Dan Diaconu: “Când te vei sătura să tot fii păcălit?”

Nu te-ai săturat să fii păcălit? Ai fugit de ziare pentru că erau plătite „de ăia” şi te-ai refugiat în televiziuni. Ceva mai târziu ai constatat că şi în spatele televiziunilor erau „tot ăia” şi ai zburdat pe net. Unde, ceva mai târziu, ai constatat, din nou pe propria-ţi piele, că în spatele „ălora de pe net” erau „tot ăia”. Şi te-ai refugiat pe reţelele de socializare. unde acum constaţi cu stupoare că în spatele ăstora sunt „tot ăia”. Şi cauţi să fugi în altă parte.



Dacă ai fi trăit în alte timpuri erai mort după prima eroare. Dacă, printr-un noroc teribil, scăpai cu faţa curată, a doua eroare sigur ţi-ar fi fost fatală. Nimeni nu ţi-ar fi acordat, cu atâta largheţe, atâtea şanse. Nimeni nu ar fi lăsat atâta prostie să rămână atâta amar de vreme nepedepsită exemplar. Şi asta nu din ticăloşie, ci pentru că acelea erau vremuri în care se trăia real şi se murea real.

Acum lumea s-a schimbat. Trăieşti în cea mai bună dintre lumile care-ar fi putut fi inventate vreodată pentru tine. Ţi se permite să greşeşti de nenumărate ori şi „s-o iei de la cap” de fiecare dată. Nu mai ai frica pedepsei capitale, nu te mai sperie posibilitatea ca brusc, într-un miez de noapte, să-ţi găseşti sfârşitul pentru că n-ai judecat corect. Nu, acum o iei de la capăt. Iar jocul în care eşti parte e jocul în care tu te lupţi cu „ăia”. Iar „ăia” te înving de fiecare dată şi tu eşti lăsat să te refugiezi, să-ţi refaci forţele şi „s-o iei de la cap”.

Faptul că „ăia”, cu toate că-ţi pot frânge oricând aripile n-o fac, nu ţi se pare absolut deloc dubios. De parcă ar fi o axiomă fundamentală a vieţii. Dar ea nu este. Şi o ştii bine, dar preferi să uiţi evidenţa asta care, în alte vremuri, îţi activa instinctul de conservare. Te-ai obişnuit cu „iertarea” şi cu „luatul de la cap”. Şi nu ţi se pare absolut nimic în neregulă că totul, dar absolut totul, se desfăşoară ca într-un film în care secvenţele se repetă cu absurditate. Mai mult, îţi place!

„Ei”, dacă ţi-ar vorbi, ţi-ar spune că e un joc de-a „şoarecele şi pisică”. Dar o vor face doar pentru a-ţi distrage atenţia. Ar trebui să ştii că nu ăsta e adevărul. Sau că e doar o parte a lui. Însă o parte, chiar dacă e o parte de adevăr, tot o minciună este. Ţi-ar mai spune şi că au redus „fatalitatea” la zero, adică s-au hotărât să te ierte de fiecare dată pentru că se hrănesc din prostia şi din timpul tău. Poate că ţi-ar mai spune că a-ţi permite „s-o iei mereu de la cap” e o formă de a te menţine prost şi de a te face să-ţi pierzi timpul cu nimicuri. Şi că nu te mai omoară ei pentru că oricum timpul o face singur. Iar pe ei îi interesează timpul.

Acestea sunt poate cele mai importante rânduri pe care le vei citi în viaţa asta. Depinde, desigur, de cât citeşti şi, mai ales, de unde. Însă reţine că probabilitatea ca acestea să fie cele mai importante informaţii pe care le primeşti este extrem de mare. Ca, de altfel, şi probabilitatea ca, în loc de a te chinui să înţelegi ce-am avut spus să ridici din umeri căutând „s-o iei de la cap” în altă parte.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice