M-am intors inapoi in tara acum 5 luni, dupa cei 5 ani pe care i-am petrecut imprastiati pe 3 continente. M-am intors acasa pentru ca am vrut, nu pentru ca a trebuit. Nu pentru ca nu mi-a fost bine pe unde am fost, ci pentru ca mi-a fost atat de bine incat am decis ca vreau sa-mi fie asa de bine si acasa. M-am intors pentru ca dintre cele peste 40 de tari pe unde am calcat, pe canalele nicicareia nu curgea lapte indulcit cu miere si pe viza de intrare a nicicareia nu scria „Paradis”. Din cele peste 40 de tari pe unde am calcat, peste 40 dintre ele nu erau perfecte. Si atunci, mi-am zis, daca tot e sa traiesc intr-o tara imperfecta, de ce sa nu fie ea cea in care am vazut pentru prima data halatul galbui si peretii decojiti ai maternitatii?
In ultimele cinci luni de cand m-am intors, aud pana la ingretosare intrebarile sau exclamatiile din seria „de ce te-ai intors?”, „nu-ti pare rau ca te-ai intors?”, „da’ tu esti proasta?”, insotite de omniprezentele „eu abia astept sa plec” si „eu as pleca de-aici maine”. Si imi vin in minte o serie de idei pe care daca nu le exprim aici acum in scris, s-ar putea sa-mi crape inima si sa mor.
In primul rand, cum spunea un prieten de-al meu, imi vine sa le raspund tuturor: „Dar du-te! Te rog, cat de repede, si sa nu te mai uiti inapoi!” Pentru ca ultimul lucru de care avem nevoie in acest moment este de indivizi ca tine, care isi petrec intreaga energie plangandu-se cat e de nasol aici si ce caini incovrigati populeaza strazile altor natiuni. Granita e deschisa, lumea e deschisa, so go planet go!
Marca unui om de exceptie este sa reuseasca acolo unde majoritatea s-au oprit, acolo unde e greu dar el alege sa nu dea bir cu fugitii.
Marca unui om exceptional este sa razbata intr-un loc plin de provocari, este sa puna mana si sa construiasca acolo unde e nevoie, nu acolo unde deja s-a construit de catre altii.
Marca unui om de exceptie este alegerea responsabilitatii in locul invinuirii si a scuzelor, este actiunea in locul vorbelor goale si stricate.Marca unui om exceptional este a pune mana si a face, si a imparti mesaje ce construiesc, nu mesaje pline de acid si venin.
Dar daca tu vrei sa pleci, du-te!
Chiar daca asta imi vine sa le spun, nu le-as spune asta. Ci i-as intreba doar simplu:„Care e scopul tau in viata?”.
Care crezi tu ca e marca pe care poti si vrei sa o lasi in urma ta pe acest pamant? Sa fie doar urma de la Mercedes si coaja de la samanta, sau e posibil sa fie ceva pentru care cei din jurul sicriului tau sa incline capul si sa spuna „Iti multumim ca ai fost pe acest pamant. Lumea a fost mai buna datorita tie”. Nu stiu, se poate ca asta sa nu aiba nici o importanta pentu tine, dar te intreb: te-ai intrebat asta vreodata?
Teama mea e ca cei mai multi dintre cei care vreti sa plecati o faceti pentru ca fugiti de ceva.
Stii ca ceva nu iti place si vrei sa scapi de acel lucru. Stii ca nu esti fericit si vrei sa gasesti fericirea altundeva, pentru ca e clar ca ea nu salasluieste in tinutul acesta mirific in forma de peste. Sau buchet de flori. Sau orice alta bazaconie ti-a mai spus invatatoarea ta in clasa I. Sau a IIa.
Iti spun asta cu toata sinceritatea, mi-e teama ca daca pleci pentru ca fugi de ceva, sansele sunt ca nu vei gasi ceea ce cauti acolo unde mergi. Pentru ca nu stii ce cauti cu adevarat. Poate ca vrei „o viata mai buna”, dar ce inseamna asta pentru tine? Si, mai important, de ce vrei o viata mai buna? Majoritatea oamenilor o vor pentru ca li se pare ca astfel vor putea in sfarsit sa simta libertatea, implinirea si fericirea pe care o cauta. Daca si tu esti unul dintre ei, te invit sa mergi in oricare dintre tarile dezvoltate din lume, unde cred ca esti de acord ca se „traieste mai bine”, si sa vezi cum o mare parte din localnici nu mai sunt acolo, pentru ca au plecat in cautarea „libertatii, implinirii si fericirii”. Si asta pentru ca si-au dat seama ca aceste lucruri nu salasluiesc in tarile lor doar pentru ca mall-urile sunt smechere, soselele sunt negaurite si coruptia mai putin corupta. Unii si-au dat deja seama ca nu salasluiesc nici in tara vecina, nici aici in tara ta, nici pe continentul vecin, nici pe cel de la celalalt capat, si in nici o tara de pe pamant. Pentru ca ele nu stau in nimc din exterior, ci sunt mult mai aproape decat ti-ai putea imagina: sunt in inima ta. In locul unde poti sa le cauti oriunde te-ai afla, si sunt grozav de nerabdatoare sa ti se infatiseze. Asteapta doar sa le-o ceri.
Dar daca tu vrei sa pleci, du-te!
Daca vrei sa pleci, du-te. Dar in momentele in care vei fi acumulat tot ce ti-ai dorit, si vei trai viata pe care acum crezi ca vrei sa o traiesti, ia-ti cateva secunde sa inchizi ochii si sa asculti cu toata sinceritatea de care esti in stare. Si daca vei auzi de acolo din strafundul inimii tale o voce stearsa strigand „Asta nu e tot. Mai e ceva, iti aduci aminte? Adu-ti aminte!”… poate vei dori atunci sa o asculti. M-as bucura sa o asculti. Am fi cu un om mai aproape de o lume mai buna.
Daca vrei sa pleci, du-te. Dar daca vrei sa pleci doar pentru ca „Romania e de cacao”, sa dai bir cu fugitii in cautarea unui loc mai „civilizat”, asigura-te ca stii mai ales inspre ce te indrepti, nu doar de ce anume fugi. Asigura-te ca stii cine esti, si ce ai venit aici sa faci. Si daca afli ca scopul tau e acolo in afara granitelor, atunci de-te si implineste-l. Dar daca nu e acolo, si-ti vei da seama de asta dupa un an, sau trei, sau cinci, sa te intorci. Noi vom fi aici si te vom primi cu bratele deschise.
Daca vrei sa pleci, du-te. Dar nu te uita la noi cei ramasi aici cu ura si dispret. Intr-un fel sau altul, ne curge aceeasi roseata prin vine. Nimeni nu-l apreciaza pe omul care-l vorbeste de rau pe altul, dar omul care arunca cu pietre in propriului neam… acela e dispretuit. Unii ar spune blestemat. Nu-ti face tie asta, tu meriti mai mult.
Daca vrei sa pleci, du-te. Dar ia cu tine o atitudine de invingator, de vultur care isi ia viata in propriile maini si lupta pana la ultimul fulg. Nu te du acolo in lume ca sa te plangi, sa dai vina pe altii si sa gasesti scuze pentru nereusitele tale. Du-te ca sa reusesti prin integritate.
Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te ca sa ajuti sa cladesti acolo, nu doar ca sa iei; sa iei ceva care nu e al tau si la care tu nu ai contribuit nici o picatura de sudoare. Nu te du sa strici ceva ce altii si-au dat din viata pentru a construi. Meriti sa fii mandru de omul care esti. Du-te, dar du-te sa reusesti prin integritate.
Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te pentru ca esti fericit sa cunosti lumea de afara, nu pentru ca esti nefericit aici. Pentru ca atunci ma tem, sincer ma tem, ca nu vei scapa de nefericire. Si atunci ai plecat degeaba.
Daca vrei sa pleci, du-te. Dar du-te si fa-ne mandri. Du-te si raspandeste inima de roman, cea autentica, in lume. Du-te si fa-i pe cei de acolo sa te cunoasca drept romanul care iti doresti sa fii.
Daca vrei sa pleci, du-te. Si nu-ti fa griji pentru noi de aici, noi ne vom descurca. Sa-ti fie calea presarata cu flori, si sa gasesti ceea ce cauti.
Cu drag,
una dintre cei intorsi
Daca vrei sa ramai, ramai! Dar sa sti ca va trebui sa te lepezi de tine insuti, sa iti iei crucea si asa sa ma urmezi.
Cine nu-si ia crucea, nu primeste botezul mortii Romaniei nu este vrednc de ea.
„Haidem să mergem şi noi să murim cu El(cu Romania)!” Ioan 11:16
“Atunci Iisus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”
„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.
Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”
Ioan 6:68,69
Hristos a zis: “Eu am un botez cu care trebuie să fiu botezat şi cât de apăsat sunt până este îndeplinit!” Luca 12:50
Romania poarta stigmatele lui Hristos, ea va trece printr-un botez ca cel al lui Hristos. Sa nu ne rusinam de Romania caci si ea se va rusina de noi.
De mult n-am mai cititun articol care sa ma faca sa lacrimez,si sa simpt o usoara unda de rusine in suflet …dar iata ca l-am citit pe acesta ,si ….cu ochii inca aburiti,ii multumesc anonimei care l-a scris ….cu atit suflet romanesc,omenesc,…..si cu mult respect pentru ca in cida frumusetii extraordinare si a profunzimii rindurilor acestea ,a inteles saramina “o romanca” siatit …fara nume ,fara chip ,dind astfel greutate totala gindurilor sale ….multumesc doamna, cu abur in ochi si respect in suflet pentru ca existati…. !
Foarte bun articolul! Felicitari!
Cu mentiunea ‘daca vrei sa pleci, du-te, ca noi nu iti oferim absolut nimic pt a ramane’.
Nu am prea inteles care e ideea cu ‘marca’.Un om ‘de marca’ (ce-o fi oare asta?) caruia tara nu ii ofera nici o oportunitate ce ar trebui sa faca? Sa isi calce in picioare principiile doar ca sa ramana?Sa moara de foame in timp ce cei care ne conduc tara se imbogatesc? Dintre cei care au ales si vor alege sa plece, o parte o fac fara sa uite de Romania, cu scopul sa ajute tara, oamenii din ea. Ati fost plecata 5 ani de zile. Am o vaga banuiala ca in acesti 5 ani ati castigat banii cu care v-ati intors si acum le spuneti oamenilor cat e de bine in Romania. As dori sa o convingeti pe o batranica (in Romania batranica, ca in alte tari ar fi pur si simplu o doamna) care are pensia de 350 de lei, cat e de bine in tara si cum i se pare ca intr-o luna isi cumpara medicamente si in cealalta mananca.
In rest da, ati avut dreptate cu unele aspecte.
Acest îndemn cu aer de libertate este ca o gură de oxigen pentru prostul care a uitat să-şi scoată capul din pungă. Aşadar, alege române, pribegia ori solidaritatea cu Neamul tău!
Felicitări româncei care ne-a împărtăşit durutele concluzii!
Multumesc,
Ma simteam singur printre atat de multi doritori de strainataturi.
Foarte frumoasà aceastà scrisoare. Eu personal am plecat pentru cà am fost nevoit imediat dupà ceea ce ati numit “Revolutie”… la care am participat in mod activ, pentru càci credeam in ceea ce fac, pentru cà eram convins cà acea tarà poate fi schimbatà intr-un stat modern si cum spui tu civilizat. Din pàcate acea Revolutie nu a fost altceva decit o loviturà de stat programatà in paralel cu revolta noastrà ( atunci eram studenti ). La un momendat in acea confuzie mi-am dat seama ce se petrecea, si datorità faptului cà am apàrut in televiziune citeva minute … acei EROI deja faimosi au inceput sà mà caute. Din fericire un menbru observator Amnesty care a cunoscut adevàrul, m-a avertizat si a programat imediata plecare a mea. Povestea e complictaà… dar e un capitol care lipseste si va lipsi in istoria Romaniei….Acea Romanie pe care o descrii… care a evoluat asa cum o vedem azi.Dar acest episod, se impleteste si cu viata mea personalà. Da…am pe undeva intr-un sertar si o “diplomà de revolutionar” eliberatà de sectrorul 1 Bucuresti…Asi fi dorit nespus sà reusesc sà indeplinesc o parte activà in dezvoltarea tàrii mele, in loc sà o fac pentru o altà tarà. Problema e cà asa cum spuneam viata nu e deloc simplà…peste toate….intimplarea face cà sint gay. Asta complicà lucrurile, si e un element pe care tu nu puteai sà-l tii in considerare cind ai scris frumoasele cuvinte de mai sus. Fàrà sà intràm in amànunte, nu e locul aici… nu m-am mai intors inapoie tocmai pentru cà acea LIBERTATE de a trài asa cum simti, tara mea, pentru care am luptat si riscat nu mi-o poate oferi. A trài intr-un stat liber de a te exprima si a trài viata ta personalà fàrà sà fii aràtat cu degetul sau deràs deoarece esti “divers”…nu cred cà e usor. Da…asi putea sà mà intorc sà lupt pentru aceste drepturi etc etc… dar sint obosit sà tot lupt. Se poate lupta impotriva asasinilor, coruptiei, sau a unei dictaturi, dar nu impotriva prostiei, inculturii,intolerantei… nu se fabricà arme pentru asa ceva. iar eu sint obosit… obosit de a auzi prostiile care ies din gura lor. Probabil Romania are exact ceea ce si-a dorit… mall-uri, mercedes-uri si asa mai departe….dar ai lipseste si-i va lipsi ceea ce este mai important. LIBERATEA. Scuzà greselile de ortografie si expresie nu am o tastaturà adaptatà.
Florian.
Incet, pe nesimtite, ne cufundaseram intr-o noapte oarba in care bajbaiam. Televiziunile au facut mult pentru asta. Inclusiv TVR fosta “L” (adica Libera). Postam pe internet, singuratic, cuvinte in totala contradictie cu ceea ce stiau toti ca e bine si primeam numai ocari. De cate ori am spus:Doamne lumineaza-ne!
Acum, spre bucuria mea, tot mai multe minti luminate incep sa ia pozitie tot mai ferma. Se face ziua curand. Sunt zorii lumii noi.
Minunat acest articol!!!
“Dacă te voi uita, Romanie,
să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
Să mi se lipească limba de cerul gurii,
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Romania culmea bucuriei mele!” Psalmi 137:5,6
Super articolul !
Felicitari !