Încerc mereu să discut și cu useristi, pe diverse teme politice, sociale, asta e, cu toții avem păcatele noastre și plăceri vinovate. Eu mă consider un om deschis dialogului și încerc să fiu constructiv, până când îmi sare țandăra și atunci îmi scot de la naftalină educația de cartier, care e greu de combătut, mai ales când reflexele interlocutorului se rezumă doar la ce știe, una și fixă. Slavă Domnului că m-a dotat cu reflexe complexe de combatere.
Ca să rezum, useristii în mare lor majoritate, și cei educați, dar mai ales cei îndoctrinați, sunt captivi gândirii în lozinci, carențele de logică și persuasiune, de cunoștințe generale, de multe ori te pot dezarma, dar n-au cum să convingă. Și totuși, ei vor să conducă, să ia decizii în societate, care ne pot afecta pe toți. Da, calitatea politicianului de tip nou este mult mai slabă decât a celor vechi, cei unși cu toate alifiile. Nu poți lăsa pe unii care au dificultăți de a se lega la șireturi să ia decizii asupra vieții noastre de zi cu zi. Ar însemna să ne săpăm singuri groapa. E de la sine înțeles de ce acești oameni au devenit atât de ușor influențabili și manevrați ideologic, cu toate trăsnăile pământului. Indiferent că sunt performeri la locurile lor de muncă, indiferent că își doresc o țară ca afară sau că implicarea lor civică este din ce în ce mai mult peste media societății. Nu poți fi lider când ai carențe atât de mari.
America a devenit mare imperiu încurajând oameni activi, dar cu judecată, cu gândire liberă, inițiativă și de multe ori ticăloși. N-ai cum să construiești o societate cu unii cărora le curg balele când aud niște chestii mai ieșite din comun. Da, prefer oricând politicianul neaoș, Dragnea style, care știe și când să fie puțin smecher și alunecos și când să negocieze sau să se retragă, unora care atunci când fac pași, mărunți, înceți pe calea dialogului, le sare mocirla din netezimea creierului mai ceva decât după căruța lui tătuca, Dumnezeu să-l ierte, când prindea un drum desfundat după o vreme ploioasă ca cea de care avurăm parte vara asta.
Autor: Cristian Moisoiu
Adauga comentariu