Nu toți cei care se opun autoritarismului sunt liberali; nu toți cei care denunță abuzurile altora sunt corecți; nu toți procurorii care se plâng că doamna Kovesi mistifică adevărul au făcut altfel referitor la cei pe care i-au anchetat.
Acum câțiva ani Lumea Justiției a publicat un document dintr-un dosar trimis de DNA la Înalta Curte de Casație și Justiție în care se putea citi următorul pasaj:
”Trebuie adus la cunoștință celor doi martori faptul că este esențial să demonstrăm că a fost vorba de un demers jurnalistic pornind de la existența faptelor de corupție, pretins a fi săvârșite de parlamentari europeni, anterior acestui demers, pentru a înlătura posibile acuzații de provocare / determinare la săvârșirea unor infracțiuni”.
Acest text era introdus între paranteze și era plasat după următoarea întrebare aparent nevinovată:
”În ce împrejurări ați declanșat investigația jurnalistică privind posibile fapte de corupție săvârșite în Parlamentul European ?”.
Cu alte cuvinte, cei cărora li se punea întrebarea trebuiau să răspundă că aveau cunoștință de comiterea unor infracțiuni de corupție în PE și că s-au dus să investigheze aceste fapte deja comise, iar nici vorbă să le provoace pentru a-și crea un subiect de presă. Dacă nu răspundeau astfel acuzatul ar fi scăpat spunând că a fost provocat, iar probele rezultate dintr-o provocare nu sunt admise în procesul penal din România. Or, după cum rezultă clar din precizările făcute în speță era vorba de un demers jurnalistic, iar nu de o provocare înscenată.
Nu trebuie să fii jurist ca să îți dat seama că te afli în fața unui efort făcut de procurori pentru ticluirea unei probe de natură a duce la inculparea și condamnarea unei persoane. După cum ei înșiși o spun, pentru ei esențial era să nu permită acuzatului să se apere iar nu să stabilească adevărul adunând așa cum legea le-o cere, probe atât împotriva cât și în favoarea acestuia.
În realitate procurorii DNA nu voiau să cunoscă împrejurările de fapt în care se făcuseră anumite demersuri, ci doreau ca martorii să ofere răspunsuri apte a permite calificarea acelor demersuri ca ”investigație jurnalistică”, plasându-le în succesiunea faptelor într-un moment convenabil, chiar dacă asta nu corespundea adevărului. În acest scop martorii erau instruiți cum să mintă, atrăgându-li-se subtil atenția că dacă nu o vor face vor putea fi ei înșiși acuzați de comiterea infracțiunii de instigare la săvârșirea unor fapte ilegale.
O asemenea decizie luată în exercițiul funcției de procuror este defectuoasă și ea a produs un prejudiciu material și moral cert acuzatului. Ne aflăm, deci, în prezența unui abuz în serviciu săvârșit prin instigarea la mărturie mincinoasă, cu scopul includerii în dosarul de urmărire penală a unor probe false, contrafăcute, ticluite, rezultatul ultim fiind, după cercetarea abuzivă, represiunea nedreaptă a unei persoane nevinovate. Toate acestea fac obiectul unor infracțiuni definite în chiar acești termeni de Codul Penal român.
Textele citate și comentate mai sus fac parte dintr-o cerere de comisie rogatorie trimisă în Marea Britanie pentru audierea ca martori a doi jurnaliști ai ziarului de scandal The Sunday Times. Solicitarea privind instruirea ”corespunzătoare” a celor doi martori era adresată magistraților britanici care, desigur, au remis destinatarilor atât întrebările care constituiau interogatoriul cât și sugestiile atașate lor. Nu puteau face altceva.
Procurorii care au întocmit documentul sunt domnii Marin Nicolae ( recent trimis de doamna Kovesi în fața CSM pentru refuzul de a face testul poligraf dar scăpat ca prin minune de revocare ) și Radu-Mihăiță Cazacu ( între timp plecat la cerere din DNA ). Cel care a aprobat documentul este nimeni altul decât domnul Doru Țuluș, fost șef de secție, azi dezident exclus din DNA și denunțător al abuzurilor doamnei Kovesi la Televiziunea bulgară. Acești procurori au uitat documentul cu pricina în dosarul trimis la ÎCCJ și devenit astfel public, fie din incompetență, fie din neglijență, dar cel mai probabil din aroganță, cu convingerea că ”noi suntem DNA și nouă ni se permite orice”.
Victima acestei cercetări abuzive am fost eu însumi, Adrian Severin, lipsit de dreptul de apărare și condamnat pentru a fi acceptat ceea ce nu mi s-a cerut și a fi primit ceea ce nu mi s-a dat.
Până acum dezvăluirea Luju nu a produs niciun efect. Nimeni nu a pornit vreo urmărire penală împotriva autorilor unor asemenea infracțiuni patente. Doamna Kovesi are acum ocazia să îndrepte această eroare.
Cât despre procurorii în cauză, respectiv domnul Țuluș & Co., ei nu pot fi nici crezuți, nici iertați până când, cel puțin, așa cum a făcut-o doamna Elena Udrea și parțial doamna Alina Bica, nu vor recunoaște că au greșit și că sistemul pe care l-au servit cu entuziasm a fost și a rămas unul odios.
P.S. Doamna Kovesi contestă autenticitatea înregistrărilor audio făcute pe ascuns, care au fost prezentate public și o incriminează, cerând expertizarea acestora. Ar trebui să i se amintească faptul că procurorii din subordinea sa, ca și partenerii lor de nădejde de la ÎCCJ, au refuzat constant proba cu expertiza unor înregistrări similare, ceea ce a dus la trimiterea unor oameni nevinovați în pușcărie, la distrugerea unor destine și la ruinarea unor familii.
Dumnezeu nu bate cu bățul!
Autor: Adrian Severin
Sursa: Adrian Severin Blog
Adauga comentariu