Citez din niște analiști ai piețelor extrem de isteți:
Acțiunile sunt în scădere ca și cum ar fi recesiune
Imobiliarele cresc ca și cum nu ar fi recesiune
Obligațiunile scad deoarece FED-ul crește ratele
Aurul însă crește ca și cum FED-ul ar reduce ratele
Prețul petrolului crește ca și cum s-ar apropia un război
Prețul acțiunilor tehnologice crește ca și cum n-ar fi nicio problemă
Ce putem înțelege de-aici? În primul rând că depinde cum te uiți la piețe pentru a trage concluziile. Apoi, cum lesne se înțelege, dacă o faci parțial ai de pierdut. Nu poți vedea cum unele cresc pentru a spune că e bine, la fel cum nu te poți uita la cum scad altele pentru a spune că e rău. Asta înseamnă că suntem într-o zonă neutră? Nicidecum!
Primul lucru pe care trebuie să-l vedem este că niciodată în istorie nu am mai văzut limpede asemenea diferențe paradoxale. Și nu doar pe piețe. Să vă dau un exemplu din viața reală: în ciuda faptului că nu mai are mare lucru de echipamente militare și că e lăsată la coadă cu finanțarea, Ucraina a făcut câteva mișcări surprinzătoare în teren, luând prin surprindere armata rusă. Chiar dacă atacurile le-au fost spulberate(o să vă povestesc într-un Front Update ulterior), e interesant de văzut că nu au crăpat așa cum ar fi fost normal. Din același domeniu, asediul din Gaza va produce multe surprize. În ciuda diferenței copleșitoare dintre israelieni și palestinieni, intrarea în Gaza se va dovedi o mișcare proastă care va face numeroase victime în rândul armatei israeliene, cu rezultate finale absolut dezastruoase. De aceea SUA tot avertizează liderii israelieni să renunțe la invazie.
Totuși, ce se întâmplă? Treburile prind contur dacă știm să vedem forțele generatoare ale impulsurilor de la suprafață. Pornim de la evenimentele recente. Perioada pandemică(2021-2022) a generat restricții de circulație și compensații absolut nebunești. Oamenii au fost plătiți să stea acasă. În SUA a fost una dintre cele mai mari nebunii. Astfel, banii acumulați s-au revărsat într-o falsă bunăstare care a condus la o creștere susținută a consumului în 2022. Forțele majore ale pieței – acțiunile și imobiliarele – s-au mișcat în aceeași direcție. Acțiunile sunt elemente cu forță inerțială mică, imobiliarele au o forță inerțială mare. Acțiunile sunt primele care vestesc bunăstarea, în timp ce imobiliarele se mișcă mai greu pe teritoriul pozitiv. La fel se întâmplă și când se termină bunăstarea: acțiunile scad aproape instantaneu, în timp ce forța inerțială a imobiliarelor le împinge să crească mult după ce problemele au început. Iată de ce avem diferențele dintre punctul 1 și punctul 2 din raportul menționat la începutul articolului.
Între punctele 3 și 4, de asemenea, nu-i nicio diferență. E normal ca obligațiunile să scadă pe fondul creșterii ratelor FED. Însă creșterea aurului este cauzată de o încredere din ce în ce mai mică în dolar. China – cea mai mare economie a lumii – achiziționează aur pentru a se proteja de viitorul dezastru. Rusia la fel, iar India – cel mai mare cumpărător net de aur – nu mai trebuie adusă în discuție. Este însă o mișcare imitată de oamenii simpli. Chinezii au fost impulsionați să cumpere aur de la criza trecută. Pentru ei, ca indivizi, nu a fost o mișcare foarte inspirată deoarece au fost o grămadă de active care au crescut mai repede decât aurul. Pentru China ca țară însă, s-ar putea dovedi o mișcare inteligentă.
5 și 6, la fel. În realitate nu e nicio diferență, niciun paradox la mijloc. Suntem în plin război asimetric, cu posibilitatea de degenerare în război fizic. Deranjul e major. Marii producători de petrol amenință cu blocarea pieței. Asta ar însemna creșteri de prețuri de peste 3 ori față de cotațiile actuale. Acțiunile tehnologice cresc deoarece SUA își pune speranțele în zona tehnologică pentru războiul care se tot coace.
Așadar, în spatele paradoxurilor avem o stranie coerență care ne spune că treburile nu stau deloc grozav în zona fundației. Am spus-o de mai multe ori: întreaga civilizație actuală stă pe o fundație fragilă. Ne-am trezit într-o casă care arată fabulos din exterior, dar care în interior e plină de infiltrații, are igrasie, iar pereții îi sunt crăpați ca efect al problemelor fundației. Constructorii sau arhitecții vă pot explica mai bine ce se întâmplă într-o casă căreia i s-a rupt fundația. Dar puteți înțelege și singuri ce soartă are o construcție dacă jumătate trage într-o parte și jumătate în cealaltă parte. Asta e lumea noastră.
Dar ce vom pune în loc? Iată întrebarea de pe buzele tuturor. Unii, constatând că nu există alternativă, sunt plini de speranță deoarece consideră că lumea actuală va evolua în aceiași termeni de până acum. Alții, din contră, văd tot felul de rețete miraculoase care vor transforma lumea. Când ești în criză de idei, e bine să te uiți în istorie. Acolo vei găsi răspunsurile.
Roma a fost cea mai mare și strălucitoare civilizație a timpului său. În timp ce Roma era în cădere, oare și-a pus cineva problema dacă ai ce pune în loc? Cu siguranță, oamenii timpului vedeau că civilizația aceea e superioară dușmanilor barbari, dar asta nu a ajutat cu nimic întrucât barbarii au fost cei care au câștigat meciul. La fel și acum. Prin birourile luxoase ale think-tank-urilor se fac tot felul de scenarii, însă ele sunt la fel de sterpe precum gândurile romanilor din perioada declinului.
Forța fundamentală a valului care vine este, cu siguranță, mult mai mare decât orice proiecție de-a vreunui oficial sau aparat guvernamental. Acesta este motivul pentru care nu cred în manipulări ale reseturilor care sunt puse la cale de tot felul de devianți. Nu, hotărât lucru, atunci când lumea o ia la vale nu va mai exista niciun fel de regulă.
Dar care-i soluția pentru noi, oamenii simpli? Asta-i întrebarea pe care mi-o tot pun mulți. E aceeași soluție care-a funcționat de-a lungul timpului. Modelele prezentului nu vor mai funcționa. Aurul e bun dacă vrei să-ți transporți averea printr-un dezastru, dar în niciun caz nu-ți va da de mâncare atunci când totul se va deteriora. Din contră, în mijlocul nebuniei vei vedea că și aurul se va devaloriza, în timp ce cartofii și porumbul vor avea prețuri nebune. De ce toate acestea? Pentru că atunci când sunt atacate instinctele fundamentale și elementele necesare supraviețuirii absolut nimic în afara „combustibilului necesar supraviețuirii” nu va mai valora nimic.
Dacă ai o casă pentru a te adăposti de vremea rea, e bine. Dacă deții un bloc și trăiești din chirii s-ar putea să nu-ți fi făcut foarte bine calculele. Oricând un oficial ajuns vremelnic la putere va putea da o lege de plafonare a chiriilor sau va putea merge până la exproprieri. S-a mai văzut asta. Dacă ai aur fizic stocat în bănci sau „safe-uri impenetrabile”, s-ar putea să-l pierzi. Dacă în schimb ai câțiva bănuți îi poți ascunde astfel încât o eventuală expropriere să nu te lovească. Înțelegeți situația? Când e vorba de supraviețuire treburile se fac la scară mult mai mică, de-a dreptul discretă.
Te sperie banul digital? Teroarea care poate să apară din senin? Desigur. Poți să-i faci față? Stând ca acum, într-un oraș aglomerat, e puțin probabil. Acolo teroarea va veni prima dată. Nici localitățile din jurul marilor orașe nu vor scăpa întrucât acestea sunt semi-urbanizate, deci va fi nevoie de ordine. Nici cele mai îndepărtate. Tehnologia are prostul obicei de a pătrunde peste tot. Vedeți bine cum Google Maps a cartografiat fiecare bucățică de pământ și cum mașinile lor au fotografiat totul, până la cele mai mici detalii. Acum îți vezi mașina în fața casei, fotografiată de la câțiva metri distanță. Terifiant! Unde să te mai poți ascunde?
De fiecare dată există scăpări. Așa cum în comunism au existat zone necooperativizate, la fel în noul comunism sau în barbaria care va veni, vor exista zone neinteresante. Un loc pe-un deal mai ascuns, o zonă cu populația rarefiată, ceva ce nu poate face interesul abordării uniforme se poate dovedi aur pentru cei care vor să supraviețuiască nebuniei. Însă asta nu se poate face în singurătate. E nevoie de o comunitate, de mai mulți oameni care au același ideal, fiecare punându-și la bătaie abilitățile. Desigur, o asemenea comunitate poate fi începută din oraș și continuată în afara acestuia, atunci când va fi nevoie. Ce înseamnă asta e de-a dreptul provocator: înseamnă să ai puterea să te rupi de ancorele în care te afli. Dacă ești salariat, iată o ancoră care te împiedică să fii liber. Și asta indiferent dacă urmează sau nu o teroare. Ce înseamnă să faci tranziția? E o chestiune grea, care presupune ca tot ceea ce era implicit să se transforme în provocare. Impozitele nu ți se mai rețin, trebuie să le declari și să le plătești singur. Salariul nu-ți mai vine, ci trebuie să ți-l faci. Totul se schimbă, dar vine la pachet cu beneficii multiple: ești plătit mult mai bine pentru munca pe care o faci. Desigur, se poate întâmpla și să adormi nemâncat și cu probleme „care nu te lasă să dormi”. Dar, până la urmă, deprinzi lupta și înțelegi cum te descurci în hățișul modern. Vei constata că banii pe care ai fi vrut să-i blochezi în aur aduc infinit mai multe beneficii și, de asemenea, vei vedea că nu banii sunt principalul beneficiu, ci mecanismul pe care l-ai pus la punct și care produce indiferent de structura monetară.
De-aici, de la acest moment în care devii independent poți vedea limpede care-i calea către o comunitate. Asta deoarece ai nevoie de o comunitate de oameni la fel de independenți ca tine. Degeaba ai o comunitate dacă ea e formată din sclavi fără viziune. Înțelegi? E necesar mai înainte de a te transforma pe tine pentru a avea acces la ceilalți oameni independenți.
Am scris destul pentru azi. Cred că vei înțelege exact despre ce e vorba. Și, mai mult, sper că vei începe să te gândești mai mult la independența ta!
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu