Dan Diaconu: „Capitalism pe paine.”

Capitalism pe paine. Parcă așa se numea blogul unui prăpădit care, la cât era de „capitalist în sânge”, a reușit ca-n vârful „carierei” sale feroce să-și cumpere o mașină second hand și-un apartament infect prin Anglia. Culmea, se mai și dădea mare cu „realizările” sale. Într-o vreme, individul prevestea moartea României deoarece „FMI n-a mai negociat cu Guvernul Ponta”. Mă rog, pe vremea aia părea a fi bine furajat de băsism. Acum nu știu ce s-o mai fi ales de el, dar nici nu mă interesează. Mi-am amintit despre personaj căutând un titlu sugestiv pentru articolul de azi. Și iată că cel mai potrivit titlu e denumirea blogului de atunci al ciudatului personaj. Mă rog, despre morți numai de bine!

Să intrăm acum adânc în capitalismul de succes. Vă este cunoscută JPMorgan Chase? Ei, cum să nu! Esența capitalismului. Banca ăluia care, la un moment dat, avea toată lumea la picioare și căruia lumea i-a scăpat printre degete. Mă rog, sunt pagini de istorie mai puțin știute. Promit că o să vă mai dau ceva picături de „pastilă roșie” săptămâna viitoare, astfel încât să aveți o raportare ceva mai exactă la lumea în care trăiți. Până una-alta să vedem ce-i cu băncuța asta.

În primul și-n primul rând ne-ar putea sări în ochi infracțiunile ei soldate cu … înțelegeri cu procurorii sau cu părțile. Hai să vedem un scurt rezumat:

• În 2011 a fost de acord să soluționeze un proces civil, plătind 56 milioane de dolari deoarece era acuzată că a supraîncărcat ipotecile militarilor, încălcând două legi;
• În 7 feb. 2012 a fost de acord să plătească 110 milioane $ pentru soluționarea unui litigiu referitor nla suprataxarea descoperitului de cont al clienților;
• Pe 9 februarie 2021 a plătit 113 milioane $ către Office of the Comptroller of Currency(OCC) pentru a închide cercetările referitoare la serviciile ipotecare dubioase și practicile de executare a creanțelor;
• În 16 noiembrie 2012 a plătit către SEC 296,9 milioane $ pentru a închide investigația legată de informațiile false transmise piețelor în legătură cu delicvența portofoliului său ipotecar;
• În iulie 2013 a plătit 410 milioane de dolari către Comisia Federală de Reglementare în Energie pentru a închide acuzațiile de manipulare a piețelor de energie din California și Midwest;
• în 19 septembrie 2013 a plătit 80 milioane de $ către CFPB(un fel de „Protecția Consumatorilor” pentru Serviciile Financiare) și OCC, dar și 310 milioane de $ către clienții cărora le-au facturat abuziv „servicii de monitorizare” inexistente;
• Tot pe 19 septembrie, JP Morgan plătește 910 milioane de $ către autoritățile de supraveghere financiară din SUA și Marea Britanie pentru practicile nesigure de utilizare a banilor deponenților în tranzacții financiare riscante(scandalul „London Whale”);
• Pe 15 noiembrie 2013 a plătit 4.5 milioane $ investitorilor privați care au acuzat banca de fraudă cu titluri garantate ipotecar;
• Pe 4 decembrie 2013 a plătit 79.9 milioane de € către Comisia Europeană pentru închiderea investigațiilor cu privire la manipularea ratelor dobânzilor de referință;
• Tot în 2013 a mai plătit 22.1 milioane $ pentru a închide un proces în care creditaților ipotecari li s-a impus o asigurare de inundații costisitoare și, evident, inutilă;
• Pe 7 ianuarie 2014 Departamentul de Justiție al SUA a acuzat oficial JPMorgan pentru participarea la schema piramidală a lui Bernard Madoff. Banca a pledat vinovat, fiind de acord să plătească 1.7 mld$ unui fond al victimelopr lui Madoff;
• Pe 20 mai 2015, JPMorgan a pledat vinovat în fața unei acuzații a Departamentului de Justiție al SUA referitor la manipularea valutară, fiind de acord să plătească 550 milioane $;
• Pe 18 decembrie 2015 a plătit 267 milioane de $ ca urmare a dezvăluirii de către SEC a unui conflict de interese în urma căruia s-au obținut profituri nejustificat de mari;
• În 20 ianuarie 2017 a plătit 53 milioane de $ pentru discriminarea minoritarilor cărora le-a perceput taxe și dobânzi mai mari;
• În 2018 a plătit Trezoreriei SUA 5.3 mln $ pentru a închide acuzațiile referitoare la încălcarea embargoului cubanez și iranian;
• Pe 26 decembrie 2018 a plătit SEC 135 milioane $ pentru a închide o investigație referitoare la tranzacții dubioase cu titluri ale companiilor străine;
• Pe 16 mai 2019 a plătit Comisiei Europene 228.8 mln $ pentru manipulare și practici ilegale pe piața valutară;
• Pe 29 septembrie 2020 Banca admite acuzațiile Departamentului de Justiție în ceea ce privește practici ilegale de tranzacționare a contractelor futures și pe mentale prețioase și plătește 920 milioane de $ pentru închiderea acuzațiilor.

V-am făcut un adevărat tur de forță pentru a înțelege că din comportamentul „marii bănci” putem scrie un întreg cod penal. În total banca a plătit peste 6 mld $ în amenzi și înțelegeri. Banii cu care s-au plătit toate aranjamentele n-au fost banii responsabililor, ci ai instituției, adică, în ultimă instanță ai acționarilor și, de ce nu?, ai deponenților. După toată această aventură, la conducerea Băncii se află același neschimbat Jamie Dimon a cărui avere e de aproximativ 2 mld$!!! Despre Dimon spuneam încă din 2010 – de când unii îi prevesteau sfârșitul în pușcărie deoarece începuse să fie anchetat de către englezi – că omul e „nemutabil” și că nu i se va mișca niciun fir de păr din cap. Și așa a fost. S-au mișcat doar niște miliarde, însă din conturile instituției pe care-o conduce, nu ale sale!

Revenind la JP Morgan, acuzată în atâtea rânduri de fraude pe piața de capital, te-ai aștepta ca SEC să-i retragă licența de funcționare. Când ai de-a face cu un infractor, nu-l pui paznicul visteriei deoarece te numești prost. Ei bine, prost am rămas eu când am aflat o nefăcută mare cât toate zilele, anume că JPMorgan operează două Dark Pools în care se tranzacționează propriile acțiuni.

Să explic puțin pentru cei neinițiați. Titlurile de valoare(de exemplu acțiunile, obligațiunile, etc.) se tranzacționează de obicei pe piețe reglementate. O acțiune listată pe o asemenea piață vine cu obligații stricte din partea emitentului: să prezinte regulat rapoarte financiare auditate, să informeze piața despre orice decizie majoră pe care o ia sau despre intenția persoanelor cheie din firmă despre intenția de a vinde sau cumpăra acțiuni ale propriei companii. Aceasta deoarece trebuie asigurat un mediu transparent pentru investitorul care, oricum, nu are acces la toate datele cheie ale firmei. Piețele reglementate sunt supravegheate de organisme specializate al căror rol este tocmai cel de asigurare a corectitudinii.

Ei bine, în afara burselor, există și așa-numite sisteme alternative de tranzacționare care sunt autorizate, dar sunt mult mai puțin reglementate. În această categorie intră, spre exemplu, FOREX-ul care nu-i nimic altceva decât o încrengătură de sisteme alternative de tranzacționare. Mulți gușteri iau țepe majore pe FOREX deoarece se trezesc că firmele dubioase care-i îmbie cu prețuri mici de tranzacționare joacă împotriva lor atunci când e vorba de sume mari, ruinându-le contul, mai ceva decât crupierul din cazino.

În această categorie intră și așa-numitele Dark Poll-uri. Sunt sisteme alternative de tranzacționare utilizate de către marile bănci de pe Wall Street(doar Wells Fargo nu operează un asemenea „pool”). Într-un fel, existența acestor sisteme alternative este justificată de necesitatea ca o mega-bancă să mute acțiuni deținute de clienții săi fără a mai interveni în piața principală, evitând astfel plata unor taxe. Treaba devine dubioasă atunci când îți tranzacționezi prin „dark pool” propriile acțiuni. Motivul e simplu: de exemplu, poți face o acumulare de acțiuni pentru un client înainte ca piața să știe că respectivul a atins un prag la care e necesară raportarea. Și multe alte asemenea scamatorii.

Revenind la JPMorgan, până de curând se știa că operează un singur dark pool, așa numitul JPM-X. Iată că din august 2017, operează un al doilea Dark Pool, cunoscut sub numele de JPB-X. N-am să înțeleg niciodată de ce ți-ai autoriza două asemenea sisteme de tranzacționare. Doar dacă ai făcut potlogării prin cel deja autorizat și ți-e frică să nu cumva să ți-l închidă FINRA. Ca să poată fi auytorizat, cel de-al doilea pool e operat de o subsidiară de-a JPM, anume JPMorgan LLC.

Chestia de-a dreptul dubioasă e că nu se știe cine e la capătul unei tranzacții. Cu JPM treaba devine ciudată în ceea ce privește tranzacționarea propriilor acțiuni. Cu toate că, după cum ați văzut, din 2011 banca se află într-un continuu scandal, prețul acțiunilor sale crește. E drept, mișcarea prețului poate fi justificată de profit care nu-i unul de neluat în calcul. Însă, cu atâtea acuzații penale, întreaga căruță s-ar putea dezintegra. Asta dacă ar fi cu adevărat corectitudine pe lume. Dar nu e!

Conform unor surse, dark pool-ul JPMorgan este al treilea cel mai mare comerciant al acțiuniunlor JPM Chase dintre dark pool-urile de pe Wall Street. Înaintea sa sunt dark pool-ul UBS(UBSA UBS ATS) și cel al Goldman(SGMT SIGMA X2). Cum vine totuși asta? E o invitație la manipularea pieței întrucât, inducând un sentiment pozitiv în dark pool-ul pe care îl controlezi, poți determina piața principală să crească. Și la fel și invers.

Iată un exemplu al „capitalismului pe pâine” care ni se servește ca „piață corectă” care se auto-reglează. În realitate nu-i decât o manipulare de la cap la coadă, o hoție frumos coafată numai bună de păcălit proștii. Și care, când se prăbușește produce cataclisme.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: https://trenduri.blogspot.com/