În 2015, Klaus Iohannis impunea la Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) folosirea Protocoalelor până în 2019, în „colaborarea” Serviciilor Secrete cu terți. O denunțare a Protocoalelor SRI ar afecta azi nu doar Hotărârile CSAT date de Iohannis, dar și strategia națională de Apărare.
Joaca de-a CSAT-ul
În decembrie 2015, Klaus Iohannis și plutonul său de consilieri înscriau într-un document-cadru emis de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), exigența ca orice „colaborare inter-instituțională” (pentru instituțiile Sistemului național de Apărare – n.n.) să fie realizată „prin intermediul” Protocoalelor. Legile nu mai erau suficiente pentru marele strateg, iar documentul respectiv fusese conceput ca un „îndrumar” pentru Strategia de Apărare a Țării până în 2019, fiind lansat într-un moment în care nu existau acuzații referitoare la legătura ombilicală între Protocoalele SRI și funcționarea unui Stat Paralel. Ulterior, în decembrie 2018, când scandalul înțelegerilor secrete între instituții din sectorul Securității naționale atinsese un apogeu, Klaus Iohannis revenea și sesiza Curtea Constituţională în legătură cu inițiativa Guvernului de declasificare a Protocoalelor SRI. Existau două lucruri care precipitaseră acțiunea președintelui de blocare a declasificării: orgoliul nemăsurat al lui Klaus Iohannis (cu antipatia sa evidentă pentru Coaliția de la guvernare) și revelația că la finalul lui 2015, el târâse CSAT într-un joc murdar, care trebuia să țină în legalitate Protocoalele Comunității de Informații până în 2019, sub pretextul „asigurării siguranței naționale”. Nimic nu era, însă, întâmplător: 2019 este și un an în care vor fi organizate alegeri prezidențiale, iar Protocoalele ar fi fost un minunat instrument pentru sprijinirea unui candidat – „geniu pustiu” precum Klaus Iohannis.
Mai e un pic până la marele nimic
Dacă sub mandatele lui Traian Băsescu, Protocoalele care au implicat componente ale Comunității Naționale de Informații (Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Direcția Generală de Informații a Apărării și Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din Ministerul Administrației și Internelor) nu au creat „probleme” la Cotroceni fiindcă lumea (a se citi „opinia publică”) nu a știut de ele, pe mandatul lui Klaus Iohannis Protocoalele SRI erau deja acuzate public în 2017-2018, cu dovezi verificabile, că au alimentat un Stat Paralel, de epurare a unor politicieni incomozi, a mass-mediei independente, a mediului de afaceri autohton. Klaus Iohannis și plutonul său de consilieri sorosiști realizaseră, eventual, ridicolul și efectele juridice ale unei situații în care o declasificare a Protocoalelor putea afecta azi, în substanța sa, chiar Strategia națională de apărare la CSAT, ajunsă dependentă de Protocoalele SRI și descrisă în Ghidul din 2015. Era doar proba supremă a ignoranței și amatorismului cu care este condusă România dinspre Palatul Cotroceni, printr-o garnitură de roboței neo-liberali care, într-un viitor, poate vor reuși să ofere țării și lideri.
Ponta, mega-Moscheea și mega-Iohannis
Fostul lider PSD, Victor Ponta, va rămâne în memoria colectivă ca omul care a adus la București două mega-proiecte: proiectul mega-Moscheea și proiectul mega-Iohannis. Aceasta fiindcă, în ceea ce îl privește pe Klaus Iohannis, creșterea imaginii sale de „faraon” a început după acceptarea rapidă de către Parlament a lui Eduard Hellvig la comanda SRI (în martie 2015) și activarea unei „echipe” comune la CSAT, a celor două personaje-echipă care a determinat vizibil un regres în transparența Președinției și Serviciilor (sau a „bunei guvernări”, cum le place evlavioșilor lui Soros să puncteze): din acel an au dispărut, spre exemplu, Rapoartele anuale de activitate publicate anual de SRI și de CSAT și a apărut politica de tipul „Statul sunt eu”, mai ales în cazul comunicării Președinției cu jurnaliștii, alții decât yes-men-ii consacrați. Pe acest fundal, de diluare a Comunicării pe problemele publice și de evitare a publicării activității CSAT, în 10 decembrie 2015, la Consiliul Suprem s-a luat în discuție și a fost structurat un așa-numit Ghid al Strategiei Naționale care trebuia să explice cum va fi implementată strategia de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019. Din acel moment, CSAT a devenit o enigmă, încurajat nu neapărat de apatia Parlamentului, cât de dezinteresul general- dinspre Cotroceni până la Palatul Victoria și partidele politice, pentru prestigiul unei instituții (CSAT) care azi e redusă de Administrația Iohannis la stadiul de pagină on-line cu poze. Și parazitată cu Protocoale ale Comunității de Informații.
Iohannis, primar pe România
Textul Ghidului din decembrie 2015 aprobat de Klaus Iohannis impunea o „obligativitate” a cooperării în „îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege”, dar și o „colaborare inter-instituţională” realizată „prin intermediul” unor Protocoale. Totul era justificat prin sintagma „potrivit legislaţiei în vigoare”, o tentativă neserioasă și vicleană a autorilor de a menține legal și de a permanentiza un abuz: nu exista, de exemplu, o lege care să confere ofițerilor lui Hellvig dreptul la implicare pe dosare penale (ca în Protocolul SRI – Parchetul General, de exemplu) dar Iohannis semna ca primarul un document important pentru Siguranța națională, care dacă este citit rapid, arăta doar ca înșiruire de generalități, clișee, fabule și metafore.
Un cincinal, cu bulan și reflectoare
Fiindcă Strategia de apărare națională, așa cum o vede președintele CSAT, Klaus Iohannis, este indisolubil legată de funcționarea unor Protocoale care sunt în mare parte contestate, s-a ajuns în prezent că o desființare în Justiție a Protocoalelor SRI va aproduce efecte și pentru Documentul la care au trudit aflătorii în treabă ai Președinției și CSAT-ului. Conceptual, aceasta ar afecta semnificativ și conceptul de Strategie pe Apărare Națională, din care Iohannis și sorosiștii care-l țin prizonier au făcut o ciorbă dreasă cu corupți și cu omuleți cu ochi albaștri. Pentru ca această comedie tragică să aibă și un capac, să remarcăm că prin respectivul Ghid, Klaus Iohannis a prelungit (vizionar, nota bene) viața Protocoalelor agențiilor secrete până în 2019, adică până în anul alegerilor prezidențiale. Pe scurt, un document semnat în 10 decembrie la CSAT, care mai acoperea trei săptămâni din 2015, era lansat ca având acoperire pentru întreg anul 2015, și prin extensie, pentru perioada 2015-2019: desigur, Iohannis luase în calcul și varianta eșecului la alegeri, iar pentru acel caz, nu voia să lase pe hârtie la CSAT, la dispoziția succesorului său, un formidabil Sistem care mimează democrația și care este acuzat că lucrează pentru susținerea electorală a unor „iluminați” din tabăra neo-liberală, printre care se numără și actualul președinte. Pentru 2020, succesorul lui Klaus Iohannis ar putea include în noua Strategie pe Apărare a Țării orice: inclusiv, să pună cârnații și caltaboșii de Crăciun la categoria „riscuri”. Important va fi, însă, să repună serviciile secrete la locul și în funcțiile lor firești.
Autor: Traian Horia
Sursa: Ion Cristoiu Blog
Adauga comentariu