De vreo câteva zile aștept vești din China. Nu primesc. Omul meu nu poate vorbi. Sau nu vrea. Știe care sunt capacitățile autorităților și n-are de gând să fie „marcat”. Are treburi destul de importante, iar vremurile sunt grele. În urmă cu vreo câteva luni, am înțeles că e ceva în neregulă. Inițial am zis că-s chestiunile lor interne și am uitat de subiect.
A venit însă Xi’an: 13 milioane de oameni în lockdown. Brusc, fără avertismente și fără prea multe informații. Lockdown total, în care se închide absolut totul. N-ai mâncare, mori de foame. Doar ți se recomandase să-ți faci provizii pentru câteva săptămâni! N-ai făcut-o, ghinion! Vorba sinistrului nostru. Și totuși, e ceva în neregulă.
Doar cei care nu știu ce-i cu China nu înțeleg situația. Noroc că mi-a reamintit-o un prieten care are legături adânci cu zona. Doar așa puteți înțelege războiul care se dă. Și de-aceea o să vă explic totul, pe îndelete.
Din punctul de vedere al Occidentului, președintele Xi e cea mai mare amenințare. El a făcut tranziția de la un o țară producător de bunuri ieftine – cu o cotă imensă, dar ușor controlabil – la țara autonomă, cu o economie auto-suficientă și cu o capacitate fabuloasă de inovare. Știu că ultima sună cam aiurea, dar spre asta a orientat direcția PCC, prin intermediul lui Xi. Modelul de disrupție urmărit a fost cel japonez sau coreean(de sud), cu singura diferență că nu se desfășoară sub patronaj american. Dacă vă uitați la China de acum și cea din 2012, veți înțelege bine saltul. Și nu e vorba doar de PIB-ul care s-a dublat, ci de toate procesele industriale care s-au internalizat și închegat, revenirea economiei în zone care au legătură directă cu realitatea și, mai ales, descurajarea prin politica economică a speculei, a parazitismului financiar. Iar asta s-a făcut chiar dacă a durut. Xi a reușit să schimbe un avion(economia Chinei) în timp ce merge, transformându-l dintr-o navă banală într-un supersonic.
Primul care-a intuit problema a fost Trump care, de altfel, a și dat cu barda, în stilul caracteristic. Mișcările lui Trump au fost unele disperate, făcute pe față. Însă, cu toate că au fost dure, erau incapabile să schimbe ceva. Dinamica a rămas aceeași. Apoi a venit virusul!
Ce-i cu el? Informațiile militare ne spun că e un virus de laborator. Deja nu mai e niciun secret. Treaba a devenit „secretul lui Polichinelle”. Așadar teoria e că a scăpat din laborator. Unde? Undeva prin China, la Wuhan. Doar că laboratorul acela – care nu întâmplător e băgat în ecuație – a făcut cercetări pentru americani, într-un program finanțat de americani. Încurcate sunt căile! Ceea ce trebuie să înțelegeți e o chestiune ciudată: în China a fost un virus, iar în Europa și SUA a ajuns o mutație a virusului din China. Cum e posibil? Și-ar mai fi ceva: toți oficialii lumii spuneau că e „o banală răceală”, doar că nu s-au trezit în ograda lor cu ce credeau, ci cu o mutație. Facem puțin pauză și ne întoarcem la politică.
Am spus așadar că Xi e un președinte extrem de eficient. Cum ar putea fi el învins? Răspunsul e simplu: prin fragilizare internă. De fapt răspunsul doar pare simplu întrucât e extrem de greu de relizat o penetrare într-o zonă în care PCC controlează absolut tot: de la ziare, reviste, televiziuni, până la traficul de internet. Cum poți porni o propagandă împotriva împăratului când, la modul tradițional, despre împărat nu se spune mai nimic. El este în conștiința supușilor și se transformă într-o parte a lor.
În China nu vei vedea cărți despre Xi. El lipsește cu desăvârșire din librării. În schimb vei vedea cărți despre Obama, Trump sau, de ce nu?, Biden. Cărți din propaganda Occidentală, traduse pentru chinezul de rând. Pare ciudat, nu-i așa? De ce se dă voie unei asemenea libertăți? Judecând cu mintea chinezului treaba e cât se poate de coerentă: împăratul lor e deasupra acestor figuri trecătoare. Președintele american e pământean, bun de model pentru chinezul de rând, în timp ce împăratul lor e inimitabil și are un statut de semizeu.
Ei bine, tocmai în acest statut se ascunde și o mare fragilitate. Este vorba de „auspicii”. Chinezii trăiesc în tradiție, indiferent de regimul care-i conduce. Împăratul e împărat indiferent că vorbim de feudalism sau comunism. Figura lui e aceeași. Există însă ceva, anume auspiciile sub care-și desfășoară activitatea. Dacă e pace și belșug, auspiciile sunt pozitive, dacă e molimă sau război totul e pe invers. Mai ales molima e o prevestire sumbră, anume că „zeii nu sunt cu împăratul”. O asemenea bănuială face ca aura de invincibilitate a stăpânului să piară și asta nu doar la talpa țării, ci chiar în aparatul său. E practic metoda supremă de a termina un lider fără să faci niciun efort propagandistic.
Din acest punct de vedere cum vedeți criza COVID? Mulți au impresia că chinezii se joacă la vârf cu sănătatea populației lor pentru că „n-are cine să-i tragă la răspundere”. E fals! Nu s-a întâmplat așa ceva în niciun regim și nimeni, nici chiar „împăratul” nu și-ar permite așa ceva. Regina stupului știe că poate face orice cu supusele sale, dar niciodată nu le-ar omorî deoarece pentru ea ar fi o sinucidere. La fel e și la chinezi: omul e o resursă importantă. Poți trimite într-adevăr, milioane în linia întâi, însă îi trimiți pentru a-ți apăra stupul, adică pe tine. Niciodată nu nu-i omori gratuit!
Așadar problema virusului devine una complexă. Niciodată autoritățile din China nu ar fi permis răspândirea unui virus pe propriul teritoriu. E scenariul de coșmar pentru orice împărat. A scăpat din laborator? Puțin probabil. Doar cei care n-au habar cum funcționează un asemenea laborator pot emite asemenea ipoteze. Nu rămâne decât ipoteza logică a plantării virusului acolo. Cine-a făcut-o nu a avut aprobarea lui Trump. Trebuie să fiți siguri de asta, altfel n-ar fi fot surprins într-un asemenea hal de COVID. În plus, COVID-ul i-a ruinat propria campanie. A fost așadar o operațiune strict secretă având ca obiectiv nu doar fragilizarea Chinei, dar și îndepărtarea lui Trump de la putere. Abil instrumentată, prin oameni cheie. Cunoașteți vreunul? Ce părere aveți de „virusulogul-minune”, cel care, în ciuda statutului de „bugetar”, e milionar? Cel care a fost amestecat în toate mizeriile biologice de până acum? Desigur, nu e singur, dar fără doar și poate e unul dintre oamenii cheie.
Și uite-așa ajungem la prezent. Aparent China a reușit să treacă de criza COVID. Spun aparent deoarece există date care sugerează că acolo n-au murit doar câteva mii de oameni – cum spun statisticile oficiale – ci vreo două milioane. Greu de verificat. Ceea ce-i ciudat este că, din nou, China dă milităria jos din pod. Cu carantinarea Xi’an treaba e critică. Ce se întâmplă acolo?
Prin presa chineză se vorbește despre Omicron care-ar fi sosit în China printr-o scrisoare trimisă din Canada. Hmm, sună suspect. Pretutindeni în lume s-au lăsat barierele jos în fața Omicron care e văzut ca o cheie a ieșirii din pandemie în condițiile în care vaccinarea s-a dovedit – pe moment – un eșec, iar pe viitor, probabil, o crimă. Într-adevăr, politica „Zero COVID” care încă guvernează China implică măsuri excepționale. Le-am văzut la lucru, transparent. Doar că acum e ceva diferit, anume o secretomanie teribilă.
Ce mai știm e că au existat câteva cazuri de febră hemoragică. Boala e specifică zonei și nu se transmite de la om la om decât în cazuri foarte rare. Așadar n-ar fi motive de îngrijorare. Credeți? Ieri am aflat – și am transmis pe contul meu de Telegram – că în Beijing a fost carantinată o clădire de birouri cu lucrătorii în ea! Așa ceva nu s-a întâmplat nicăieri în lume. Ce oare poate genera o asemenea acțiune? Mă rog, în China nu miră nimic, dar e prea multă secretomanie. Și mai sunt câteva zile până la Olimpiadă! Alt concurs sportiv în China? Parcă seamănă cu începuturile COVID.
Să vă spun ce-am aflat. Înțeleg că nu Omicron e problema, ci un nou virus. Ar fi vorba despre o combinație dintre Sars-CoV-2 și un Hantavirus, mai precis Choclo orthohantavirus (CHOV), identificat extrem de rapid de către chinezi. Partea interesantă este că CHOV nu se manifestă în China ci prin … America de Sud. Așadar acele cazuri de febră hemoragică au ca sursă o combinație dintre COVID și CHOV, ceea ce transformă întreaga epidemie actuală într-una cu adevărat ucigașă. Febra hemoragică avea „avantajul” că nu se transmitea de la om la om, ci de la animal(în special șoareci) la om. Actuala „mutație” – care a fost documentată cel puțin pe un pacient în America de Sud – reprezintă o dezvoltare extremă și dementă a unui virus ucigaș căruia i s-a adăugat un vector de transmisibilitate deosebit de potent astfel încât avem de-a face cu o armă de distrugere în masă.
Dincolo de viețile care se pierd, personal cred că targetul este președintele Xi care, fără doar și poate, a început să calce strâmb: a extins granițele navale ale țării(operațiune justificată de evitarea unei blocade navale), a investit și a modernizat enorm infrastructura internă, dar a început și operațiunile de „sabotaj monetar”, încercând împreună cu Rusia și țările BRIC să impună un nou circuit financiar mondial. Sunt chestiuni care, în lumea mare, „nu se fac”. Pare că președintele Xi și-a ales un drum care începe să se despartă de drumul „globalismului proiectat”(așa cum de altfel subsemnatul intuise de multă vreme). Astfel, o nouă epidemie izbucnită în China ar reprezenta, pentru chinezul de rând, faptul că „zeii îi sunt potrivnici lui Xi întrucât auspiciile sunt proaste”, iar asta ar fi devastator pentru el. De-aceea încă de la început China a introdus politica „Zero COVID” și de-aceea ceea ce vedem acum este, de fapt, bătălia cu zeii.
Speranța mea e ca nebunii lumii acesteia să nu declanșeze jihadul mondial. Știm bine că nu au niciun Dumnezeu, dar poate se vor gândi că ei înșiși ar putea pica pe postul de „victimă colaterală”. Cu armele biologice nu e de joacă. Asta n-au învățat încă tembelii lumii acesteia.
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu