Experții de acolo evaluează daunele la intervale regulate de timp, apoi diverse organizații fac un calcul al „necesarului pentru reconstrucția Ucrainei”, după care se fac proiecte de ajutorare care încep să trimită bani imediat după evaluare, ca și cum războiul ar fi terminat. Și de-aici începe o întreagă epopee în care banii respectivi, desigur, nu merg în așa-zisele investiții, ci în diverse scheme de fraudare. Cum la vârful structurii de finanțare sunt instituții așa-zis respectabile(FMI, Banca Mondială s.a.m.d.), scăpările fraudelor în presă generează scandaluri care apoi sunt acoperite de constituirea de diverse structuri anti-corupție la nivelul statului ucrainean. Acestea garantează că fondurile nou-trimise nu vor mai fi fraudate, cu toate că, în realitate, au aceeași finalitate.
Dar să pătrundem puțin mai adânc, făcând cunoștință cu un personaj central al sistemului de evaluare a pagubelor de război, anume Olexandr Kubrakov, în prezent Ministru al Infrastructurii. Cu toate că, probabil, nu ați auzit de el, este unul dintre greii regimului Zelenskyi, fiind și semnatar al acordului pentru liberul tranzit al cerealelor ucrainene din 2022.
Kubrakov are un rol central în evaluările pagubelor efectuate la comanda Băncii Mondiale, cifre care stau la baza structurii împrumuturilor, ajutoarelor și subvențiilor intermediate de această instituție. Traseul politic al lui Kubrakov a fost unul destul de interesant, trecând din funcții cheie și bine plătite din zona IT/telecomunicații(Kyivstar), în zona de consiliere neremunerată a primarului Kievului Vitaliy Klitschko pe probleme de IT, apoi ca șef de proiecte în cadrul Ministerului Justiției(2015-2016), pentru ca după „experiența guvernamentală” să acționeze ca șef al unui ONG denumit „Oficiul pentru Reglementare Eficientă”. Această instituție având rolul de „think tank” ucrainean, a fost finanțat de Uniunea Europeană și Fundația Soros. Constituirea sa s-a făcut ca inițiativă a Ministrului Economiei de atunci, Aivaras Abramovicius. Și acest individ este unul interesant, el nefiind ucrainean, ci lituanian, trecut prin SUA, devenit apoi investitor(Fondul East Capital cu active de 4 mld. $) și ulterior politician cu funcții înalte la Kiev, de unde s-a retras în 2016, aproape imediat după ce a înființat think tank-ul amintit.
Ca șef al „Oficiului pentru Reglementare Eficientă” face un proiect de conectare în masă a școlilor la internet, care aduce un contract destul de baban fostului său angajator, Kiyvstar). De la acest Oficiu, Kubrakov împreună cu echipa de aici(Elena Shulyac, Alexey Orzhel, Denis Malyushka) intră în forță în structurile guvernamentale, recomandarea venind direct de la Organizația Soros. Desantul lui Kubrakov a fost integrat în zona guvernamentală sub aripa lui Alexey Gonarchuk, individ conectat la think tank-ul american „Atlantic Council” și considerat portavocea BlacRock în Ucraina.
Acum ițele devin interesante. În perioada în care intră în structurile guvernamentale, Kubrakov fondează două companii: Eurocomunservice LLC și „City of People” LLC. La conducerea acestor companii vine Ruslan Kramarenko, fost vicepreședinte al Administrației de Stat din Kiev și fost angajat al Cabinetului de Miniștri din perioada lui … Viktor Ianukovici. Aceste două companii au ajuns într-o poziție de monopol pe piața serviciilor comunale. Doar că legăturile nu se opresc aici, deoarece Eurocomnunservice și „City for People” sunt, în realitate, o subsidiare ale … Mdl House Service din Lituania, parte a grupului baltic Civinity12, deținut de … Ruslan Kramarenko și Aivaras Abramovicius. Teoretic Kubrakov a ieșit din cele două structuri în 2021, printr-un anunț de vânzare a drepturilor corporative către Kramarenko, dar prețul obținut a fost unul derizoriu, sugerând mai degrabă o ieșire doar formală din afacerile respective.
Că cei doi sunt în continuare legați reiese din faptul că fondurile din Ucraina se scurg printr-o structură offshore din Insulele Virgine Britanice, având ca interfață de intrare societatea Officium SW Ltd. Aceasta îi are ca acționari pe Kramarenko, Kubrakov și Ilya Solodovsky. Ilya Solodovky coordonează o altă ramură a mafiei personale a lui Kubrakov, anume afacerile din zona IT&C printr-o companie înregistrată inițial la Kiev cu o denumire similară celei a offshore-ului, „Oficial”, ulterior reînregistrată sub numele „Favor Limited”. Prin această firmă s-au făcut achizițiile de computere necesare proiectului de conectare a școlilor ucrainene la internet. Solodovsky nu este nici el un oarecare întrucât s-a aflat atât în Consiliul de Supraveghera al Ukrtelekom, dar și în structura ESU LLC, compania prin intermediul căreia s-a făcut privatizarea Ukrtelecom. Frumos, nu-i așa?
Acum vine partea cu adevărat interesantă. Solodovsky și Kubrakov sunt conectați prin intermediul unei structuri multinaționale, Global Message Services(GMS), având sedioul la Baar(Elveția) și filiale în SUA. Compania a fost înființată de un avocat și consultant financiar elvețian, Victor Lorenz Gnehm. Personajul merită atenția noastră deoarece este unul dintre nodurile esențiale ale structurii mafiote internaționale care acționează în Ucraina.
Gnehm și-a început cariera ca bancher de investiții și s-a specializat pe piețele emergente. După o scurtă perioadă în care a activat în Japonia de unde s-a ocupat de piața chineză, a fost detașat pentru activități în Europa de Est pentru ca din 1995 să activeze la Moscova și Kiev. În 1998 renunță la jobul său de bancher pentru a se ocupa de consultanță financiară la propria firmă, în beneficiul clienților din spațiul ex-sovietic, în special a celor din Ucraina. Evenimentele începute cu Revoluția Portocalie i-au suflat vânt în pânze întrucât au apărut numeroase structuri oculte de legătură Occident-Ucraina menite a deturna economia ucrainenană în mâinile noilor stăpâni.
Gnehm este un personaj extrem de important întrucât acționează ca paravan pentru oligarhii ucraineni. Pentru cei care nu știu cum funcționează structurile offshore fac precizarea că poți deține o companie fără ca numele tău să apară în față. Anumite legislații permit ca, din rațiuni de confidențialitate, în actele firmei să figureze avocatul sau consultantul financiar, iar structura reală a acționariatului să rămână confidențială, putând fi dezvăluită doar în condiții extraordinare(gen urmărire penală, etc.). Așa se face că îl găsim pe Gnehm ca vicepreședinte al Eastern Energy & Infrastructure Invest(EEII AG), companie deținută majoritar de Gehold SA, companie în spatele căreia se ascunde oligarhul Igor Kolomoisky având-o ca paravan pe sora sa, Larisa Chertok.
Panama Papers ne dezvăluie o structură impresionantă de companii offshore avându-l în centru pe Victor Gnehm. Personal am găsit vreo 20 de companii care, probabil, ascund în spate ori oligarhi ori mecanisme dubioase.
Dar, ca să înțelegeți cât de important este Gnehm în osatura puterii ucrainene din umbră vă voi spune că, la doi ani după ce Ukrtelecom a fost privatizată, cu 93% dintre acțiuni cumpărate de investitorul financiar austriac Epic, intră în ecuație omul nostru ca intermediar pentru achiziția întregului pachet al Ukrtelecom de către SCM Group. Prețul tranzacției este unul identic cu cel de la privatizare, fapt care sare în ochii oricui. Dacă însă vă spun că SCM Group este deținută de Rinat Akhmetov, înțelegeți deplin combinația. Așadar, fără doar și poate, Kubrakov este legat de Akhmetov prin intermediul lui Ilya Solodovsky, cel care a participat la privatizarea cu cântec a Ukrtelecom. Înțelegeți?
Să revenim acum la GMS LLC. Aceasta acționează în Ucraina printr-o subsidiară, denumită GMS-Ukraine(GMSU). Din 2021 până anul trecut, veniturile GMSU au crescut de peste 4 ori, în principal dintr-un contract păgubos cu Poșta Ucraineană(Ukrposhta). Contracttul cu Ukrposhta a fost unul cu încredințare directă, la prețuri de câteva ori mai mari decât cele ale competitorilor. Cunoașteți schema de la noi.
Însă rolul GMSU nu este obligatoriu unul strict de colectare deturnare a banilor ucraineni către zona offshore. În afara acestei activități, societatea are acces la informații confidențiale ale statului ucrainean din zonele bancare, logistice și de infrastructură. Astfel, societatea are și un rol de colectare de informații pentru Kubrakov și structurile occidentale cărora le este subordonat.
Kubrakov, prin prisma pozițiilor politice deținute, are capacitatea de a deturna o groază de fonduri și active de stat din domenii diverse: infrastructură, IT&C, utilități etc. Acum, cu Kubrakov cocoțat Ministru al Infrastructurii, spălarea și redirecționarea banilor veniți ca „ajutoare de reconstrucție” trece într-o nouă etapă. Imaginați-vă că imediat după venirea lui Zelenskyi la putere, compania UNIP(deținută de Solodovsky) a devenit furnizor unic pentru parcări din Nvipro, Vinițșa și Lvov. Însă jaful cel mai mare să dă în domeniul … contrucției sau modernizării de șosele și autostrăzi. Aici e o jale cum numai în România s-a văzut, cu prețuri care depășesc de câteva ori costurile normale, cu lucrări făcute doar pe hârtie, pentru ca apoi să se raporteze bombardamente inexistente ale rușilor s.a.m.d.
Dar despre asta, pentru a nu vă răpi prea mult timp, o să vorbim într-un episod viitor. Rețineți pe moment modul în care „marii oameni ai Ucrainei” se întâlnesc în paradisurile fiscale ale lumii de azi, zone din care se creionează instituțiile obscure și frânghiile noii ordini mondiale.
E limpede în aceste condiții care e miza, anume prăduirea unor fonduri prin false investiții. De cele mai multe ori, banii pentru așa-zisa reconstrucție, după ce sunt „taxați” în Ucraina de diverși oficiali aflați la butoane, se întorc în special în SUA sub formă de bani negri necesari susținerii sistemului mafiot al statului subteran de acolo.
Autor: Dan Diaconu
sursa: https://trenduri.blogspot.com/2024/07/cum-se-fura-in-ucraina3.html
Adauga comentariu