac după ani de zile de obrăznicie europeană. În rest e circul obișnuit. Gazprom mituiește politicienii din UE, Chevron face exact același lucru, iar noi suntem prinși la mijloc în scandalul dintre două oligarhii. Ne scoatem ochii între noi ca proștii pentru că nu ”ținem” cu mafia potrivită. Rusia sabotează UE, SUA sabotează Germania și Rusia, China sabotează pe toată lumea… iar apoi noi ne sabotăm unii pe alții cu toate rahaturile ideologice. Politica reală a lumii e peste puterea de redresare a lui Trump, a Ursulei von der Leyen sau cine dracu mai e prim-ministru în UK săptămâna asta. Toți idioții urlă că Trump va abandona Europa pe mâna Rusiei. Trecem peste faptul că situația Europei s-a înrăutățit semnificativ în mandatul Biden, când s-a spart buba din Ucraina. Europa A VRUT pe mâna Rusiei și a insistat enorm pe chestia asta până când a urlat SUA la ea. Americanii avertizau de multă vreme. S-au certat cu nemții pe Nord Stream ani la rând. S-au certat cu Polonia, cu Austria, cu Ungaria și-așa mai departe. Ce bine că trăim într-o societate în care nimeni nu mai are voie să pună întrebări, ca să nu pară conspiraționist. De exemplu, cui folosea mișcarea ecologistă din Europa? Aia care închidea centrale nucleare și exploatări proprii ca să acopere consumul cu gaze rusești. Cine erau adevărații putiniști din mijlocul nostru? Nu cumva erau cei mai mari europeni, jurați și declarați ca atare?
O altă întrebare ar fi de ce nu are Europa armata și securitatea ei nici acum? De ce trebuie să depindă militar și informațional de SUA? De ce trebuia să depindă de resursele strategice ale Rusiei? Nu existau exploatări în Europa? Nu ne pricepem la afaceri cu nimeni altcineva decât cu Rusia și China? Pe europeni nu i-a obligat nimeni să se arunce ca târfele în brațele lui Putin pentru căldură și în brațele lui Obama pentru protecție. Puteau face un proiect politico-economic pe bune, numai al lor. Nu 26 de economii la concurență una cu cealaltă, în timp ce Germania lovește la gioale pe toată lumea. Elita europeană s-a lăcomit, iar SUA ne-a tras-o la rinichi de ne ascultă pe toți cu urechea. Nu se putea și cu sufletul în rai și cu… știți voi. UE nu putea primi păpică de la Kremlin și siguranță de la Casa Albă. Nu putea rămâne suverană în timp ce devenea dependentă de producția industrială a sclavilor chinezi, de resursele rușilor și de armata americană. Când primești trei direcții și toate sunt proaste, e mai bine să-ți cauți drumul tău. Dar erau șpăgile prea bune în universul Angelei Merkel și a tuturor cârtițelor infiltrate pe la Bruxelles. Așa că Ucraina era pierdută din 2015 pentru că asta s-a vrut – o realiniere rapidă a polilor magnetici către Washington. Doar că europenii au fost orbi și credeau că pot fi obraznici la nesfârșit. Interesele SUA, ale Chinei și ale Rusiei nu sunt deloc complementare cu interesele Europei. Singura diferență reală dintre Biden și următorul regim este că Trump e prea leneș ca să ne mintă frumos. Îl doare fix în cur, ca pe toți ceilalți președinți care trăgeau jarul pe turta lor și a sponsorilor care i-au pus în funcție. Totul e până la profit. Cu cine credeți că va ține SUA între securitatea esticilor și profitul propriilor companii?
Să vă țineți bine. Ce i-au făcut americanii lui Putin în Ucraina, le va face Putin americanilor în România. Nu că ar fi greu. Toată protipendada politică din Europa e plecată dintre noi. Își gâfâie ultimele raluri pe patul de moarte. Uniunea Europeană e mai coruptă și mai iresponsabilă ca niciodată. Politicienii din România au avut grijă să se castreze constituțional ca să nu cumva să mai aibă vreo responsabilitate. Au fugit de muncă până au devenit irelevanți efectiv. Nici nu mai contează cine iese președinte pentru că, în afară de cititul apometrelor de la Cotroceni, următorul ficus nu poate face mare lucru. Urmează valuri peste valuri de populism. De reacții fără soluții. Trump a devenit un fenomen generalizat pentru că ăștialalți nu învață niciodată nimic. Vor urla în continuare cu presa lor învechită, cu liderii corupți, cu vectorii lor prăfuiți și intelectualii compromiși, până când vor sălta aurismul la rang de virtute. Vor insista pe aceleași crize comițiale despre toate non-subiectele și nontroversele posibile. Pe diversitate și incluziune. Pe slava și not my president… pe extremismul tuturor celor care nu sunt fix ca ei. Vor abera ca Scânteia despre gloria regimului și elementele retrograde care tulbură bunul mers al societății multicultural dezvoltate. Vor agrega profitul în mâinile unor boșorogi care sufocă planeta și au paralizat mobilitatea socială pe verticală. Orice, numai să nu adreseze problemele fundamentale. Până acum Franța și Germania au scăpat la limită de furia mișcărilor suveraniste, dar ulciorul nu merge de multe ori la apă. Au trebuit să mituiască toți stângiștii de pe farfuria politică doar ca să facă front comun împotriva electoratului naționalist. Dacă populațiile sărăcesc suficient, nu-i mai scapă nimeni de consecințele propriei imbecilități. Trumpi peste tot…
Așa că Europa și-a făcut-o cu mâna ei demult. Nu ne-o face Trump acuma special. Toți idioții își acordă mereu o importanță pe care nu o au. Îl doare în cur pe The Donald, așa cum îi durea și pe Biden, Obama, Bush, Clinton și ceilalți membri ai dinastiei securistice de la Harvard. Nu uitați ce a spus Kissinger, că dacă nici ăla n-a fost reptilă deșteaptă, nu știu cine să fi fost: ”Să fii dușmanul Americii este periculos, dar să-i fii prieten este letal. America nu are prieteni, ci doar interese”. Aceeași regulă se aplică la toate imperiile. Știu că nu vă place că Trump a devenit președintele României, dar n-avem încotro. Sugem pula care este, nu aia pe care o visăm noi. Suntem în secolul 21 și trebuie să fim realiști. Dacă nu tragem noi jarul pe turta noastră, n-are cine să ni-l împingă. Strategia de cerșit cu căciula în mână la mesele celor mai mari nu mai dă nici oase, d-apoi carne macră. Trebuie să fim și noi mai proactivi un pic. Să venim cu idei noi. De exemplu am putea încerca să o sugem cu salivă de data asta ca să nu-l usture.
Autor: Dan Pavel