Așa cum era de așteptat, planul legat de coronavirus merge înainte. În timp ce media din toată lumea se dă peste cap să inventeze morți și cazuri exasperante, punctele din masterplan sunt bifate rând pe rând. Ați auzit că banii cash sunt infectați? Cică dacă-i folosiți riscați să luați coronavirus. Au repetat-o atâția oficiali încât prostimea a luat-o de bună.
Mai mult, pentru ca treaba să fie treabă, propaganda coboară până la nivelul cel mai de jos, anume până la sistemele de amplificare ale supermarketurilor. Poate-ați observat cum, în atmosfera marțială – similară celei din filmului Equilibrium – din timp în timp se strecoară mesaje care ne îndeamnă să plătim cu cardul sau telefonul. E ciudat un asemenea îndemn, ținând cont de faptul că, pentru asemenea plăți, comercianții plătesc un comision suplimentar(interchange fee la care se adaugă comisionul suplimentar al băncii acceptatoare și cheltuielile de mentenanță ale echipamentelor).
Să lăsăm însă de-o parte acest subiect – reținând ceea ce e de reținut – și să mergem mai departe pentru a vedea cum se mișcă treburile în lume. Spre exemplu, tot în presa engleză(de data aceasta în Daily Mail) citesc despre propunerea revoluționară a unui europarlamentar italian. Antonio Maria Rinaldi, provenind de la formațiunea italiană „Lega”, propune cu subiect și predicat un nou Bretton Woods ca măsură de rezolvare a crizei generate de COVID-19.
La prima vedere, dacă ținem cont că partidul din care provine este unul antisistem și că propunerea în sine e una pe care-am putea-o considera „detonantă”, am putea să ne bucurăm. Într-adevăr, sistemul financiar mondial este unul prost și ticălos, avantajându-l exclusiv pe deținătorul tiparniței. De-aceea, după Bretton Woods, cel puțin o dată la zece ani fiecare cetățean al planetei a plătit tributul risipei americane, sub forma unei „anonime” note de plată generate prin intermediul crizelor economice. Prin aceste crize SUA și-au exportat dezechilibrele și excesele interne. Este perfect adevărat că sistemul monetar internațional este unul depășit, iar dolarul o gloabă fără vlagă. De acord cu toate acestea, însă e bine să vedem ce se află în spatele unei propuneri atât de generoase.
În primul rând personajul care-o propune nu-i chiar atât de curat pe cât ne-am gândi. Omul provine dintr-o familie de bancheri. Tatăl său, Rodolfo Rinaldi a fost președinte al Banco di Santo Spirito, vicepreședinte al Banca Nazionale del Lavoro și reprezentant în Europa al Chase Manhattan Bank. Și cum așchia nu sare departe de trunchi, Antonio Maria Rinaldi a lucrat pe poziții înalte la Banca di Roma, American Service Bank și Fideuram. De asemenea, a fost implicat în managementul mai multor întreprinderi de stat italiene. Cu alte cuvinte, omul vine din sistem.
Ce-i totuși rău în propunerea europarlamentarului respectiv? După mine absolut totul. Ce înseamnă un nou Bretton Woods? Înseamnă o peticire a conceptului inițial creionat de Keynes. Însuși europarlamentarul nostru se declară post-Keynesian și, cum bine știm, toate conceptele „post” sau „neo” conduc la dezastre. Avem exemplele neoconservatorismului, neoliberalismului, neomarxismului, postcomunismului s.a.m.d. Dincolo însă de critica denumirii putem deduce limpede ce s-ar urmări printr-un asemenea sistem: reînhămarea întregii lumi la un nou far călăuzitor, de data aceasta aparent mai democrat.
În declarațiile celor care vorbesc despre schimbare devin transparente intențiile de a promova Drepturile Speciale de Tragere – acel coș monetar al FMI – ca principală monedă a lumii. Este însă o iluzie de corectitudine. În acel coș sunt incluse monede fără ajunse relevanță în ziua de azi(de exemplu lira sterlină), în timp ce ponderea celorlalte este discutabilă. Mai mult, pentru a putea fi fiabilă, noua monedă va fi exclusiv electronică, după modelul Bitcoin. Aparent și aceasta este o „cedare democratică”, însă, în realitate, este o legare a omului de dispozitive și de controlul exercitat prin intermediul acestora.
Absolut tot ceea ce se face la umbra actualei „pandemii” este fraudulent și manipulatoriu. Personal vă recomand să nu vă lăsați păcăliți și, mai mult, să căutați să lăsați cât mai puține urme prin sistemele electronice. Banul cash nu lasă urme și fără „urme” cei de la butoane nu pot afla informații suplimentare despre voi. Fără informații, manipularea își pierde din eficiență. De fapt, în ultimă instanță, despre asta e vorba: despre manipulare și control. De aceea vă îndeamnă în direcția canalelor electronice. Pentru că acolo totul se stochează, poate fi analizat și-apoi se pot alege cele mai bune metode de manipulae și control.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: Trenduri economice