În SRI există o divizie, îi zice Apărarea Constituției. Nimeni nu prea îi știe, puțini înțeleg ce fac ei. Se știe doar că intervin strict atunci când patria e în primejdie. Sunt foarte buni. Cei mai buni. N-au mamă, n-au tată. Joacă cu tot și cu toți. Au puterea de a accesa în operațiunile lor aproape pe oricine, de la Nuțu Cămătaru până la Ion Țiriac, de exemplu. Dar, repet, nu se ocupă de pensii, salarii, corupție sau de autostrăzi, ci strict de situații extrem de grave, în care existența sau suveranitatea României sunt puse în pericol. Dacă vreți ca o paralelă, este fix ce n-a funcționat în Ucraina, înainte de război.
Ce vedem acum, cu acest Călin Georgescu, mi se pare opera lor. Și pare ultima bătălie cu Rețeaua soroșistă. Cea care, de 20 de ani, conduce România. Cea mai mare problemă a noastră de după Revoluție nu este nici corupția, nici bugetarii și nici clasa politică. Ci această Rețea. Extinsă ca o structură paralelă de stat, dar care răspunde la alte comenzi. În cele mai multe situații e vorba doar de bani. Ei au venit aici în anii 90, pe filieră americană, cu o construcție de tip CIA, adică societate civilă, oameni politici, oficiali guvernamentali, personalități culturale, fiind o formulă pe care a trebuit să o acceptăm, fiindcă Est-ul trecea de la sovietici la americani.
Inițial, acțiunile și țintele lor au fost de natură geostrategică, politică externă și altele, acestea fiind și motivele pentru care nu prea ne-au încurcat, fiindcă și noi voiam cu americanii.
Prima lor mare operațiune a fost în 2004, când l-au instalat pe turnătorul Băsescu Petrov. N-au fost numai la noi, ci și în Ucraina și Georgia, sub stindardul celebrei Revoluții Portocalii. Doar că la ei au intervenit rușii cu bocancii și i-au mai dat înapoi. Cel mai mare avânt și l-au luat sub Băsescu, care le-a deschis larg ușa pentru o sumedenie de funcții cheie în statul român, le-a creat noi instituții și le-a asigurat finanțare. Nimeni nu prea s-a speriat de acest fenomen, toată lumea fiind sătulă de comuniștii lui Iliescu și corupții lui Năstase, care încă populau instituțiile. Veneau oameni tineri, girați de Occident și cu un nou suflu. Norocul nostru, culmea!, a fost criza economică din 2008.
Când s-a disipat instantaneu acea euforie euro-atlantică, era fiecare pentru el. Băsescu rămăsese singur. Nu-l ajuta nimeni și toată rețeaua intrase în conservare ca să nu se expună. Neavând de ales, Băsescu s-a întors la cei pe care îi abandonase. A creat UNPR-ul lui Gabi Oprea ca structură pentru cine revenea în sistem și s-a apucat de treabă. Avea cu cine, fiindcă ăia știau cum se conduce o țară. Începea lupta cu soroșistii. Prima mare bătălie a fost în 2012, când a apărut USL-ul lui Crin și Ponta. Atenție, nu creat de Băsescu, dar sprijinit de el. Când s-au prins că inclusiv joaca de-a suspendarea a fost făcută special ca USL să crească politic și că Băsescu a întors armele, s-a descătușat jihadul cătușelor. Care ne-a șocat pe toți. Nu arestările în sine, ci amplitudinea și forța uriașă pe care o aveau. Controlau aproape tot ce mișca în România. Atunci a intrat complet în dispozitiv această structură de care vă spun. Această divizie cu rol de ultim apărător, fiindcă era limpede că mergeam spre dezastru. Așa a venit prima mare victorie, din 16 martie 2016, când zbang!, CCR sparge binomul SRI-DNA. N-au știut ce i-a lovit. Nici nu prea s-au prins ce urma, crezând că vor putea să o rezolve cu OUG-uri și alte inițiative legislative.
Am uitat să vă zic de Iohannis. Ca să înțelegeți cât de buni sunt băieții ăștia și cât de dur joacă, în 2014, l-au gonflat atât de tare pe Ponta și au creat iluzia că sigur ajunge la Cotroceni, tocmai ca întreaga rețea să iasă la suprafață, cu toți oamenii lor, inclusiv cei din servicii. Iar după ce i-au fișat pe toți, băieții s-au retras strategic ca să se apuce de treabă. Imaginați-vă că puteau să meargă mai departe cu Ponta spre Cotroceni, dar au preferat să joace la ofsaid, în locul unei confruntări directe pentru că Rețeaua era mult prea puternică.
Vă mai dau un exemplu ca să înțelegeți cum funcționau ei: Oltchim. La Vâlcea noi produceam PVC. Pulbere și granule. Exportam 80%. Abia începuse euforia termopanelor. Plus că puteam să instalăm și alte noi linii de produs finit, având deja producția de bază. Oltchim făcea o concurență dură unor combinate din vest, pentru că noi aveam încă funcțional tot lanțul de producție și nu cu tehnologie atât de veche. Intra țiței în Oil Terminal la Constanța și ieșea PVC la Vâlcea. Odată venită comanda, au intrat în funcțiune oameni din servicii, din parchete, din instanțe, din guvern, din mass-media și din societatea civilă. O coordonare perfectă! În 2-3 ani Oltchim a fost gata. Acum, noi importăm toată pulberea și granulele de PVC, cea mai mare parte din Egipt, la de 2-3 ori prețul cu care am fi putut să le producem la Oltchim, pentru că producția din Vest rămâne în Vest, n-au capacități rezervate și pentru noi. Stați așa, că nici din Egipt nu știu cât o să mai luăm pentru că a introdus UE taxarea suplimentară din Green Deal.
După spargerea binomului SRI-DNA, a început curățenia în SRI. S-a autodetonat Ghiță ca să fie ejectat Coldea. Apoi, pe sistemul american de „checks & balances” s-a implementat reforma Regio și Centrio. S-a spart SRI-ul în direcții regionale, iar structura centrală a fost resetată din temelii. Practic, se puteau controla unii pe alții, fără să mai existe o ierarhie de tip piramidal, așa cum rămăsese încă de pe vremea vechii Securități, care fusese construită în oglindă cu KGB.
Astăzi, de exemplu, niciun adjunct sau prim-adjunct nu mai poate afla ce e într-o lucrare decât foarte puțin pe partea de concluzii și doar dacă ele trebuie să meargă spre beneficiarul final, adică președinte, premier etc. Acum, rolul șefilor este eminamente de administrare. Înainte Coldea putea accesa orice lucrare, de oriunde, inclusiv filajele și interceptările, chiar dacă ele nu aveau o finalitate operativă.
Nu am o dată anume când a fost gata reforma, când SRI s-a recuperat complet, dar este de manual cum l-au inoculat pe Iohannis, de s-a predat în doar câteva luni după ce și-a pus guvernul lui și n-a avut de ales când a acceptat PSD-PNL. De ce credeți că, brusc, după 30 de ani, construim drumuri, terminăm baraje, parcuri noi de fotovoltaice și tot așa. Pentru că după ce s-a curățat SRI, s-a trecut la curățarea guvernului și a instituțiilor cheie, astfel încât Rețeaua să nu mai blocheze proiectele strategice. Uitați-vă cum atacă Neptun Deep, ca să aveți o imagine de cum acționează, cu Green Peace, cu amenințări. Doar că, acum, nu mai au procurori, judecători și ofițeri. Cangrena a fost extirpată organ cu organ.
Cam asta reprezintă Călin Georgescu. Ultima piesă din această operațiune de recuperare a statului din rețeaua soroșiștă. Nu știu dacă Georgescu e de-al lor, al ăstora de la Apărarea Constituției, nu cred, ei stau mult prea în spate.
În schimb, e produsul lor? Categoric da! Nu vedeți cât e de bine construit. Cum a venit de nicăieri direct pe primul loc? Cum n-au cum să-l agațe cu nimic? Cum niciuna din găștile politrucilor nu știe de unde să-l apuce? I-a lovit direct în moalele capului. Îi bate cu armele lor. Cu diaspora, cu online, cu inteligență.
Nu mi se pare o coincidență că Georgescu a apărut fix după ce a câștigat Trump în America. Și ei au o rețea identică și s-a văzut cât de departe sunt în stare să meargă.
La fel cum nu mi se pare întâmplător că Hellvig a plecat din sistem, fără nicio explicație. Doar nu credeți că a stat degeaba un an jumate. Probabil s-a putut mișca mult mai ușor, ca civil.
Nu e încheiată lupta, pentru că ăștia-s în stare de orice și activează acum tot ce au.
N-ați văzut că la postarea unui cont fals atribuit lui Dughin a răspuns Ministerul de Externe?
Nu vedeți Antenele de partea cui s-au activat? Să vedem ce mai scot, dar nu mai au ambasadele de partea lor, nu mai au publicații internaționale sau oficiali de la Bruxelles, iar asta e cea mai solidă confirmare că Georgescu e produsul statului român.
Autor: Cristi Deseaga
Adauga comentariu