Dan Diaconu: “În esență în asta constă eroarea globalismului: încearcă să creeze criterii universale, generalizări absolut stupide”

Oficial, cea mai fericită țară a lumii este Finlanda. Ea este urmată Danemarca, Islanda și Suedia(conform World Happiness Report). Cum niciuna dintre aceste țări nu-i una în care aș vrea să locuiesc, am încercat să găsesc motivele care fac ca aceste țări să fie „favoritele fericirii”.

Am găsit un top mult mai interesant care explică ceva mai bine primul top. Este vorba de topul european al consumului de antidepresive(vezi imaginea de pe DDWall). Și-aici treaba e interesantă!

Campioana fericirii se află pe locul 9 la consumul de antidepresive(locul 10 la nivel mondial), Danemarca pe 8, Islanda pe locul 1(inclusiv la nivel mondial e pe 1!!!), iar Suedia pe locul 4.

În topul fericirii, după plutonul fruntaș avem Olanda, Costa Rica și Norvegia. Olanda apare destul de jos în topul consumului de antidepresive, dar acolo se consumă masiv „antidepresive naturale”, adică droguri. Și se consumă atât de multe încât mă și mir că nu apare pe locul întâi. Norvegia e imediat după Suedia în ceea ce privește consumul de antidepresive(locul 10). Costa Rica e singura țară care face notă discordantă.

Ceea ce vreau să subliniez e că astfel de aberații statistice nu au absolut nicio relevanță, dar impresionează prostimea. Cum naiba să crezi că ai putea fi fericit în țări în care inclusiv vara ieși cu geaca, miar când sun 15 grade localnicii spun că e numai bine de mers la plajă? O fi pentru ei, dar asta nu garantează că grecul sau italianul sau francezul s-ar putea simți fericit acolo!

În esență în asta constă eroarea globalismului: încearcă să creeze criterii universale, generalizări absolut stupide. Masa de proști consideră că e bine. Și așa o idee cretină prinde tracțiune. Crezi că poți să te împrospătezi din fericirea nordicilor mutându-te acolo. Ajungi să tremuri de frig, să mănânci prost și să te cuprindă disperarea când 6 luni pe ani ai noapte și frig. Crâncene amândouă. Nu găsești ieșire, intri în depresie, mergi la medicul care-ți prescrie antidepresive. Iar apoi te intervievează un retard care te întreabă: cum te consderi fericit, mai degrabă fericit, mai degrabă nefericit sau nefericit? Iar tu, ronțăindu-și pastila întrebi: extrem de super-fericit nu există?

Autor: Dan Diaconu