Inițiativa mituirii presei pentru COVID&vaccinare nu e o invenție a alor noștri. Trebuie să fiți conștienți de asta. Mai mult, înțeleg din zonele apropiate de miez că ai noștri – recte Orban – ar fi refuzat inițial să dea bani presei pe motiv că n-ar avea nimic de câștigat. Desigur, era mult mai rentabil să-i cheltuiască pe izolete sau ventilatoare care nu soseau niciodată.Comisionul era infinit mai mare. Însă aproape instantaneu i s-a comunicat că banii ăia sunt la categoria „impuse” și că trebuie dați „exact așa cum fac toate țările din lumea civilizată”. Și Orban a dat. Iar tradiția a rămas.
Să vă întreb acum o chestie simplă: dacă eu aș decide să vă plătesc facturile cum v-ați raporta la mine? Dacă într-o bună zi vă bat la ușă și spun fiecăruia franc: „De azi plata facturilor nu mai e treaba ta, ci a mea. Trimite-mi factura pe mail și ți-o voi plăti, după care îți voi trimite dovada plății”. Știu, în prima clipă ați spune că sunt nebun, dar după ce și a doua lună primiți confirmarea plății, nebunul se transformă în subiect de admirație. „Ce om bun!” – le veți spune prietenilor. Sau poate că nu le veți spune nimic de teamă să nu se strângă prea mulți și să pierdeți „finanțarea”. Dar, cu siguranță, când vă veți gândi la mine o veți face în termeni cât se poate de pozitivi. Și, nu știu de ce sunt sigur că, dacă aș fi atacat în public, fiecare dintre cei cărora le-aș plăti facturile s-ar transforma benevol în avocații mei.
Așa funcționează treaba cu publicitatea guvernamentală pentru COVID. Banii sunt ai noștri, dar structura guvernamentală îi dă presei pentru a ne îndobitoci. La ora actuală în România nu mai există jurnaliști cinstiți deoarece toți s-au transformat în muncitori la stat, iar presa a devenit un imens trust guvernamental. În plus, după ce că se înfruptă la modul nesimțit din banii noștri, aceeași presă și-a mai găsit încă un sponsor generos: industria farmaceutică. Pretutindeni pe unde te uiți dai peste monstrul numit „reclamă la medicamente”. Absolut toate sunt aberații. Indivizii care înghit inconștient respectiva publicitate trăiesc sub un sevraj care le este indus și menținut de minciunile clipurilor. De-aceea, în loc să consulte un doctor, iau aiurea medicamente, suplimente alimentare și vitamine, iar când ajung la medic sunt în stare critică. Nu mai vorbesc că, pe lângă tratamentul obișnuit, medicul mai aruncă și el câteva pastile inutile așa, de amorul sponsorizării.
Acestui monopol monolitic i se adaugă acum și un alt monopol, de-a dreptul toxic: alianța PSD+PNL+UDMR. În total peste 60% din Parlament. Aceiași câini care au jefuit țara pretinzând, pe rând, că sunt „ăia buni”, acum s-au pus împreună la masă pentru a jefui împreună și tovărășește ce-a mai rămas de furat. Cu această alianță s-a închis cercul și ne-am întors cu treizeci de ani în urmă, atunci când țara era condusă de Partidul Comunist Român. Iată-ne înapoi la partidul unic. Politicienii fac jafurile lor mărunte în timp ce păpușarii din spate îi pun să dea jaful cel mare asupra noastră.
Ceea ce urmează e ultimul asalt de care avem parte, cel în care doresc să ne șteargă identitatea de oameni și să ne transforme pentru totdeauna în animale bune doar de muncă. Politicul e într-o unitate de monolit întrucât așa-zisa opoziție este cea care vrea să facă treburile murdare împotriva noastră chiar mai radical. Presa s-a transformat peste noapte într-o unitate militară de propagandă care execută fără crâcnire ceea ce i se cere. Exact așa cum Scânteia se grăbea să fie întotdeauna prima la pus pe tapet „indicațiile prețioase”, exact așa funcționează acum întreaga presă. O masă informă de zeloși gata să lichideze orice împotrivire. Iar prostimea, în loc să înjure imbecilitățile pe care le fac dobitocii cățărați la butoane, stă și se uită în gura unor nulități mâncătoare de căcat trăgând apoi concluzia care se imune: „are și ăștia dreptate, bă!”.
Am uitat ceva? Desigur. Nu doar presa și politica formează unitatea de monolit, ci și întreg sistemul de forță al statului. Securitatea execută prompt instrucțiunile, exact ca pe vremea împușcatului. Jandarmeria, Poliția, rup în două tot ce se împotrivește la nivelul de jos, în timp ce caricatura de Justiție „dă greutate” pulanelor care ne bat continuu.
Iată ce-a ajuns statul român: o crâncenă dictatură a proștilor și ticăloșilor împinși de la spate de naivitatea poporului care se zbate în aceeași letargie care l-a dus la dezastru de fiecare dată în istorie. România? O țară tristă în care eroii neamului se zbat în morminte nemaiputând să suporte micimea și prostia celor care-și spun popor și care, cu fiecare respirație, nu fac altceva decât să întineze memoria martirilor neamului. Ce-ai ajuns tu, Românie? Ce-ai ajuns tu, române? Vai de capul nostru, al celor care ne trezim cronicari ai acestor timpuri urâte în care animalul de pradă își devorează victimele care-s prea leneșe pentru a se apăra sau a fugi. Ce imagine sordidă, ce prezent mizerabil.
Așa se întâmplă atunci când ești prost și-ți uiți istoria, când preferi să moțăi în canapea în loc să ieși și să-i pedepsești exemplar pe ticăloși. Dacă nu-ți muncești ogorul, te inundă bălăriile și mori de foame: iată destinul care ni se arată! Iată cum găsim ceea ce merităm. Orice putem spune, însă, sub nicio formă nu putem contesta realitatea, anume că ne merităm soarta.
Autor: Dan Diaconu
Trist de adevarat!