De o grămadă de vreme birocrații de la Bruxelles îl tot mușcă de fund pe Viktor Orban. Ultima găselniță a fost blocarea a aproape 11 mld. EUR reprezentând fonduri europene ale Ungariei pe motiv de … „stat de drept”. O aberație, desigur, doar că aberația respectivă a produs destule probleme Ungariei. Spre deosebire de noi, ungurii absorb cu nesaț fondurile europene pe care le bagă în proiecte cât se poate de coerente pentru țară.
Ceea ce trebuie să înțelegem este că, spre deosebire de noi care trimitem toți neaveniții pentru a ne reprezenta în relația cu Uniunea Europeană, ungurii trimit întotdeauna oameni deosebit de pregătiți. Aceștia cunosc foarte bine reglementările Uniunii, pârghiile pe care le pot acționa și, mai mult, lucrează perfect coordonat. În momentul în care țara e amenințată cu sancționarea, de peste tot încep să apară excepții care îngreunează teribil procesul. Ba un birocrat se abține și procesul nu poate trece fără semnătura sa, ba se depune o contestație la momentul oportun și până la rezolvarea sa problema nu mai e de interes s.a.m.d. În tot acest timp Ungaria își vede imperturbabilă de propriul interes.
Un exemplu în ceea ce privește jocul Ungariei am avut la recent încheiatul Summit al celor 27. Speriată de veto-ul Ungariei în ceea ce privește „dosarul Ucraina”, nulitatea Ursula a deblocat de miercuri cele 10.8 miliarde de EUR aparținând Ungariei. O măsură luată pe repede-înainte care arată nu doar amatorismul și partizanatul Comisiei, dar și modul în care sunt tratate așa-numitele „teme fundamentale” ale Uniunii Europene. Păi dacă într-adevăr statul de drept era o problemă în Ungaria, înseamnă că acele fonduri nu ar fi trebuit eliberate sub nicio formă. Așa ar fi fost corect dacă tot ne dăm în bărci după „înaltele standarde” cărora ne închinăm. Ce-a făcut Comisia? Peste noapte a constatat că statul de drept nu mai e o problemă în Ungaria și a deblocat fondurile.
Ce a făcut Ungaria pentru cei aproape 11 miliarde de EUR? Pur și simplu și-a urmat politica și interesul. În primul rând, Ungaria și-a folosit dreptul de veto în ceea ce privește ajutorul de 50 miliarde de EUR pe care Comisia vrea să-l dea Ucrainei. Ce trebuie să înțelegeți de aici e faptul că Ungaria NU VA DA niciun cent pentru Ucraina nici din banii săi și nici din contribuția sa la Bugetul Comun. Astfel, întrucât cea mai mare parte a celorlalți idioți sunt paiațe ale SUA, contribuțiile pentru Ucraina vor fi individuale. Astfel, cei 50 miliarde vor fi împărțiți de cele 26 de țări rămase în combinație, care vor contribui voluntar din surse proprii sau împrumuturi. Probabil România va trebui astfel să facă rost pentru Ucraina de aproape 3 miliarde EUR. Bani pe care-i vom plăti noi, din taxe suplimentare, tăieri de beneficii sociale și alte „binefaceri”. Ungaria nu va plăti nimic, văzându-și de treabă. Curat murdar, nu-i așa?
Singura concesie pe care a făcut-o Orban a fost aceea de a se abține în ceea ce privește începerea negocierilor de aderare pentru Ucraina și Republica Moldova. Din punct de vedere tehnic, abținerea lui Orban nu înseamnă nimic. Ucraina va începe negocierile, dar asta nu înseamnă nimic deoarece oricare dintre țările membre poate bloca pe termen nedefinit negocierile. Așa cum, de exemplu, se întâmplă în cazul Turciei.
Cu alte cuvinte, abținerea lui Viktor Orban nu a însemnat decât o bulă de oxigen de care a avut nevoie nulitatea Ursula pentru a salva aparențele. Da, Ucraina a început negocierile, dar dacă vrea, Orban le poate bloca oricând. Pentru această abținere – la pachet cu bălăcăreala de care nulitățile europene au avut parte din partea lui Orban, Comisia i-a dat premierului maghiar un frumos plic cu 11 miliarde de EUR. Și uite-așa, din nou Ungaria reușește să-și urmeze neclintită politica sa.
E un exemplu pentru noi. Ia gândiți-vă pe cine avem noi la UE. Când mă gândesc la comisarii europeni pe care i-am dat aproape că-mi vine să mă urc pe pereți. Vi-l mai amintiți pe lingăul Leonard Orban? Dar pe slugoiul Cioloș? Pe nulitatea de Corina Crețu v-o mai amintiți? Că pe asta de-acum de la transporturi sigur n-o cunoaște decât scaunul său care geme sub greutatea fundului pe care trebuie să-l suporte zilnic. Oricum, prin altceva în afară de „politica de plantă” nu s-a remarcat cu nimic și de aceea nici nu-i dau numele. Comparați-i pe toți acești neghiobi cu politicienii maghiari și puneți în oglindă ceea ce s-a reușit acolo cu ceea ce nu se reușește niciodată la noi. Știu că sunteți tentați să dați vina pe oricine altcineva, dar răul pornește de la noi, de la bază. Iar răul se adâncește, cea mai bună dovadă fiind imposibilitatea de a putea alege pe cineva cât de cât decent la viitoarele alegeri. Ăștia suntem, din păcate.
Trebuie însă să reținem esențialul. Viktor Orban înjură spumos Comisia, iar Comisia îi dă bani cu nemiluita. Noi o lingem, o cocoloșim și ne luăm șuturi în fund. Mă rog, ce pretenții să ai atâta timp cât un prost precum Iohannis ne spune doct că „negocierile pentru Schengen sunt complicate”. De ce-s complicate, idiotule? Trebuiau terminate de acum 10 ani de când te-ai întronizat, nulule!
Autor: Dan Diaconu
Adauga comentariu