Dan Diaconu: Ultimele mişcări pe Frontul din Est

„Urmează ceva uriaş în Ucraina” – spune Gonzalo Lira, preluat în masă de canalele de nişă care încearcă să prezinte obiectiv situaţia de acolo. Însă americanul are trăieşte în estul Ucrainei nu face de fapt nicio dezvăluire. E suficient să te uiţi la mişcările masive de trupe şi echipament pentru a înţelege eforturile excepţionale.

Rusia atrage şi Belarusul în conflict deoarece de pe teritoriul acestei republici se pot da atacuri facile asupra nordului şi vestului Ucrainei. De altfel, mulţi bănuiesc că ruşii nu vor ataca prima dată Kievul, ci vestul Ucrainei, pentru a tăia definitiv legăturile terestre cu Polonia şi România. Ceea ce vom vedea în perioada următoare este absolut fabulos din toate punctele de vedere. Nu doar mobilizarea excepţională de forţe şi echipament care se vor dezlănţui asupra Ucrainei, ci şi amplitudinea extremă a reacţiei şi manipulările care sunt puse la cale.

Pe modelul dezinformărilor din Siria, în Ucraina se pregătesc campanii masive de dezinformare. Dacă mai ţineţi minte, la un moment-dat au apărut pe youtube „imagini cutremurătoare” cu atacurile chimice pe care le-ar fi instrumentat Al Assad asupra propriilor cetăţeni. Treaba părea foarte bine dramatizată, doar că artizanii înscenării au făcut o eroare fundamentală care v-a fost prezentată pe blogul meu: au încărcat clipurile video cu o zi înainte de prezumtivul atac, făcându-se efectiv de rahat. De data aceasta, la Kiev se fac dramatizări cu efectele unui prezumtiv atac nuclear rusesc. De fapt se înregistrează materialul brut pentru a se da apă la moară armatelor NATO care caută cu orice preţ să se implice în conflict. Iată aşadar ultima strategie de apărare a lui Zelenskyi(supervizată, desigur, de stăpânii săi englezi): va urla din toţi bojocii că a fost atacat cu arma nucleară pentru a permite NATO să intervină. De altfel, dacă veţi urmări cu atenţie, obsesia oficialilor NATO de a comenta ceea ce se va întâmpla în cazul în care Rusia utilizează arma nucleară sugerează limpede ce are să se întâmple. Rămân totuşi surprins de amnezia americanilor care par a-şi fi şters din memorie atacurile barbare cu bombe cu uraniu sărăcit pe care le-au aruncat cu disperare asupra Serbiei şi a Irakului. Ei, ce mai contează adevărul atunci când maşinăria uriaşă de propagandă este pusă în acţiune?

De partea cealaltă, ruşii urmăresc utilizarea unei arme şi mai teribile. Se aude că planurile sunt nu doar militare, ci şi politice. După bombardare şi ocuparea zonelor, ruşii vor să genereze referendumuri după tipicul celor organizate în republicile rusofone. De data aceasta, „la cererea” cetăţenilor şi a noilor autorităţi instalate, la referendumurile locale cetăţenii vor fi întrebaţi dacă doresc autonomia faţă de Ucraina sau unirea cu vreuna dintre ţările învecinate. Este foarte interesant ce decizii vor lua polonezii şau noi în condiţiile în care referendumurile din zonele istorice ocupate de Ucraina vor da drept dorinţă a cetăţenilor trecerea la patriile mamă. În ceea ce-i priveşte pe unguri nu-mi fac nicio problemă. Atât vă semnalizez că prin birourile ocupate de zapciul Aurescu s-a pus la punct o strategie perversă şi deosebit de periculoasă pentru noi: într-o trădare fără precedent în istorie, Ministerul nostru de Externe vrea să pareze susţinând că Nordul Bucovinei ar aparţine de drept nu României, ci Republicii Moldova, aruncându-i din nou pe românii noştri de acolo într-o negură istorică. Ca să nu mai vorbesc că printr-o asemenea acţiune se va statuta că teritoriul Republicii Moldova nu mai este recunoscut de România ca teritoriu al său de care-a fost deposedată. Aşa cum am spus de multe ori, nu sunt un fan al unirii cu Republica Moldova din cauza situaţiei complexe de acolo şi, mai ales, a ostilităţii populaţiei locale în ceea ce priveşte o asemenea perspectivă. Însă asta nu trebuie să ne facă pe noi să renunţăm la adevărul istoric, anume că România a fost deposedată de acel teritoriu printr-o mişelie a istoriei.

Revenind la situaţia din Ucraina, absolut toate sursele sunt de acord asupra faptului că Putin nu mai vrea o negociere asupra situaţiei de acolo, ci caută o înfrângere totală, cu capturarea şi judecarea lui Zelenskyi pentru crime de război, după care întreg spaţiul Ucrainei va fi atomizat pe model iugoslav. Este cumva o replică istorică dată NATO şi SUA. Rămâne să vedem amploarea conflictului. De asemenea, urmează să constatăm dacă NATO va alege să se implice direct în conflict, ceea ce ar putea genera un al treilea război mondial.

Autor: Dan Diaconu

sursa: https://trenduri.blogspot.com/