Sunt mulți cei care așteaptă minuni de la mandatul lui Trump, în special cei din interiorul granițelor americane. Fără doar și poate, de data aceasta Trump vine mai pregătit la Casa Albă și e mult mai hotărât să sugrume neoconii care-au tot făcut legea prin statul subteran. De altfel, numirile pe care le face dau dureri de cap celor care erau cu ideologia în sânge. Acestea sunt chestiunile pozitive.
Însă, ceea ce trebuie înțeles este că SUA este mult mai mare decât o simplă gâlceavă ideologică, iar problemele pe care le are sunt infinit mai adânci decât lasă să se înțeleagă politicienii. Precum un copil răzgâiat, SUA arată cu degetul: „Rușii sunt de vină!”, „China e de vină!”, „Sud-americanii sunt de vină!” s.a.m.d. Asta-i retorica răsfățatului care dă vina pe oricine altcineva în afară de sine. De altfel același lucru se transmite și populației, care are o atitudine similară. Pasămite, nu faptul că mănânci ca un porc te face obez, ci „conspirația din mâncare”. Într-adevăr, nu neagă nimeni că mâncarea din SUA e printre cele mai mizerabile de pe planetă, dar cauza îngrășării excesive e, în primul rând, faptul că ăia bagă în ei ca-n batoze. Dacă în loc să bage prostește hamburgeri congelați luați din supermarket cu 50 cenți „la ofertă”, și-ar cumpăra mâncare calitativ superioară și ar mânca mai puțin, rezultatele s-ar vedea. Cam la fel stau lucrurile și pentru economia americană.
Mult mai dureros este că lumea încă trăiește cu impresia că Trump are vreo baghetă magică pe care o va învârti și va transforma totul ca în poveste. Ceea ce, desigur, e fals. Sunt nenumărate elemente care ne arată că SUA e în prag de colaps, dar pe care lumea și observatorii le ignoră. Dar dacă știm unde să ne uităm, așa-zisele „argumente” cu care suntem bombardați zilnic își pierd imediat din strălucire și ajungem să înțelegem cu adevărat care-i situația și ce va urma.
Realitatea pe care o veți înțelege este că protecționismul american, în ciuda promisiunilor sale, e o armă cu două tăișuri dintre care cel mai radical este tăișul intern, nu cel extern. De exemplu, vă voi aduce în atenție că, în perioada lui Trump, creșterea salariului mediu a fost de 2.5 ori mai mică decât creșterea prețurilor bunurilor sancționate de Trump. De ce s-a întâmplat asta? Pentru că întreaga creștere de preț a fost resimțită nu atât la nivelul chinezilor ci, în special, la nivelul consumatorului american care a fost nevoit să scoată cam 900 de dolari pe an mai mult din buzunar pentru aceleași obiceiuri de consum. Chestiunea e simplă: punând taxe vamale mai mari, prețul acelei mărfi taxate crește, iar cel care achită nota e consumatorul tău. Atâta timp cât mărfurile respective nu sunt concurate de mărfuri din producția internă, activarea taxelor vamale e o prostie. Sincer să fiu, aș spune că inclusiv atunci când ai producție proprie e o prostie să lupți de la nivelul statului cu taxe vamale întrucât, în acest fel nu faci altceva decât să sporești lipsa de competitivitate a producției interne.
Însă cele mai mari probleme au fost cauzate de răspunsurile date de China politicii comerciale agresive a lui Trump. Probabil vă mai amintiți că răspunsul a lovit direct electoratul lui Trump: chinezii au impus sancțiuni diverselor categorii de produse agricole. La un moment dat SUA era cel mai mare furnizor de soia pentru China. După ce chinezii au impus restricții, importurile lor s-au reorientat către Rusia și Brazilia, iar fermierii americani s-au trezit cu pierderi imense. Trump a fost nevoit să pornească un mega-pachet de compensare în valoare de 28 mld. $ în perioada 2018-2020. Poate vă gândiți că a meritat deoarece s-a câștigat pe altă parte. Hmm, iluzii!
Un fenomen aproape similar celui de la nivelul mărfurilor de larg consum s-a văzut pe piața aluminiului și a oțelului. Tarifele suplimentare impuse de Administrația Trump nu au avut decât efecte marginale în ceea ce privește producția internă a SUA. Dar s-a văzut din plin în creșterea prețurilor de pe piața auto, unde producătorii locali s-au trezit pe cap cu produse mult mai competitive venite din Japonia sau Coreea de Sud. A crede că în economia generală a unei țări poți lua decizii așa cum o faci în prăvălia ta de la Mar-a-Lago e o greșeală imensă. De altfel asta s-a văzut și-n datele macro, care nu mint!
Cu toate a existat o creștere cu 5% a producției industriale în perioada 2017-2018, la sfârșitul mandatului lui Trump aceasta a scăzut cu 2.6% pe general. Mai vreți? Între 2014 și 2016, valoarea medie a deficitului comercial al SUA a fost de 400 mld. $. După începerea războiului comercial, deficitul comercial a crescut la 600 mld. $. Exporturile americane au crescut, e adevărat, cu ceva peste 200 miliarde $ în 2017. Tragedia însă e că această cifră a rămas constantă, la finalul mandatului lui Trump înregistrându-se un progres zero la acest capitol(pentru perioada 2017-2020)!
Lecția este cât se poate de clară: treburile nu funcționează cu măsuri simpliste. Trump a dovedit că nu-i foarte mintos atunci când vine vorba de politici economice, motiv pentru care mă aștept să-și continue politica perfect cretină. Singurele speranțe pentru el sunt date de atragerea unor oameni inteligenți care însă să fie și lăsați să-și facă treaba. Într-adevăr, este interesant modelul unei autorități de supraveghere a eficienței guvernamentale, unde au fost aduși Elon Musk și Vivek Ramaswamy. Cei doi au făcut o figură interesantă în întreaga campanie, iar sugestia lui Elon că va economisi 2 tln.$ pe an este impresionantă întrucât nu are cum s-o facă decât prin tăieri drastice de agenții guvernamentale. Fapt care, într-adevăr, ar fi salutar și ar conduce către o nouă abordare.
De fapt, problema reală este cea a necesității restructurării profunde a economiei americane. Exact ca un copil răsfățat, economia americană s-a tot alimentat din „primatul militar” al SUA, ceea ce, pe măsură ce trece vremea, se dovedește a fi o gogoașă din ce în ce mai nesustenabilă. După incidentele din Orient și picajul absolut din Ucraina, complexul militar american are nevoie să-și lingă rănile, iar industria trebuie să se descurce de una singură. De altfel acesta e un semn de necesară maturitate: trebuie să te descurci ca un om mare, fără să te mai bazezi pe agresiunea statului-tătuc. Iată provocarea mandatului lui Trump. Dacă va reuși, va pune SUA pe un loc rațional în noul context multipolar mondial. Dacă va eșua, praful și pulberea se va alege de SUA.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu