E ciudat că „marea schimbare” s-a petrecut sub ochii noștri și, cu toate acestea, încă nu ne-am dumirit. Știți care era rata îmbolnăvirilor de cancer în România anului 1989? De sub 5%. Știți cât este în prezent? De 20%!!! Nu e ciudat? Ba da, foarte ciudat. Cam la fel e și cu diabetul. Pe vremea lui Ceaușescu era aproape necunoscut, în timp ce acum, dincolo de cifrele oficiale, avem un imens număr de diabetici nediagnosticați. Care-i problema?
Obezitatea? E jale. Toată lumea e grasă. S-a ajuns aproape la fel ca-n SUA unde vezi doar balene umane pe străzi. Mă uit cu îngrijorare la diabetul juvenil. Copii de sub zece ani care sunt deja diformi. Cum e posibil așa ceva? Ce anume e greșit?
O să mai dau un singur exemplu pe care l-am discutat cu un prieten neurolog, anume incidența accidentului vascular cerebral. Pe vremea lui Ceaușescu se mai întâlneau din când în când astfel de probleme, dar la oamenii cu vârste înaintate. Acum, incidența accidentului vascular cerebral apare la vârste tinere, chiar și la 30 de ani, ceea ce este de neexplicat. Cum poate ajunge un corp atât de tânăr într-un asemenea grad de degradare încât să facă AVC???
Nu avem cum să nu ne punem întrebarea ce anume s-a schimbat? Ceea ce observăm acum ne surprinde deoarece modificarea s-a făcut sub ochii noștri. E șocant să observi cum, în doar 30 de ani, situația s-a degradat într-un asemenea hal. Și, de asemenea, e simplu să pui diagnosticul: mâncarea. Da, mâncarea, așa e, dar ce anume din mâncare? Poate fi toată mâncarea? Desigur, putem merge și pe această ipoteză, dar nu știu cât de OK este. Înainte de a trece mai departe o să vă mai spun un amănunt șocant: nu e ciudat cum crește incidența bolilor pentru care trebuie să plătești pentru a trăi? Absolut toate bolile care-au explodat sunt boli cronice, al căror tratament te ușurează de bani toată viața. Nu e ciudat că ești condus spre boală pentru ca apoi să fii îndrumat spre farmacie?
Țin minte că farmaciile, în vremea lui Ceaușescu, erau mai mult goale. Și erau infinit mai puține farmacii decât acum, cam una, maxim două pe cartier. Acum, indiferent de poziționare, farmaciile sunt pline ochi. Ai zice că-s fabrici de fericire. Ce s-a schimbat? OK, avem de-a face și cu o îmbătrânire a populației, dar, totuși, cozile de-acolo sunt non stop, iar pe la acele cozi vezi foarte mulți tineri.
O să vă șochez spunându-vă că povestea e ceva mai veche, chiar de dinaintea perioadei comuniste de la noi. Eu unul am văzut o degradare vizibilă între generația străbunicilor și cea a bunicilor. În afară de cei uciși de comuniști, străbunicii și bunicii mei au fost longevivi. Chiar și așa, a existat o diferență bună de ani între ei: în timp ce străbunicii au încheiat socotelile cu lumea asta pe la 96-102 ani, bunicii au închis ochii între 78-86 de ani. E o scădere vizibilă. Același fenomen l-am observat la multe familii.
Ceea ce însă e și mai șocant e că generația străbunicilor mei a trăit până la acele vârste fără boli, în timp ce generația bunicilor a cam avut parte de boli. Iar generația părinților a avut parte de bolile degenerative pe care le cunoaștem. E un pattern care se repetă, indiferent de ceea ce vreți sau nu vreți să credeți. Întoarceți-vă ochii spre propria familie și veți înțelege că așa stau lucrurile. Totuși, ce s-a schimbat?
E adevărat, avem parte de mai mult stres, avem, parte de o alimentație mai prostă, facem totul pe fugă, trăind într-un ritm absolut nebunesc. Dar există o chestiune aparent minoră pe care nu ați băgat-o de seamă: știința nutriției. Știați că piramida alimentară este o făcătură? Știați că a fost modificată pe la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX? Ciudat, nu-i așa? V-ați întrebat care e mantra ideologiei medicale actuale? Ce vă zice doctorul preponderent? „Mănâncă mai puțină proteină animală!”. Care erau însă recomandările prin anii 80, mai țineți minte? Întâmplător eu nu prea uit. Atunci s-a făcut o publicitate excesivă arteriosclerozei. Boom-ul a început din SUA, dar a penetrat cu ușurință „cortina de fier”. Ce spuneau specialiștii de atunci? Că întreaga tărășenie este dată de depunerea grăsimilor pe care le luăm din alimentația cu proteină de origine animală. Iar recomandarea era aceea de a renunța la unt și grăsimi animale în favoarea celor vegetale. După ce margarina se dovedise toxică, a reintrat în atenție ca „alternativă sănătoasă”. Nu e ciudat? Dar să mergem la rădăcină, anume la uleiul vegetal din semințe. Orice doctor ai întreba în ziua de azi îți va spune că untura e câh și se recomandă să mănânci ulei, care e mai sănătos.
Hmm, iată suspectul nr. 1 scos la lumină. Uite-așa îmi revine în memorie uimirea mamei în ceea ce privește longevitatea străbunicii mele, de departe o campioană absolută care și-a încheiat socotelile cu lumea asta la 102 ani, într-un mod absolut hazliu. Un nepot medic venise să o consulte și perora despre stările ei, emițând tot felul de ipoteze. Ea se tot aolea, iar nepotul tot emitea judecăți de valoare. Oprindu-se din gemete, l-a fixat cu ochii pe nepot și i-a spus pe un ton sever: „Mă Ionele, tu ești prost? Nu vezi că mor, ce tot vorbești acolo ca proasta-n târg?”. Și așa a închis ochii. Ei bine, mama era șocată că străbunica mânca absolut totul prăjit în untură. Gătea și cu ulei, dar rar, în special în posturi, atunci când era dezlegare. Dar nu se prea omora deoarece … nu-i plăcea uleiul. Chiar dacă era dezlegare, prefera să-și facă fiertura de legume fără ulei și vă jur că ieșea delicioasă.
Generația bunicilor a introdus mai mult uleiul în alimentație, dar tot se bazau într-o proporție destul de mare pe untură. Asta în timp ce generația părinților și generația mea sunt 100% pe ulei. Ați putea crede că e vorba de o observație fără niciun suport științific. De aceea am atașat articolului diverse grafice care arată corelație dintre consumul de ulei și diversele boli ale prezentului. E de-a dreptul șocant să constați cum, pe măsură ce uleiul a crescut ca pondere în consum au explodat bolile care acum ne îngrozesc. Vă spuneam despre piramida alimentară. Ce avem la baza „piramidei” modificate? Cerealele. Peste tot ni se spune că cerealele sunt sănătoase. Și, culmea, industria a îmbrățișat cu satisfacție atât cerealele, cât și uleiul vegetal și zahărul. De ce? Pentru că sunt ieftine, țin mult, fiind așadar ideal de industrializat. Iar de produs, produc profituri zdravene. Căutați să vedeți cum tot felul de „prăjiturici” ambalate conțin cantități imense de uleiuri vegetale și zahăr sau substituenți chiar mai toxici, precum siropul de porumb. Cerealele, în sine, dincolo de fibrele pe care le conțin – beneficiu care oricum se pierde prin rafinarea excesivă – sunt inflamatoare ale sistemului digestiv. Combinate cu zahărul și uleiul vegetal formează un mix de-a dreptul toxic. Cereala joacă rol de textură, uleiul de grăsime, iar zahărul de gust. Iată întreg sistemul american de nutriție descompus într-o chestie banală. E ca și cum ai mânca dintr-un burete îmbibat în ulei și tapetat cu zahăr. Nu exagerez, fix asta e.
Așadar, când vorbim că „mâncarea e din ce în ce mai proastă”, folosim un termen generic extrem de pervers deoarece, fără să înțelegem despre ce e vorba, căutăm să ne protejăm. Și cum ne protejăm? Luăm „uleiuri superioare”. de primă presă, care chipurile ar fi mai bune. Să ne înțelegem: nu există decât un singur ulei bun, anume cel de măsline. Nu vă uitați la cel din comerț că e total contrafăcut, uneori chiar mai toxic decât cel de palmier. Ca să ai cât de cât o siguranță trebuie să-l iei de la producător, de lângă presă, deoarece altfel uleiul e amestecat cu tot felul de alte uleiuri, rămânând în produsul final doar o mică parte de ulei real de măsline. Rețineți: uleiul de măsline de calitate e amar. Dacă ceea ce cumpărați nu e amar, atunci e ulei de măsline contrafăcut. Există însă la noi untura, care-i tradițională, delicioasă și nu cauzează probleme. Există, de asemenea, cele trei mari secrete ale bucătăriei franceze. Știți care sunt? Untul, untul și untul! Folosiți unt, nu vă mai feriți de el! Mâncărurile vă vor ieși mai bune, cu gust mai bun și, cu siguranță, mai sănătoase. Desigur, nu trebuie exagerat!
Știți, se vorbește mult despre fast food. Care-i problema fast food-ului? Până la urmă e o mâncare la care ai acces mai rapid, nu-i așa? E drept că dacă te apuci să-ți iei mâncare pe fugă, o și înfuleci pe fugă, astfel încât produci un stres sistemului digestiv. Doar că mai e ceva: adevăratul dezastru e produs de … ulei. Aveți atașat un grafic de-a dreptul relevant. Știm că uleiul îngrașă, dar cât îngrașă? Avem diferențele între capacitatea de îngrășare a uleiului rece, a uleiului prăjit doar o singură dată și a uleiului prăjit de mai multe ori. Iată micul marele secret despre care nu aveam habar: în realitate responsabilul pentru criminala îngrășare în masă este uleiul prăjit de mai multe ori. Uitați-vă doar cum se desprinde graficul său de celelalte două linii, decolând la cer! Acesta, într-adevăr, afectează atât ceea ce consumi de la fast food – deoarece acolo uleiul nu se schimbă niciodată, doar se filtrează – dar și ceea ce consumi acasă dacă refolosești uleiul. Sunt la modă echipamentele de prăjit, unde cufunzi ceea ce prăjești într-o baie de ulei, la fel ca la fast food. Ulei care, probabil, se folosește la mai multe cicluri de prăjire. Iată rezultatul!
Am mai scris despre problema asta și continui să o fac deoarece e bine să conștientizați și să vă feriți de problemele lumii de azi. Trebuie să înțelegeți că suntem intrați într-un ciclu în care oricum populația îmbătrânită ia cu asalt spitalele, o perioadă în care e bine să nu te îmbolnăvești deoarece nu vei beneficia de atenția de care ai nevoie. Așa că, cel mai bine e să previi. Citiți cu atenție ceea ce v-am scris și căutați să vă feriți de direcția pe care v-o indică mafia lumii de azi. Refuzați să fiți cobaii lor din care-și trag profiturile. Este, probabil, cea mai eficientă formă de revoltă.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: https://trenduri.blogspot.com/2024/02/ucigasul-ascuns.html#more
Adauga comentariu