Cei ce știu cum să se uite înțeleg într-un cu totul alt sens ceea ce se petrece în Orientul Mijlociu.Toți am crezut că atacarea Iranului se va transforma într-un jihad. Mă uit continuu la ce se întâmplă acolo și nu-mi vine a crede. Tot încerc să înțeleg ce anume rețetă vor pune în aplicare iranienii, dar ceea ce constat este că regimul de acolo își trăiește ultimele zile.
De fapt, dacă ar fi să fixăm un punct zero, acela ar fi „Episodul Hamas” întrucât, fără doar și poate, de atunci a început să se manifeste fenomenul. Să rememorăm puțin. După ce a început operațiunile în Gaza, Israelul s-a confruntat cu ieșirea vehementă a celor de la Hezbollah. Posibilitatea ca Hamas să atace din Fâșia Gaza și Hezbollah din nord părea că va sufoca Israelul. Ce s-a întâmplat? Hezbollah a fost distrus în câteva atacuri-fulger. Mai țineți minte episodul pagerelor explozive? Mai țineți minte atacurile fulger în care au fost omorâți liderii mișcării? Ce au fost acelea? Vă spun puțin mai târziu.
Să revenim acum la Iran. Eu nu pot să înțeleg ce responsabilitate au liderii iranieni în condițiile în care, știind că e iminent un atac de-al Israelului, par a nu fi făcut nimic. Asta în timp ce Israelul reușea să-și dezvolte o amplă rețea de sabotaj în Iran. Astfel, când „s-a apăsat butonul”, antiaeriana iraniană a dost destructurată, iar avioanele israeliene au intrat ca-n brânză. Inclusiv lansatoarele de rachete balistice au fost făcute praf în mare parte. Practic, Israelul a reușit să-și dezarmeze adversarul cu costuri minime. Ce urmează e de manual: vor începe mișcări separatiste, urmate de incitarea opoziției. Regimul nici va mai ști de unde este lovit și, cel mai probabil, își va da duhul fără să realizeze ce i s-a întâmplat. Despre ce e vorba?
Avem de-a face cu o punere impecabilă în practică a războiului hibrid de secol XXI. În timp ce Iranul s-a concentrat pe puterea sa de foc, Israelul a căutat să izbândească prin intelligence și arme ieftine. Degeaba ai o rachetă înfricoșătoare dacă nu o poți lansa din cauză că adversarul tău o distruge în siloz cu ajutorul unor tehnologii penibil de ieftine. Asta a pățit Iranul: s-a crezut protejat de cantitatea imensă de rachete și drone. Doar că Israelul a gândit-o mult mai practic: armele acele nu ne vor lovi dacă le atacăm acolo, fără a mai aștepta să fie trase.
Este un mod de acțiune rețelar, perfect coordonat, în care sateliții, informațiile de la fața locului, dronele și sabotorii plus alte elemente sunt perfect coordonate și acționează sinergic. Unul vede, dă coordonatele, altul lovește în timp ce asta se întâmplă și în altă zonă, totul năucitor de repede, fără a da răgaz adversarului să reacționeze. Astfel reușești să lovești în adâncime, nu te mai concentrezi pe o linie a frontului, ajungând la un moment dat cu sabotajele din spate în față.
Aceasta este lecția de tactică și strategie predată de Israel. Iar cei care trebuie să se dezmeticească cel mai repede sunt rușii care, dacă nu reușesc să acționeze în același fel în Ucraina, riscă să piardă lamentabil. Ar trebui să înțeleagă că linia frontului e iluzorie și atacurile în adâncime vor continua. Replicile de genul inundării cu rachete a cerului advers nu mai funcționează atâta timp cât Ucraina poate să-și dezvolte alte rețele, care să dea lovituri și mai năucitoare, în timp ce Trump va juca din nou rolul de prost care n-a știut nimic. Contează însă dacă știe sau nu Trump ceva?
Sunt tare curios dacă Rusia va învăța ceva din ceea ce se petrece în Orient. Și, mai ales, dacă va reuși să salveze Iranul și să se salveze pe sine. Oricum, echivalența dintre atacul ucrainean și modul de lucru al Israelului sunt deja bătătoare la ochi.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu