Dan Diaconu: ”Adevărul despre noi, despre ţară, despre datoriile pe care le plătim şi despre propria noastră sclavie!”

Andreas Treichl, CEO-ul Erste Bank, ne spune că Mugur Isărescu face o treabă foarte bună acolo, la BNR. Aţi auzit asta? Am uitat să vă reamintesc un lucru elementar: trăim în capitalism! Chiar dacă-mi veţi spune că sunteţi consternaţi de faptul că vă arunc o asemenea banalitate în faţă, vă voi răspunde că am făcut-o pentru a vă demonstra că v-aţi pierdut capacitatea de a raţiona logic. Hai să vedem de ce.



Una dintre valorile de bază ale acestui capitalism e lăcomia. „Lăcomia e o virtute!” – urlau din bojoci eliberatorii postrevoluţionari. Aţi uitat asta? Ei bine, cu cât eşti mai egoist, mai lacom, cu atât eşti mai capitalist. Sper că nu aveţi nimic împotriva acestei afirmaţii bazate pe realitatea timpurilor pe care le trăim.

Să ne întoarcem la problemuţa noastră. Andreas Treichl este CEO-ul unuia dintre cele mai mari conglomerate bancare care activează pe piaţa est-europeană. Este el lacom? E logic să fie lacom, deoarece asta e o virtute şi nu te poţi căţăra în vârful unei asemenea construcţii bancare dacă tu însuţi nu eşti lacom. Ei bine, de la dimensiunea lăcomiei sale, el ne spune că Mugur Isărescu face o treabă bună.

Cam care-ar putea fi treaba bună pe care o face guvernatorul BNR pentru un om ca Treichl? În mod sigur aceea de a-i satisface lăcomia. Aşadar, atunci când unul ca Treichl spune că Isărescu este bun, înseamnă că Isărescu îi satisface perfect propria-i lăcomie. Dar din ce câştigă bani Treichl? Din clienţi, logic, adică din cei care depun bani, se împrumută sau tranzacţionează prin intermediul băncii sale. Fiecare dintre aceşti oameni îi plătesc tribut lui Treichl.

În mod normal, guvernatorul BNR ar trebui să fie undeva la mijlocul acestei relaţii, să guverneze ca interacţiunea dintre client şi bancă să fie una cât se poate de corectă de ambele părţi. Treichl ne spune că guvernatorul BNR face foarte bine ceea ce face. De partea cealaltă clienţii au opinii contrare. Ei însă au această opinie deoarece constată, pe zi ce trece, că sunt captivi în relaţia cu băncile, că ecuaţia bănci-clienţi e una în care singurul câştigător sunt băncile, adică Treichl. Iar când băncile sunt în pericol să piardă – aşa cum era să se întâmple începând cu 2008 – guvernatorul e cel care „creează lichiditate”, adică împrumută ţara la FMI pentru ca cei de teapa lui Treichl să-l aprecieze. Pe scurt, ăsta e circuitul banului în capitalism. Să nu ne mai mirăm că am ajuns cu datorii de trei ori mai mari(în termeni reali) decât cele ale lui Ceuşescu. Să nu ne mai mirăm că din suma aia infimă Ceauşescu a industrializat o ţară în timp ce acum nici drumuri normale nu avem! Să nu ne mai mirăm, să-l ascultăm pe Treichl, căci la el – mai precis în buzunarul lui – e adevărul! Adevărul despre noi, despre ţară, despre datoriile pe care le plătim şi despre propria noastră sclavie.

A durat cam mult demonstraţia, dar am preferat să despic firul în patru pentru ca cei care n-au înţeles încă să înţeleagă de ce unii dintre oficialii noştri ajung să fie apreciaţi „din afară” şi de ce aceste aprecieri se fac pe pogoane întregi de ziar. Poate aşa vor înţelege de ce au fost medaliaţi de către Franţa Coldea şi Koveşi, de ce e Maior atât de apreciat în SUA şi de ce, în general, lumea nu se învârte aşa cum ar vrea ei.

Vă repet, reţineţi: trăim în capitalism şi v-aţi pierdut uzul raţiunii. Iar această pierdere a capacităţii de a raţiona vă va conduce în lumea ideală care vă e servită cu picăturica, lumea pe care-o credeţi extraordinară şi care se va dovedi obsesivă pentru voi: capitalismul comunist. Sau comunismul capitalist că-i tot aia. Şi absolut totul va fi cauzat de adormirea propriilor voastre raţiuni, de aplecarea iraţională a urechii la poveşti, în ciuda realităţii care vă izbeşte fără milă. V-aţi trezit?

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice