Privesc spre Siria şi-mi dau lacrimile. Un colţ de lume, un colţ amărât de lume, lovit de un dezastru teribil şi lăsat de mai marii lumii să se moară! Ceea ce se întâmplă în Siria e numele ipocriziei umane. O ţară distrusă de nemernicia unor factori politici. Milioane de refugiaţi care nu ştiu încotro s-o apuce şi o groază de copii pentru care „acasă” înseamnă în cort. Siria e o rană deschisă. E o un dezastru pe care-l simt mult amplificat faţă de ceilalţi oameni. Mă leagă amintiri fabuloase de acea ţară, la fel cum mă leagă de întregul Orient Apropiat care-i unica rezervă de mister a lumii, doborâtă de politica nemernică a unor rudimentari.
S-a încercat distrugerea Siriei pentru ca nişte imbecili ticăloşi să-şi întindă tentaculele acolo. La începutul evenimentelor se doreau doar două lucruri: haos şi profit pentru inginerii haosului. S-au lovit de oamenii simpli care nu doreau decât să-şi trăiască viaţa aşa cum şi-o trăiseră şi până atunci: în linişte. Au fost conştienţi că va costa mult liniştea pe care-o vor, că asta va duce la un adevărat coşmar, dar ce să alegi între un coşmar pe termen relativ scurt şi unul perpetuu?
S-a spus că operaţiunea din Siria a fost menită eliminării „tiranului Bashar al-Assad”. Cât de tâmpit să fii ca să vorbeşti în aceşti termeni de preşedintele Siriei? Pe vreme de pace, dacă ieşeai să te plimbi pe stradă , riscai să te ciocneşti de Bashar. Unii l-au comparat cu Gaddafi sau cu Saddam. Aiurea, Bashar e un om de atât de mare bun simţ încât în faţa sa te simţi cuprins de perplexitate. Pur şi simplu nu-ţi poţi imagina că un om cu o funcţie atât de înaltă poate fi atât de firesc, de natural. Ticăloşii care-au realizat întreaga operaţiune de ciunire a Siriei nu şi-au imaginat că se vor lovi de un baraj atât de puternic.
Au încercat toate metodele posibile. Au adus în Siria cei mai nemernici criminali, au pus la cale scenarii felurite. În final n-au reuşit nimic. Treptat, Siria se reîntregeşte, aproape pe picioarele sale. N-aveţi idee cât de rău era acolo. Cu toate restricţiile menţinute de criminalii americani, cu atacurile gratuite ale israelienilor, care la fiecare raid mai dărâmau câte-un bloc, operaţiunea de reconstrucţie era practic imposibiă. Ei bine, imaginaţi-vă cum arată lucrurile acum, în condiţiile în care a mai venit peste ei şi tragedia cutremurului. Nu vă luaţi după propagandă! Războiul aruncase deja ţara într-o criză teribilă. În zone largi ale oraşelor care fuseseră în conflict utilităţile nu funcţionau. Vă daţi seama ce tragedie e acum, când dărâmăturile sunt dublate de un frig năpraznic!
E o criză umanitară fără precedent! În timp ce spre Turcia – care oricum e o ţară bogată – sunt canalizate zeci de mii de tone de ajutoare, Siria nu e ajutată decât de trei ţări din lume: Rusia, Iran şi Algeria. E cutremurător! Colac peste pupăză a mai venit şi declaraţia jigodiei Netaniahu care-a spus că „va răspunde cererilor de ajutor formulate de Siria”. Imediat a venit răspunsul lui Bashar al-Assad care-a declarat că „nu aveam cum să cerem ajutor unei ţări care de zece ani ucide sirieni”! Tot acest dialog dintre un mincinos şi un om disperat a fost „tradus” de mass media ticăloasă în cea mai mare dezinformare, anume că „Bashar al-Assad refuză ajutoarele”. Totuşi, cât de ticălos să fii?
Scriu acest articol cu lacrimi în ochi. Mi-e milă de oamenii aceia amărâţi care trăiesc un continuu coşmar. Mi-e milă de lacrimile copiilor rămaşi fără părinţi, al căror unic decor e compus din case şi blocuri dărâmate, bieţi copii care tremură printre ruine şi pentru care viaţa nu mai are nicio speranţă. Gândiţi-vă doar o clipă la tragedia pe care-o trăiesc acei oameni, la calvarul căruia trebuie să-i facă faţă. După ce de ani buni singurul zgomot de fond pe care-l auzeau era cel al armelor, acum, cei mai norocoşi dintre ei, s-au trezit neputincioşi între casele dărâmate.
Pe moment nu există variante optime de donare pentru Siria. Într-adevăr, Patriarhia a deschis un cont, dar acesta este pentru Turcia şi Siria. Nu-mi dau seama dacă vreun ban din cei depuşi acolo va ajunge în Siria. Voi dona ceva bani acolo, dar o voi face ca şi cum aş dona strict pentru Turcia. Aş dori să donez bani pentru Siria, dar efectiv nu-mi dau seama cum am putea face asta. Din câte ştiu, Ambasada Siriei nu poate deschide conturi pe teritoriul României. Sincer să fiu aş merge să donez cash, dar nu ştiu dacă există o asemenea posibilitate şi, mai ales, nu ştiu dacă banii vor ajunge în Siria. Există şi nişte conturi ale unor Patriarhii din Orient care fac colecte pentru Siria, dar comisioanele percepute pentru transferul în aceste conturi sunt de-a dreptul prohibitive. Fac apel la toţi cei care au suflet să se gândească să pună un ban de-o parte şi să aibă în vedere să-l trimită în Siria atunci când va fi posibil. Hai să arătăm că suntem oameni, ajutându-i pe cei mai nefericiţi dintre noi!
Sunt ferm convins că noi, ca oameni simpli, nu vom lăsa Siria să moară. Şi mai ştiu că asta-i va dispera teribil pe ticăloşii aflaţi în spatele războiului. Hai să-i învingem încă o dată, să le arătăm că nu sunt singuri pe Pământ!
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu