Posturile trompetă finanțate de UE au început deja să răspândească „moda” decarbonizării prin intermediul dărâmării infrastructurii existente. Cu toate că e promovat în presa noastră ca „fake news”, există mai multe programe europene, cât se poate de oficiale, de dărâmare a barajelor. Iar fătuca aia cretină împinsă la Ministerul Mediului tocmai ce și-a dat arama pe față, opunându-se construcției de noi baraje în România. Motivul? Probabil unul dintre cele cunoscute: că nu se mai poate împerechea nestresat șocâtele de munte, că gândacul invizibil e pe cale de dispariție sau, mai grav, că nu știu ce rasă de broaște s-ar simți ofensate dacă li s-ar muta habitatul cu câțiva metri mai încolo.
Și, ca să nu mă bănuiți că bat câmpii, iată câteva programe concrete finanțate de UE care-și propun nici mai mult nici mai puțin decât dărâmarea tuturor barajelor din Europa, programe îmbrățișate de idoții din uSR(I):
Open Rivers Programme, finanțat de Arcadia Fund și gestionat de Stichting European Open Rivers Programme. Evident că și România este luată în vizor(vezi aici). Într-adevăr, programul se referă la barajele mici, dar inclusiv acestea au ca scop stabilizarea cursurilor de apă și prevenirea dezastrelor în aval;
Dam Removal Europe – o alianță de ONG-uri care-și propune demolarea tuturor barajelor din Europa.
LIFE CONNECTS – proiect pilot pus la punct în Suedia având ca scop dărâmarea barajelor sau, în cel mai rău caz, construirea de pasaje pentru pești!
FREE FLOW – inițiativă sprijinită de Germania, având ca scop eliberarea râurilor de orice opreliști artificiale.
Vă dați seama că aceleași trompete cretine de la UE sunt și cele care se plâng referitor la criza de apă dulce. Păi, proștilor, dacă voi dărâmați barajele, adică elementele de infrastructură care asigură cel mai performant management al surselor de apă dulce, cum vreți să rezolvați problema lipsei de apă dulce? Mă rog, a explica ceva logic imbecililor de acolo e efectiv imposibil. Doar că trebuie să ne uităm în curtea noastră pentru a înțelege ce riscăm.
Întreg programul comunist de construcție de baraje și stabilizare a cursurilor marilor râuri din România s-ar situa, în banii de azi, undeva la peste 100 miliarde EUR(probabil mai spre 200 mld. EUR)! Problema e că ar fi și dificil de implementat deoarece reglementările actuale de mediu nu-ți mai permit asta. Așadar, avem o comoară în patrimoniu, de care idioții din partidele arcului guvernamental vor să scape. La fel cum au făcut cu întreaga industrie a României și la fel cum au făcut cu producătorii de energie.
Am fost curios cum m-aș putea lipi de niște fonduri europene pentru stabilizarea unui curs de apă de la țară. Știam că n-am nicio șansă întrucât legislația tembelă face ca acea apă să aparțină „Apelor Române”, dar dezastrul pe care-l face când apa se revarsă este înghițit de țărani. Așa că m-am apucat să mă prefac că vreau să rezolv problema printr-o dezvoltare pragmatică: un baraj de mici dimensiuni care ar controla curgerea de apă și, suplimentar ar putea fi folosit la aprovizionarea cu apă a satului, la o mică producție de energie electrică și la dezvoltarea unor crescătorii de pește în proximitatea sa. Când a auzit primarul a zis că l-a lovit norocul. Bietul de el nu avea cum să știe că așa ceva se stinge doar la prima strigare. Scopul meu era însă altul, acela de a le demonstra imbecililor cât sunt de imbecili. Și uite-așa am luat-o cu proiectul lui Pește. „N-ai cum, e o barbarie să faci crescătorie de pește cu apa din râu” – mi-a zis o fătucă dintr-un birou. OK, nu facem crescătorii, dar nu se mai inundă și, în plus, facem și ceva energie electrică. „Păi cum să faci energie electrică din apă? UE nu mai e de acord cu așa ceva, că distrugem natura. Și e chiar penibil să faci energie electrică din apă, în condițiile în care energia electrică ne-o produce soarele. Și e ieftină!”. Da, zic eu, dar energia aia deja se produce când n-o mai vrea nimeni, pe când asta se produce atunci când ai nevoie de ea. „Păi ce mă interesează pe mine? Produci energia electrică și o stochezi în baterii. E simplu!”. Și uite-așa s-a încheiat discuția cu esperta ioropiană. Stilul ăsta de cretini, de „om nou” incapabil să ducă un raționament de la A la B este noua generație de specialiști care, sunt sigur, ar vota fără nici cea mai mică urmă de regret dărâmarea barajelor. Că așa li s-a predat lor la „cursul scurt de iecolojie”(sic!).
Însă, stați puțin că o altă nenorocire vine peste noi și, de data aceasta, este susținută de aceeași imbecilă Uniune Europeană. Un studiu dubios, fundamentat probabil pe argumentele prostești cu care deja ne-am obișnuit, susține că mlaștinile absorb mai mult CO2 decât pădurile. Știu, orice om normal realizează prostia, nu însă și proștii de la UE.
Uite-așa, fără să ne dăm seama, cretinismul inventat de UE ne lovește fără milă. Înainte însă de a vă explica ticăloșia, vă voi spune că autoritățile comuniste au desăvârșit un amplu program de asanare a Luncii Dunării pentru a preveni inundațiile și pentru a câștiga pământ agricol valoros. Ei bine, acest program, în banii de azi, ar sări binișor de vreo 50 miliarde EUR. Vă imaginați cât de greu e să asanezi mlaștinile, să stabilizezi solul s.a.m.d. În loc să ne bucurăm că avem un teren numai bun pentru agricultură și să ne preocupăm de strategia de irigare a sa, noi stăm și ne scufundăm într-o demență totală.
Și uite-așa e timpul să luăm contact cu programul Restore4Life care, culmea, are ca țintă … Dunărea. Brusc, UE și-a dat seama că trebuie să ajute Dunărea. Iar pentru asta i-au găsit pe tefeleii de la Universitatea București – știți, ăia care protestau anti-Dragnea pe site-ul instituției! – alături de câteva ONG-uri și autorități. Din fericire pentru noi, proiectul actual care afectează România se desfășoară prin zona Deltei, dar nu m-ar mira ca după „succesul proiectului” să ne trezim cu propunerea de refacere a mlaștinilor aflate de-a lungul Dunării.
Și, dacă vă interesează pe ce cheltuiește UE banii, luați de-aici:
WaterLANDS – Proiect din Horizon 2020 (Green Deal Call), destinat restaurării pe scară largă a mlaştinilor din Europa;
ALFAwetlands – Proiect Horizon Europe care urmăreşte să îmbunătăţească cunoştinţele geospaţiale despre mlaştini, degradare, să integreze politici sociale şi economice, implicare comunitară pentru restaurare;
REWET – Proiect care se concentrează pe evaluarea potenţialului de restaurare, Route-map pentru restaurare, laboratoare deschise în diferite wetlanduri, măsurare emisii de GHG
RESTORE4Cs – Proiect de cercetare / inovare în Horizon Europe, investighează cum restaurarea afectează emisii de gaze-cu-efect de seră, serviciile ecosistemice, biodiversitatea; 
LIFE programme – Nature & Biodiversity – Program-cadru UE care finanţează proiecte pilot, demonstrative, de bune practici, conservare habitat/ specii, restaurare de habitate naturale, inclusiv wetlanduri;
LIFE Marsh Meadows – Restaurarea unor complexe mari de mlaştini / pășuni umede în două situri Natura 2000 în Letonia și Lituania; beneficii şi pentru comunități.
Pe scurt, toate aberațiile scose din căciulă de UE susțin că restaurarea mlaștinilor reprezintă oportunități de dezvoltare pe termen lung și că oferă modele economice sustenabile pentru comunitățile locale. Vă dați seama la ce nivel de cretinism s-a ajuns? Cum naiba să susții o asemenea aberație? Nu știu cum gândiți situația asta, dar întrebați-i pe cei care stau în proximitatea unei mlaștini despre beneficiile acesteia. Putoarea e una dintre ele. Aveți idee cum put animalele care se îneacă acolo și intră în putrefacție? Evident că nu dacă stați și priviți la propaganda UE care dă imagini cu prim-planuri fascinante, prezentând o imagine idilică. Asta ține de prostia pură care le domină creierele ălea inepte.
Vreți să înțelegeți cum gândește un ioropian, această specie tembelă până la paroxism? Uitați harta pe scurt, în aproape douăzeci de puncte:
Directivă UE(DUE): Eliminăm industria poluantă din Europa pentru a salva planeta
Realitatea(R): Dar industria europeană are nevoie de produsele industriei poluante
DUE: N-au decât să importe din afara Europei
R: Dar importurile sunt mai scumpe
DUE: E normal să fie mai scumpe, iar noi le vom face și mai scumpe pentru că vom taxa suplimentar țările poluante
R: OK, dar produsele noastre sunt mai scumpe
DUE: Nicio problemă, protejăm produsele europene prin scheme de ajutor
R: Da, dar ne-au picat exporturile
DUE: Dacă vreți exporturi, nu produceți în Europa chestiile poluante
R: OK, mutăm producția în legislațiile permisive
DUE: Suntem asaltați de importuri din China, trebuie luate măsuri
R: Nu putem lua măsuri pentru că nu mai avem industrie locală
DUE: Nicio problemă, lansăm o investigație și vom vedea că China nu respectă reglementările noastre și vom introduce penalizări sub forma taxelor vamale
R: Da, dar asta înseamnă prețuri mai mari pentru beneficiarii finali, adică pentru cetățeni
DUE: Cetățenii trebuie să plătească mai mult dacă vor produse poluante care nu respectă legislația noastră
R: Dar nu mai avem bani pentru programele sociale pentru că industria ne-a dispărut;
DUE: Taxăm mai mult
R: Dar nu mai ai de unde, cetățenii sunt complet sărăciți
Stop Joc
Un asemenea joc absolut absurd se desfășoară continuu. De exemplu, UE forțează semnarea unui contract cu Mercosur, care ar avea ca efect o intrare liberă a produselor agricole din acela zonă pe piața europeană. Birocrații de la Bruxelles spun că asta va facilita politica de mediu a UE, eliberând și mai multe terenuri agricole care vor fi „re-naturalizate”. Adică, pe scurt, transformate în pârloagă. Vă dați seama ce prostie? Nu doar că te faci dependent de o zonă din lume și că, în cazul unui dezastru sau accident în aprovizionare, ajungi să faci foamea, dar, mai mult, înregistrezi un deficit comercial enorm. Și nu mai vorbesc despre calitatea îndoielnică a acelor produse. Cei care-au fost prin zonele agricole ale Braziliei, unde inclusiv pentru accesul pe șosea trebuie să ceri permisiunea concesionarilor, știu bine ce nebunie e acolo. Ali Chimicul era mic copil!
Însă nu putem să cerem găștii de proști aflată la vârful UE și prin instituțiile birocratice ale monstrului de-acolo să gândească logic. Ei sunt incapabili de așa ceva. Și, culmea, programul lor de dezvoltare și progres, după cum limpede observați, e cea mai scurtă cale spre Evul Mediu. Motiv pentru care nu putem înțelege de ce tefeleii îi fac pe cei care li se opun medievali, în condițiile în care programul lor de căpătâi este întoarcerea acolo. NU trebuie să ne mirăm însă, au și proștii paradoxurile lor!
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu