Dacă te apuci să discuţi cu un securist, imediat îşi va umple gura cu patriotismul de care dă dovadă el împreună cu superiorii(„Trăiţ!”), serviciul s.a.m.d. Văzând în ce zoaie se zbate ţara, te-ai aştepta ca respectivii indivizi să-ţi servească din plin ideologie internaţionalisto-leghebetistă, să-ţi împuieze capul cu slogane de gen s.a.m.d. Dar nu, când se apucă să peroreze, ai impresia că ai nimerit într-un club naţionalist radical.
De fapt care-i treaba? Încă de la intrarea în serviciu, indivizilor li se spală creierul cu slogane naţionaliste golite de sens, conform cărora interesul naţional al României e în apartenenţa slugarnică la UE&NATO, iar cine se opune acestei scheme e numai bun de crucificat. Aşa se face că, după ce prin mijloace specifice infiltraţii de la vârf strecoară în legislaţie cioace de doi bani, imediat securiştii se simt obligaţi să lupte pentru „protejarea legislaţiei, mânca-ţi-aş!”.
Avem în Securitatea noastră un departament de apărare a ordinii constituţionale. OK, probabil că o asemenea structură e necesară, dar pentru a apăra pe cine şi, mai ales, de ce? Să vă dau un exemplu: subsemnatul este anti-NATO şi anti-UE deoarece consider că ambele organizaţii sunt toxice naţiunii române. Din această cauză eu devin ţintă a securiştilor deoarece aş atenta la „constituţionalitatea ţării”. Doar că, ceea ce nu înţeleg cei care gândesc cu capetele de tablă care le-au fost impuse prin fişa postului, este că eu sunt absolut îndreptăţit să mă opun oricărei prevederi legislative, inclusiv Constituţiei. E dreptul meu de cetăţean. Pot deveni urmăribil de securiştii lu’ Peşte doar într-o singură situaţie: atunci când au dovezi că acţionez în numele unui stat străin. Însă, în cazul în care nu au aceste dovezi, e cazul să înţeleagă că libertatea mea de cetăţean al acestei ţări constă inclusiv în opoziţia faţă de UE&NATO sau faţă de textul Constituţiei. E dreptul meu să mă opun Consituţiei, inclusiv să mă apuc să caut adepţi şi să încerc să găsesc forţa necesară modificării pe care eu o consider necesară.
Asta ar însemna climat de normalitate. Doar că, prin ultimele legi ale Securităţii, securiştii sunt întronizaţi ca şefi ai gândirii. Brusc, în ţara asta nu mai ai voie să gândeşti cum vrei, ci cum îţi comunică coana Securitate. Aşa apare funebrul individ Anton Rog, şeful securştilor electronici, care ne spune cu satisfacţie că, în sfârşit!, a obţinut reglementarea legislativă care să-i permită să şteargă orice prezenţă online, după bunul plac al circumvoluţiunii sale singuratice formate de la şapcă. De-acum, ne spune Rog, s-a schimbat daravela: nu mai reciţi imnul US&NATO, ai belit-o! Vine slujbaşii(sic!) electronici ai lu’ nea Anton şi te-a băgat la zdupul netului, stingându-ţi lumina şi ledul routerului.
Îngrozitor e nu că apar personaje precum Anton Rog, ci că indivizii aceştia chiar se cred de partea corectă a istoriei. Asemenei bolşevicilor veniţi aici pe tancurile sovietice, neobolşevicii de tipul lui Rog sunt dispuşi să taie-n carne vie fără nicio milă doar pentru că măsura lor procustiană le spune că „n-a ieşit scorul corespunzător”. Şi uite-aşa se dovedeşte că Securitatea, în ansamblul său, este o instituţie profund toxică. Aşa cum în vremea comunistă securiştii apărau „ordinea de drept” care însemna „Partidul-Ceauşescu-România” şi apartenenţa la Tratatul de la Varşovia, fix la fel acum apără plăvănimea care se perindă pe la putere şi apartenenţa noastră la „sfintele” UE, NATO şi restul structurilor mai mult sau mai puţin legitime. Există o constantă în tot acest proces: şi atunci ca şi acum Securitatea nu lucrează pentru români, ci pentru asupritorii românilor. Dacă înainte de Revoluţie Securitatea era penetrată de serviciile sovietice, acum e penetrată până-n măduvă de serviciile occidentale.
De aceea, teama noastră teribilă n-ar trebui să se limiteze la existenţa lui Anton Rog deoarece acesta nu e decât un simptom. Ar trebui să ne îngrozim de faptul că întreaga Securitate e formată din diverşi Antoni Rog care, fără absolut nicio remuşcare, prin acţiunile lor, conspiră la distrugerea oricărei urme de normalitate în ţara asta. Securiştii nu vor analiza niciodată efectele dezastrelor pe care le comit prin comportamentele lor abuzive, nu se vor simţi niciodată vinovaţi pentru că România e jefuită programatic! Dacă „ideologia de la vârf” le-a spus că a fi patriot înseamnă să laşi Ambasadele să jefuiască România, ei se vor simţi împliniţi profesional netezind drumul hoţilor şi biciunindu-i pe români pentru că urlă de foame. Exact aşa cum au făcut de la băsescu încoace.
Pentru cazul puţin probabil al unor indivizi cu o cât de umilă urmă de conţtiinţă, repet şi eu ca nebunul în pustiu: „Tovarăşi, apartenenţa la ţara asta a subsemnatului şi a tuturor celorlalţi revoltaţi ne dă drptul să avem absolut orice opinii. Şi, aşa cum voi consideraţi «aprioric» că e legitim să-i pupaţi în cur pe americani, poate că unii consideră că ăsta e o nenorocire pentru naţiunea noastră, iar cei din urmă nu sunt cu absolut nimic condamnabili. E opinia lor, iar opinia trebuie să circule liber!”.
Ştiu că s-a dat ordin de la Washington să se tureze motoarele cenzurii, că urmează ca toţi antonii rog din statele europene să formeze o mega-alianţă de cenzură coordonată direct de la Washington. Doar că, aşa cum suveica asta n-a funcţionat pe vremea „socialismului biruitor”, vă asigur că nu va funcţiona nici acum. Cu siguranţă se vor găsi instrumente eficiente de comunicare în cenzura deşănţată pe care o organizează aceste capete de tablă şi sunt ferm convins că vom trăi şi vremurile în care toţi cei responsabili pentru negura în care ne târăsc vor fi pedepsiţi. Deocamdată nimeni nu crede asta: nici cei care mă citesc şi, cu atât mai puţin, jupânii care momentan au în mâini cuţitul şi pâinea. Tuturor le spun ceea ce am spus mereu: o să vedeţi că am avut dreptate şi că fix aşa va fi! Istoria ne-a arătat că tipul acesta de disperare e un semnal al iminentei prăbuşiri. Aşa că, tovarăşi, mai bine evaluaţi-vă comportamentul prin prisma următoarelor articole din Constituţie pe care, în raport cu mine şi cu marea majoritate a românilor, le încălcaţi grosolan:
– Art. 22 – dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică
– Art. 23 – Libertatea individuală
– Art. 27 – Inviolabilitatea domiciliului
– Art. 28 – Secretul corespondenţei
– Art. 29 – Libertatea conştiinţei
– Art. 30 – Libertatea de exprimare
– Art. 31 – Dreptul la informaţie
Analizaţi-vă acţiunile prin prisma prevederilor de bun simţ ale acestor articole pe care voi le încălcaţi în integralitate. Şi, mai mult, nu căutaţi să vă credeţi invulnerabili. Dacă e ceva care e universal valabil este că, până la urmă, fiecare are parte de propria sa judecată şi e bine să ajungi acolo cu conştiinţa cât mai puţin pătată.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu