La momentul la care am scris despre schimbările din Siria, mi-au sărit în cap toți. „N-ai tu habar ce se întâmplă acolo, i-au spart pe ruși!” – cam în tonul acesta erau comentariile. Se trezise instinctul de geopolitician și expert în Orientul Mijlociu aproape în fiecare spărgător de semințe domiciliat în galeria vreunei echipe din Divizia A. Toți știau cum e cu Siria, cum e cu ce se întâmplă pe-acolo. Mă rog, m-am lovit de atâtea ori de autosuficiența românească încât nu mă mai supăr.
Revenind la Siria, putem observa încă de pe acum modul în care se transformă într-un Afganistan atât pentru SUA cât și pentru Turcia. Cel puțin turcii au propriile forțe paramilitare pe care le controlează, dar nu m-ar mira ca la un moment dat să se trezească fără cozile de topor de acolo. Cei care nu s-au lovit de Orient n-au habar cât de fluidă e situația și cum azi, când pui capul pe pernă, ești prieten la cataramă cu Ahmed pentru ca mâine dimineață, când te trezești, vezi că ai casa înconjurată de Ahmed și prietenii săi, înarmați până-n dinți, cerându-ți să te predai.
Au făcut înconjurul presei occidentale declarațiile lui Abu Mohammad al-Julani despre respectarea drepturilor minorităților, democrația în Siria și alte șabloane occidentale care bag mâna-n foc că n-au fost rostite de el! Dacă te uiți la ceea ce se întâmplă acum, în Siria îți vine să-ți smulgi părul din cap. Ceea ce era o societate modernă, în care oamenii se înțelegeau între ei indiferent de religie, s-a transformat într-o societate gregară, în care violența e la ordinea zilei. În cel mai bun caz, dacă nu sunt abordați cu arma automată, creștinii sunt vizitați de șeici binevoitori care le propun să adere la Islam cu vorbe atent meșteșugite, de genul „nu crezi că e păcat ca fața asta frumoasă a ta să ardă în fața tuturor credincioșilor adevărați?”. Alauiții sunt umiliți în public, bătuți, făcuți câini și, dacă au avut vreo atingere cu fostul regim, lichidați fără milă în văzul lumii. În realitate situația din Siria e mult mai complicată decât pare și, repet, are toate șansele să se transforme într-un nou Afganistan pentru americani.
Mulți au impresia că al-Julani a preluat puterea, transformându-se într-un politician sadea care acum participă la o tranziție a puterii. E fals! Una e să conduci după bunul plac o armată teroristă care cucerește niște zone și cu totul altceva e să conduci o țară. Forțele lui al-Julani sunt asemeni maimuțelor scăpate într-un supermarket, astfel încât în acest moment nu fac altceva decât să încurce totul la maxim: deciziile se aplică după bunul plac, mai nimeni nu știe de unde vin ordinele și dacă trebuie să asculte de superior, justiție nu mai există de mult, iar problemele oamenilor simpli se înmulțesc de la o zi la alta.
O manifestație de protest a creștinilor și alauiților a fost înăbușită cu gloanțe. Arestări arbitrare se fac în timpul nopții, asemeni celor operate în timpul regimului bolșevic. Oameni simpli sunt umiliți la lumina zilei pentru simplul motiv că nu sunt suniți. Sunt chestiuni asupra cărora Occidentul închide ochii, așa cum a făcut întotdeauna. Doar că treburile n-au cum să rămână în acest fel.
V-am spus cu ceva mai mult timp în urmă că forțele de elită ale lui al Assad s-au transformat în forțe de gherilă, acționând din zona muntoasă a graniței cu Libanul. Iată că deja au începu să apară primele conflicte majore între Armata Siriană – care acum se reface sub coordonarea Tigrilor lui Al Assad – și forțele teroriste aflate la putere în Siria. Conflictul este amplificat de materiale video care arată atrocitățile comise împotriva alauiților, iar picătura care a umplut paharul a fost un clip lansat de HTS în care era pângărit un altar alauit. Așadar, totul stă să explodeze acolo, înainte de a se fi făcut pașii preliminari în direcția re-statalizării țării.
Israelul se bucură că și-a extins granițele. Încă un pas spre „Marele Israel” – pare a spune Netaniahu. Doar că istoria îi joacă feste. Am mai spus-o de multe ori: și-au bătut cuie în coșciug. S-au înconjurat de radicali musulmani pe care doar au impresia că-i pot stăpâni. Da, prima linie de coordonare e în solda lor. Poate și a doua linie. Dar ce te faci cu marea masă care e deosebit de reactivă și care, sub nicio formă nu se mulțumește cu o atmosferă de pace. Sunt numeroși devianți care dacă nu aud țăcănitul metalic al armelor nu pot trăi. Și care, până acum au fost devotați cauzei deoarece se mergea pe linia ideologiei religioase. Pentru aceștia nu există stopare și nici o pauză prea mare. Ei, neavând unde să mai lupte, se uită atenți spre Israel. Pentru că nu mai au unde în altă parte.
Mai devreme sau mai târziu totul va bubui urât. Mă uit, de exemplu, la cum se dezvoltă situația în interiorul instituțiilor statului sirian. Șef al serviciilor secrete a fost numit Anas Hassan Khattab, un terorist autentic, care acum a pus mâna pe o structură statală esențială. Peste tot vezi diverși teroriști, aflați pe listele internaționale, care ies la lumină drept șefi de instituții siriene. Însă peisajul nu e complet dacă nu vedem adevărul, anume că Siria, în realitate, este un stat invadat. Unii încă au impresia că în Siria a existat un război civil în care diverse facțiuni s-au apucat să lupte împotriva lui al-Assad. Realitatea este însă alta. Cei care au luptat împotriva lui al-Assad sunt, într-o majoritate covârșitoare, forțe străine, jihadiști culeși de peste tot din lume și grupați împotriva președintelui legitim al țării. Localnicii sunt disperați când văd că „brațul legii” este reprezentat de tadjici, uzbeci sau uiguri, oameni străini de loc. Așadar, din punct de vedere tehnic, Siria este un stat ocupat de forțe străine, iar sirienii care-l urau pe al-Assad constată cu stupoare că au sărit din lac în puț.
Ce se întâmplă cu rușii din Siria? E ciudat întrucât, în timp ce media occidentală vorbește de o retragere a Rusiei din Siria, elicopterele rusești continuă să patruleze neîngrădite, iar convoailele militare ale Rusiei tranzitează fără probleme țara. Da, știu, mai sunt jihadiști care-și fac selfie-uri înjurând camioanele în trecere, dar nu au existat incidente. Ceea ce, de exemplu, nu se întâmplă cu trupele americane parcate în Siria care, pentru a tranzita între două puncte, au nevoie de o întreagă desfășurare de forțe, de supraveghere din aer s.a.m.d.
Foarte mulți vorbesc despre iminenta creare a unui stat alauito-creștin în zona litorală, care să fie delimitat în interior de autostrada M5(linia Homs-Hama-Idlib). O asemenea construcție statală ar limita mult puterea statului islamic sirian deoarece va pierde accesul la Mediterana. Pe moment nu s-au distilat forțe capabile de o asemenea mișcare, dar pe zi ce trece agresiunea de care are parte populația, în paralel cu nemulțumirile din armată și din structura statală siriană, pot conduce la o asemenea soluție care, de altfel, va fi bine primită de jucătorii din zonă.
Închei aici articolul de azi, cu speranța că am reușit să vă împrospătez puțin imaginea despre ceea ce se întâmplă în Siria. Oricum de-acolo vom primi vești din ce în ce mai contradictorii întrucât, cum bine știți, niciodată Occidentul nu a obținut rezultatul scontat în Orient ci, de fiecare dată, s-a trezit cu probleme mai mari decât cele pe care-și propusese să le rezolve. La fel e acum în Siria.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu