Aud autoritățile tot vorbind de spitale modernizate, “inovare”, zice Arafat. Ce renovare, ce modernizare, frate? Deci, în România încă nu se face bine distincția între o investiție de la zero și cârpeală. Cu o investiție, mai ales într-un spital, mai faci treabă, cu cârpeală obții catastrofe. Unii îl înjură pe Ceaușescu pentru starea spitalelor. După 30 de ani, e cel puțin rizibil. Dar, lui Ceaușescu trebuie să ii mulțumim pentru spitalele pe care le-am avut și care sunt tot alea și astăzi, din grija celor care au condus și conduc România.
Ăștia când zic că fac modernizări, se referă la o spoială pe pereți, ceva mobilier, aparatură nouă și firele electrice înlocuite în saloane. Dar, clădirile alea sunt expirate structural. Sigur că se țin în picioare, ca clădiri, dar nu ca spitale. Cum se țin în picioare, cu igrasie în zidărie, în beciuri și poduri, cu rețele electrice colmatate și nu alea din saloane, ci alea care nu se văd, până la postul de transformare? De ce oare sunt pline spitalele, chiar și alea “modernizate” de infecții nosocomiale? De ce iau foc instalațiile electrice, de noi ce sunt? Păi, de-aia sunt infecții, de-aia iau foc, că totul este vechi și doar spoiala de suprafață nu rezolvă vechimea. Or, pentru un spital, asta înseamnă boală, iar pentru pacienți, moarte. Trebuie dărâmate și făcute altele, asta e investiție în sănătate și spitale moderne, nu spoială la suprafață și aparate de ultimul răcnet care stau nefolosite. Deci, nu mai vorbiți de “spitale noi”, bă, că e penibil, erau noi când le-a făcut Ceaușescu multblestematul, acum sunt latrine parfumate in care mor oameni.
Autor: Cristian Moisoiu