Trump a părut foarte deranjat de posibilitatea lansării unei monede alternative la dolar, amenințând cu „sânge pe pereți” în cazul în care cineva ar îndrăzni să încalce statutul dolarului. Doar că ideea unei alternative, cu toate că era așteptată de multă lume, s-a pierdut prin discuțiile de pe marginea întâlnirilor BRICS. Adică mult înainte de amenințările lui Trump. Motivul e mai mult decât simplu: acea monedă deja există.
Sigur vă întrebați cum de e posibil? Adică există deja o alternativă la dolar și noi n-o știm? Fix așa! Sunt multe evenimente care se întâmplă, dar unul atât de mare n-ar fi fost de scăpat. Care-i acea monedă? Eu i-aș spune tehnologia. Doar că într-o formă total diferită față de cea la care se gândesc cei mai mulți. Iar printre acești mulți îi includ și pe cei din actuala Administrație americană, care au anunțat investiții faraonice în tehnologie.
Nu știu dacă ați ratat știrea în care Trump declara că SUA va avea inclusiv o rezervă în Bitcoin. Wow! Asta înseamnă că Bitcoin-ul este moneda viitorului? Aiurea! Dacă mâine Trump ar afla că rahatul e un activ stabil ar anunța că SUA va face cea mai mare rezervă de rahat. Ăsta e stilul personajului, dar stilul său nu are absolut nimic de-a face cu moștenirea dezastruoasă pe care o are pe cap. Iar multe dintre acțiunile pe care le face trebuie judecate prin prisma realității groaznice pe care trebuie să o gestioneze. Ceea ce înseamnă că, dincolo de suprarealismul personajului, există o justificare pentru fiecare acțiune pe care o face, justificare care ține de înțelegerea direcției strategice a SUA. Iar tehnologia – despre care vă voi vorbi în cu totul alți termeni – este elementul central.
Ce e tehnologia? Să pornim de la observația justă că tehnologia e un mediu care accelerează teribil informația. De la modelul centralizat al ziarelor/televiziunilor, observăm trecerea rapidă la modelul distribuit, în care un Gigel oarecare, aflat la fața locului și filmând cu telefonul din dotare un eveniment deosebit, se transformă, în câteva secunde, în erou planetar. După alte câteva ore, un alt Gigel, aflat la celălalt capăt al lumii, devine „star planetar”, în timp ce primul Gigel e complet uitat. Asta e puterea tehnologiei. Ce are ea de-a face cu banii? Păi are întrucât, așa cum face cu „transportul știrilor”, procedează și cu transportul banilor. Ați observat, fără doar și poate, că acum a ajuns o banalitate să transporți sume de bani în timp record. Mai mult, ai posibilități multiple de a evita sancțiuni sau opreliști artificial impuse de diverse legislații.
Devastatoare însă este sinergia dintre capacitatea de transport a informațiilor și cea a banilor. Cu toate că pentru mulți pare de domeniul evidenței, ceea ce veți constata în perioada imediat următoare va fi cel puțin surprinzător. Despre ce e vorba? E un element banal, pe care-l știu toți, anume auto-reglarea. Ce se întâmplă atunci când ai dezechilibre de orice natură? Mai devreme sau mai târziu, acestea sunt corectate. Tehnologia însă împinge necesitatea corecției spre „mai devreme” și, ca să fim corecți, va trebui să spunem că o împinge spre „din ce în ce mai devreme”. Pare banal, dar nu e!
În ultimii doi ani am observat cum inflația a devastat economia americană. Acum, cu toate că fenomenul nu a scăzut, politicienii și factorii de decizie o maschează. Doar că nu mai poate fi mascată! Ce este inflația? E reacția la tipărirea nejustificată a banilor. Imaginați-vă două vase comunicante. Pui apă într-unul din ele, nivelul crește și-n celălalt: tipărirea de bani e banul pe care-l lansezi fără acoperire, creșterea nivelului din celălalt vas comunicant e inflația care se vede la nivelul indivizului. Dacă vasul celălalt e mai scurt, lichidul dă pe dinafară, golind implicit și vasul în care se toarnă.
Până acum exista o inerție teribilă care permitea statelor și oficialilor conectați să profite de situație. Revenind la modelul vaselor comunicante, vom putea spune că orificiul prin care comunicau acele vase era unul foarte strâmt. Acel orificiu făcea ca, din momentul în care turnai lichidul într-o parte(adică emiterea de monedă) și până când situația se echilibre și în cealaltă parte, să treacă ceva timp; asta e „inerția”. Dacă erai insider, știai că vine inflația, așa că te împrumutai la dobânzi fixe și astfel profitai prin schimbarea banilor actuali în bunuri tangibile, știind că banii din viitor vor fi infinit mai ieftini și tu ești protejat de dobânzi mici. Mă rog e doar un exemplu care poate fi înțeles de omul normal, dar, în timp, au fost puse la punct tehnici infinit mai sofisticate. Dacă fenomenul s-ar fi produs uniform, atunci toată lumea ar fi avut un setup similar. Doar că fenomenele de devalorizare prin inflație s-au produs în valuri inegale, iar inerția sistemului a permis permanent celor conectați să profite de informații.
Ceea ce se întâmplă acum este o dizolvare a fenomenului inerțial sub impulsul tehnologiei. E ca și cum acel „orificiu foarte strâmt” al vaselor comunicante a devenit extrem de larg ca efect al tehnologiei. Acum inflația nu mai apare în ani, ci practic instantaneu. E cursa de șoareci în care se vede prins Trump și cea care va produce viitoarea mega-poli-criza mondială. Problemele sunt atât de adânci încât nu mai pot fi amânate. Trump, în disperare de cauză, caută tot felul de pretexte: ba face auditul aurului, ba face rezervă în criptomonede, ba lansează dolarul digital, ba aia, ba cealaltă s.a.m.d. Însă toate, fără excepție, sunt doar tentative de evitare a luării contactului cu realitatea. Sau, mai bine spus, de amânare a confruntării pentru a prinde o poziție cât mai bună. De exemplu, dacă-i reușește unirea cu Canada și Groenlanda, are un univers întreg într-o singură țară, putându-se închide din punct de vedere al aprovizionării, al tehnologiei s.a.m.d. Adică ceea ce încearcă acum, cu disperare, China. O să explic fenomenul într-un articol separat.
Acum, având detaliile pe masă, putem răspunde și întrebării referitoare la moneda BRICS. De ce nu au făcut țările membre ale grupului un framework financiar care să ducă la apariția unei noi monezi? Simplu, deoarece totul există deja, iar Rusia și Iranul sunt dovezile cele mai clare. Rusia a reușit nu doar să supraviețuiască, ci și să prospere în condițiile în care a avut interdicție totală pe piața valutelor occidentale. Peste 40% din importurile Rusiei se fac în … ruble, 30% în yuani și restul în alte monede, între care dolarul sau euro reprezintă o cantitate neglijabilă. Fluxurile sunt direcționate prin sisteme alternative de tranzacționare întrucât Rusia nu poate folosi SWIFT-ul. China, de asemenea, a reușit să ajungă la un excedent comercial imens, ocolind sistemele occidentale atunci când face afaceri cu alți parteneri. Inclusiv statele asociate sistemului occidental de influență, prin tehnologie ocolesc monedele proxy, utilizate până acum în schimburile comerciale. E un fenomen care deja nu mai poate fi ignorat. Cu alte cuvinte, vremea unei monede-pivot a trecut.
Așadar iată răspunsul: o nouă monedă era de-a dreptul inutilă. Cine să stea să o gestioneze în condițiile în care ai atâtea alte monede care sunt conectate la economiile lor? Și de ce să fie companiile sau oamenii obligați să deprindă o nouă monedă în condițiile în care tehnologia face posibilă decontarea directă? Și-abia în acest punct aveți răspunsul: NIMENI NU ARE NEVOIE SĂ-ȘI COMPLICE EXISTENȚA CU O ALTĂ MONEDĂ. Sunt suficiente monedele existente, astfel încât cel mai important element devine infrastructura. Iar aceasta deja există.
OK, acum mă veți întreba cum anume se va schimba totul, iar eu vă voi spune că deja s-a schimbat. Deja banii băgați aiurea în sistem se întorc în timp(din ce în ce mai) real sub formă de inflație. Da, nu va mai exista inerția, iar asta o veți vedea din ce în ce mai clar în SUA și în UE. De asemenea, abuzurile sunt aspru sancționate de piețe. Fără declarații politice belicoase, fără proteste sau alte elemente de presiune. Pur și simplu, în momentul comiterii unui abuz, fluviul monetar ocolește canalul care abuzează de poziția sa de pe piață. Asta se întâmplă în UE din ce în ce mai vizibil, iar confiscarea activelor Rusiei va conduce, iremediabil, la declasarea EUR.
Digitalizarea monedelor – chestiune pe care mă vor ataca foarte mulți – vine sub impulsul nevoii de transparență. Monedele digitale vor face ca inflația să fie de-a dreptul un fenomen în timp real. Imediat ce ai băgat monedă nouă în sistem, aceasta se va vedea sub forma inflației. Cei care înjură monedele digitale, au dreptate, dar nu știu să explice care-i diavolul din detalii. O voi face eu deoarece vreau să se înțeleagă perfect fenomenul.
Ce este patriotismul cu care a ieșit Trump? Este, așa cum am mai sugerat-o de multe ori, o nouă formă de globalism. E globalismul 2.0. Îl înțelegem mai bine dacă ne uităm la UE. După cum se observă cu ochiul liber, UE este o construcție ratată deoarece a încercat să transforme un continent într-o singură țară, cu legi uniforme de la un capăt la altul, provocând sărăcie și frustrare. Doar cretinii mai sunt acum „pro-europeni”(iar la noi în țară, din păcate, sunt extrem de mulți cretini!).
Există însă un model care poate resuscita cadavrul Uniunii Europene, iar acel model este „Europa națiunilor”. În ce constă? În libera circulație a mărfurilor și oamenilor, care accelerează fenomenul economic, dar separarea legislației. Cu alte cuvinte, fiecare e liber să facă ce vrea în țara lui, astfel încât să existe un respect pentru specificul local. Astfel nu mai ai tot felul de regulamente abuzive, tot felul de woke-isme aberante necesare până acum justificării unui terorism politico-economic. Ce înseamnă o Europă a națiunilor? Una în care joci cu colapsul pe masă. A sărit calul Covrigarul prin împrumuturi aberante pentru „ajutorarea Ucrainei”? OK, poate să-l sară, dar în momentul următor leul ajunge la un curs dublu față de euro. Problema e că, într-un asemenea setup, „umbrela EUR” ori dispare, ori face ca cei care sar peste masă să rămână efectiv fără bani, întrucât nu-ți poți exporta propria exuberanță sub forma inflației asupra tuturor membrilor. De aceea noțiunea de „umbrelă a monedei europene” va dispărea, iar statele care nu pot face față restricțiilor, pur și simplu se vor întoarce la monedele lor. Care monede însă nu-i vor lăsa să-și facă de cap întrucât inflația va veni cu penalizarea instantanee.
Aici vine provocarea. Păi ce facem, întrucât economia și progresul sunt elemente care țin de credit? Creditul înseamnă emitere de monedă care se recuperează în viitor. Păi dacă emiterea de monedă se transformă instantaneu în inflație nu înseamnă că, practic, îți tai creanga de sub picioare?
Abia acum a venit momentul să înțelegem cu adevărat motivul pentru care cei care înjură monedele electronice au dreptate. O asemenea reacție instantanee de penalizare a exceselor, produce necesitatea unei discipline extreme. Disciplină care nu are cum să se producă decât prin instituirea unor reguli draconice, tiranice. Autoritățile vor fi OBLIGATE să controleze fluxurile financiare. De ce? Pentru că excesul înseamnă inflație, iar un exces și mai mare înseamnă colaps. Și-acum putem înțelege și cum se poate scăpa din „cursa inflației”.
Nu-i nimic obscur, fiind vorba de o artă a managementului creditului. Când creditul are ca efect o multiplicare sănătoasă în economie, rezultând într-o investiție cu profitabilitate reală și sustenabilă, există bani pentru plata creditului și a dobânzii, astfel încât inflația e înfrântă. Când însă, din contră, banii sunt direcționați aiurea, în investiții aberante, mirosind de la o poștă a corupție, inflația penalizează totul. Și când inflația nu-și mai face treaba, țara intră în colaps, fiind nevoită să se predea uneia cu un model sustenabil. Este noul colonialism, care se instaurează nu prin forța armelor, ci prin reguli de business.
Ei bine, pentru a se evita cucerirea țării, vei avea nevoie de un control strict al capitalurilor, o direcționare inteligentă a investițiilor și un management draconic al creditului. Transpunând situația României de acum, vă voi spune că, într-un asemenea model, fiecare cetățean se va trezi acasă cu o factură de plată de vreo 10 000 euro, cât reprezintă datoria pe cap de locuitor. Sau, pentru a face treburile și mai simple, de mâine cursul leului ar fi de 8 lei/EUR, dar asta fără posibilitatea de a se mări pensiile, salariile s.a.m.d. Cum poți evita dezastrul? Printr-un control strict și corect al capitalurilor, prin direcționarea împrumuturilor în investiții cu adevărat profitabile. De exemplu, atunci când mergi la bancă să-ți iei credit pentru casă, ți se va spune că da, ți se eliberează creditul, doar că la o dobândă de 20% pe an și asta pentru a cumpăra o construcție existentă, nu pentru a lua una nouă. De ce? Pentru că statistica spune că sunt mai multe locuințe decât locuitori reali, iar creșterea numărului de locuințe nu este justificată de alte date(de exemplu de un număr de turiști care să aibă nevoie de spații de cazare).
Cu alte cuvinte, chiar dacă o să avem de-a face cu o autonomie decizională a companiei și individului, controlul banilor va fi deosebit de strict, pentru a se asigura o probabilitate cât mai mare a investițiilor profitabile pentru societate. La urma urmei, va fi vorba de o continuă luptă a statelor pentru independență.
Și uite-așa ajungem la răspunsul întrebării din titlu. Care va fi moneda viitorului? Ei bine, va fi oricare și fiecare în parte. Naționalismul este de fapt Globalismul 2.0, cel în care vom avea reguli comerciale din ce în ce mai uniforme la nivel mondial și abordări cât se poate de locale la nivel de țară. Cu alte cuvinte, ne vom întoarce la sintagma „think globally, act locally”, dar la nivel de politică globală. Și-am mai putea spune că viitorul va transforma lumea după inteligența entităților naționale. Și-aici chiar că suntem în pericol întrucât, după cum bine se observă, suntem mâncați de proști.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu