Cristian Moisoiu: „De la o țară care se clasa între primele 10 ale lumii ca număr de medalii la JO, am ajuns în lumea a treia a sportului.”

Suntem printre ultimii din Estul Europei în clasamentul pe medalii la JO. Ultimii și la fotbal. Gen, nu ne preocupă sportul, nu ne preocupă performanța, nu ne preocupă aceste concursuri de secolul XX între națiuni, noi mergem cu valul ideologic globalist, dom’le, europenist (care o fi ăla?) , vrem o țară ca în Occident! Occident in care toate marile națiuni se află în competiție, pentru medalii sau pentru interese economice și politice. Nu suntem noi cei ridicoli? Eu zic că suntem.

Atrăgeam atenția și la Euro că cei care conduc fotbalul românesc l-au adus în lumea a treia a fotbalului mondial. Iată că întreg sportul românesc este aproape la pământ, atât ca performanțe, cât și ca sistem. Este un dezastru general, oricâte scuze ar găsi unii sau alții. Copiii nu mai sunt atrași către sport, din lipsă de educație pentru sport, iar sportul de performanță, cu mici excepții, nu mai are bază de selecție și nici sistem de promovare sau de antrenament. Mai contează doar investiția individuală, acolo unde se poate.

Sunt tentat să susțin că prăbușirea asta a sportului de performanță are loc pe fondul trecerii de la comunism la capitalism. Dar, alții cum au reușit să își mențină sau să își refacă un sistem de performanță? Ungaria a investit masiv in sport în ultimii ani, datorită “dictatorului” Orban, și a avut rezultate de excepție, atât la fotbal, cât și la Jocurile Olimpice, fiind cea mai performantă din regiune, locul 13 în lume. Polonia este tot acolo, Cehia, la fel, foarte competitive, în primele 20 din lume. Dar, sunt multe țări din regiune, mai mici și mai puțin potente economic și financiar, care sunt înaintea României în sport. Și nu vorbim de fantezii, ci de sporturi in care aveam un potențial enorm, dar care, au fost distruse.

Pe mulți s-ar putea să nu îi lovească chestia asta. Pentru mine, starea sportului este o oglindă a eșecului politic și nu o spun la cald, de supărare, ci, efectiv, este un eșec politic, un eșec al statului român în ultimii 15-20 de ani. Un stat care s-a mulțumit că e în UE și NATO, care a ajuns să fie condus din nepăsare, din lipsă de viziune, de patriotism, de oameni care nu au nimic de a face cu țara asta, cu obiectivele de dezvoltare și cu interesele naționale, ci care au obiectivele lor descrise de mișcările ideologice antinaționale la care au aderat în capul lor (alt “construct” politic si social, “gen” ) sau de diversele grupuri de interese economice din afara țării (primele fiind, de fapt, asimilate celor din urmă).

Dacă nu mai există pic de sclipire sau de interes de a pune în față un steag al țării tale, întregul pe care unii îl visează, european, globalist, egalitarist, cum vreți sa ii spuneți, este fix nimic, egal cu zero. Visând la o aglutinare într-un sos globalist care nu există, ne va lovi din plin geopolitica regională. În fine, am sărit de la una la alta, dar starea sportului este simptomatică pentru starea de sănătate a unei nații. Iar, noi am ajuns într-un stadiu de alarmă.

Autor: Cristian Moisoiu