Fie că vreți să credeți sau nu, realitatea este că ne aflăm în a doua săptămână a conflictului din Iran. Un conflict declanșat de SUA și Israel, nemotivat de absolut nimic. Suntem, totuși, oameni raționali, astfel încât nu putem crede poveștile lui Trump cu bombe atomice, mai ales din perspectiva faptului că acele bombe atomice au fost căutate cu minuțiozitate prin Golf inclusiv în perioada lui Saddam. Constatăm și afirmăm limpede că iluzia americano-israeliană a unui conflict de câteva zile, în care Iranul să cedeze, a fost, de asemenea, falsă. A te baza pe credința că omorând liderul vei face praf regimul trădează o prostie catastrofală! Acum povestea care se pune este dacă ceea ce se întâmplă acolo va dura mult sau foarte mult!
Spre deosebire de conflictul din vară, inclusiv partea iraniană a înțeles că va avea un drum lung de parcurs. Iată de ce a început să-și coordoneze ritmul bombardamentelor cu producția, astfel încât să aibă posibilitatea unui război pe termen foarte lung, sustenabil din punct de vedere al aprovizionării. Chiar și așa, forțele Alianței Epstein dau semne de epuizare vădită. Israelul a rămas fără apărare, iar forțele SUA sunt atacate pe unde sunt prinse. Mai nou, iranienii atacă hotelurile în care sunt cazați soldații americani evacuați din bazele militare.
Însă problema mare e în altă parte. Lumea e în panică. Războiul nu s-a terminat, strâmtoarea nu s-a deblocat, prețurile explodează, deci economiile urmează să aibă aceeași tendință. Săptămâna trecută a fost răspândită o narațiune stupidă, cum că nu Iranul ar fi blocat Strâmtoarea Ormuz, ci asigurătorii. Motiv pentru care Trump a pus la bătaie 20 de miliarde de dolari pentru a rezolva problema, formând un soi de fond de reasigurare maritimă pentru deblocarea Strâmtorii. A reușit? În mod evident, nu. Iată de ce Axios spune că săptămâna aceasta SUA va avea ca scop ocuparea Insulei Kharg, cea prin care Iranul vinde 90% din producția sa de petrol. Dacă reușesc, va fi cu siguranță o lovitură mare pentru Iran, dar asta nu garantează deblocarea strâmtorii. Din contră, va muta luptele și mai acut acolo.
Cotațiile au luat-o razna peste tot în lume. Puțini știu, dar există un echilibru extrem de fragil al pieței petrolului. Aș spune chiar mai apăsat, anume că NU EXISTĂ O PIAȚĂ REALĂ A PETROLULUI! Când s-a făcut paradă cu blocarea petrolului și gazului din Rusia, de fapt s-au deschis natural alte supape pe unde hidrocarburile rusești să curgă. De ce? Pentru că producția abia acoperă necesarul. Doar cretinii de europeni pot crede că distrug Rusia dacă-i blochează petrolul. În realitate s-au trezit plătind mai mulți bani către India, care, la rândul ei, se aproviziona din Rusia. Inclusiv acum, din disperare de cauză, americanii au ridicat toate restricțiile pentru hidrocarburile rusești deoarece, pur și simplu, nu mai fac față prețurilor. Iar europenii se văd în sapă de lemn, mai ales după decizia unilaterală a Rusiei de a -și redirecționa gazele lichefiate către partenerii din Asia. Cu Qatarul blocat, penuria de gaze naturale va lovi mult mai repede decât șocul petrolier.
Consecințele economice se văd, iar totul se joacă pe lamă de cuțit. Dacă se ajunge la distrugerea de infrastructură petrolieră în Golf, va fi jale. Iar ei știu bine asta deoarece sunt principalii fripți. Așa cum am mai spus, iranienii sunt obișnuiți cu viața grea în urma zecilor de ani de sancțiuni. Nu același lucru se poate spune despre cetățeanul american care fierbe văzând cu cât crește galonul. Trump dă comunicate inepte în care le cere cetățenilor să reziste deoarece prețul își va reveni, dar adevărul e că americanul nu mai are cum să reziste. Dintr-un anumit punct de vedere, viața americanului de rând e mai grea decât a iranianului, cu toate că, în termeni de venituri, poate părea bogat. Însă acei bani doar îi tranzitează buzunarul, iar când ia leafa e bucuros dacă la sfârșitul zilei rămâne pe plus. Cei mai mulți dintre americani sunt prăjiți, bumbăciți cu credite și cu cardurile de credit goale blană, plătind dobânzi cocoșătoare la acestea, astfel încât fiecare distorsiune îi poate arunca în larga groapă a boschetarilor. Iată de ce apelurile lui Trump n-au cum să-și găsească ecou în această masă de amărâți care reprezintă baza sa electorală.
De partea cealaltă, iranienii merg înainte. În tot războiul ăsta ei sunt singurii hotărâți să distrugă lumea lor, a americanilor și israelienilor. Niciunul dintre elementele enumerate aici nu-l afectează pe iranian. N-are treabă cu cotația petrolului, n-are treabă cu piețele de acțiuni. Iar la ei nu există vreo bursă a puiului, oii sau vacii, care să fie distorsionată. Pentru ceilalți, iranienii nu sunt din lumea aceasta, virtuală. De aceea reacția lor este absolut diferită. Și de aceea războiul pornit îl surprinde pe Trump.
Pentru a nu știu câta oară, Trump a fost refuzat vocal de Teheran. În timp ce aberează că liderii de-acolo îl contactează și el refuză, face tot posibilul să deschidă canale de comunicație. A cerut oprirea focului prin diverși interpuși – înțeleg că ultima care a intervenit a fost Meloni. Abbas Araghchi a răspuns într-un interviu televizat că, în ciuda apelurilor, iranienii nu vor opri focul deoarece așa au făcut și data trecută, iar dușmanii nu s-au potolit. Și, ca un corolar al zicerii sale, imediat după interviu, rachetele țării sale au distrus cea mai mare uzină electrică a Israelului, Orot Rabin in Hadera. În caz că nu mă credeți, întrebați de ce s-a stat în întuneric noaptea trecută în Israel.
Mulți mă acuză de partizanat doar pentru că arăt elementele pe care propaganda masivă le ascunde. Exact ca la COVID. Când spui despre distrugerile din Israel, imediat îți apare în rubrica de comentarii un „rezident de-acolo” care-ți spune că scutul funcționează perfect, că viața se desfășoară normal și că toate sunt dezinformări. Și, mai ales, că ei se bagă la buncăr deoarece există riscul ca în urma lovirii rachetei de către antiaeriană să-ți cadă resturile rachetei în cap. Ciudat. Un raport – neconfirmat încă – spune despre faptul că bombardamentul iranian de aseară a atins cel mai mare buncăr subteran israelian – cel al conducătorilor statului – și că întreg cartierul de deasupra sa arde. Repet, raportul e neverificat, dar credibil având în vedere amploarea bombardamentelor.
Mai la vale, prin statele Golfului, e interzis să fotografiezi sau să postezi pe rețelele sociale bombardamente de-ale Iranului. Se gândesc că prin astfel de măsuri nebunești mai salvează ceva din reputație. OK, e și asta o tehnică, dar ce ne facem când constatăm că, de exemplu, aeroportul din Muscat a limitat numărul zborurilor private deoarece este extrem de aglomerat din cauza curselor care preiau turiștii blocați în Golf. E limpede pentru oricine ce scop au acele zboruri private: mutarea bogaților. Iar când bogații, care depind total de regimul de-acolo, hotărăsc să plece, e clar că e groasă. Șobolanii părăsesc corabia!
Închei aici. Suntem în a doua săptămână, nimeni nu poate contesta asta. Iar pentru modul în care arată economia, eu zic să vă uitați la burse. Încă nu s-a interzis accesul la informație.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu