Să clarificăm un lucru esențial. De ce Călin Georgescu le cere oamenilor să NU IASĂ ÎN STRADĂ? E cumva curioasă atitudinea: pe de o parte ești furat la lumina zilei și pe partea cealaltă refuzi să-ți faci dreptate atunci când statul și justiția sunt nefuncționale. De ce?
Chestiunea am atacat-o cumva în postarea anterioară – pe care v-o dau în primul comentariu – dar simt nevoia să o clarific. Așadar de ce se comportă atât de paradoxal? Replica simplă ar fi „dar noi de ce ne comportăm atât de paradoxal?”. Și-acum explicația pe larg.
Călin Georgescu și ceilalți ca el știu că nu pot mișca o masă esențială de oameni astfel încât să dea lovitura de grație regimului dictatorial instaurat prin lovitura de stat. La fel și regimul – prin intermediul noii Securități – știe bine că așa ceva nu e posibil. Dacă vreunul dintre liderii politici ai momentului ar face apel la populație de ieșit ar ieși doar câteva elemente radicale, cărora li s-ar adăuga legiunile de „revoltați” utilizate de sistem pentru spargerea manifestărilor normale prin violență. Așadar, orice convocare s-ar lăsa la pachet cu apariția diverșilor „galeriști” incitați să „se bată cu gaborii”. Probabil ar fi incendiate și niște imobile, astfel încârt să se facă dosar penal celor care-au incitat. Ăsta e jocul.
Adevărul e că fiecare dintre noi este ținut în casă cu un fir invizibil. Dacă s-ar dori scoaterea noastră în stradă, atunci acel fir invizibil ar fi lăsat liberi și „sugestiile” v-ar fi livrate destul de țintit astfel încât să apară în fiecare dintre noi dorința de a fi eroi!
Știu că nu sună deloc convenabil, dar e bine să știți adevărul. Doar așa, atunci când acel fir invizibil va fi lăsat mai liber, veți ști exact că dorința aceea nebună nu vă aparține, ci v-a fost indusă. Țineți bine minte chestia asta deoarece cei care-au murit strigând „vom muri, dar vom fi liberi” se zvârcolesc în mormânt atunci când realizează că au murit degeaba.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu