Creşterea salariului minim, cea mai bună decizie economică luată în ultimii 5 ani

Teza conform căreia companiile nu vor rezista, iar afacerile vor avea de suferit nu se vede în grafice. Deşi salariul minim s-a dublat, economia a câştigat 500.000 de locuri de muncă.

Creşterea salariului minim pe economie din 2012 încoace, de la 700 de lei brut la 1.250 de lei în 2016 şi 1.450 de lei din februarie 2017, a fost cea mai bună decizie economică luată de guvern – Ponta(promotorul acestei măsuri), Cioloş, Dragnea, Grindeanu.

Dublarea salariului minim în 5 ani a revigorat piaţa muncii şi a dus la creşterea economică de care se bucură România în acest moment.

Deşi creşterea salariului minim este criticată de analişti, de companiile private, de asociaţiile profesionale de business, utilitatea acestei majorări se vede din plin în economie, şi nu numai în creşterea consumului, ci şi în numărul de locuri de muncă create.

Cel puţin aşa arată graficele BNR, conform ultimului raport de stabilitate macroeconomică prezentat săptămâna trecută de viceguvernatorul BNR Liviu Voinea, care a făcut parte din guvernul Ponta, când a venit la putere în mai 2012, fiind unul dintre promotorii acestei decizii.

Teza conform căreia companiile mici şi mijlocii româneşti nu vor rezista acestei creşteri salariale nu se vede în datele statistice. Nu numai că această creştere nu a dus la desfiinţarea locurilor de muncă, ci dimpotrivă a contribuit la crearea a aproape 500.000 de joburi în plus în toată această perioadă.

De asemenea, şomajul a fost în scădere, iar rata de ocupare în creştere. O treime din angajaţii din România sunt plătiţi la salariul minim pe economie, ceea ce arată ce impact are în economie creşterea lui.

Economia României, companiile, firmele private pot acomoda o creştere mai mare a salariului minim, chiar mai mare de 1.450 de lei brut (1.065 lei net), cât este acum. Salariul mediu este de 2.350 de lei net.

Creşterea salariului minim a redus din tensiunile sociale care s-au acumulat în criză, când angajaţii s-au confruntat cu scăderi salariale, tensiuni la locurile de muncă, având în vedere incertitudinile din economie şi din cadrul companiilor, la care s-a adăugat şi stresul legat de plata creditelor la bancă. La polul opus, comaniile, per total, au avut afaceri în creştere, fără să mărească mult preţurile. În ultimii cinci ani, inflaţia a fost extrem de redusă în România, de doi ani economia condruntându-se chiar cu deflaţie.

Cei mai vehemenţi împotriva creşterii salariului minim pe economie prin hotărâre de guvern au fost investitorii străini, prin asociaţiile profesionale, cu toate că ei au puterea de a absorbi cel mai bine această creştere. Businessul lor nu a avut deloc de suferit, ci dimpotrivă, a crescut mult mai mult decât cel al firmelor româneşti.

Dacă nu există o presiune, nicio firmă nu majorează salariile de la sine. De multe ori, piaţa, chiar şi în capitalism, nu rezolvă toate lucrurile. De aceea, câteodată trebuie să existe o creştere forţată a salariilor prin “hotărâre de guvern”. Uitaţi-vă ce se întâmplă acum în America.

Creşterea salariului minim împinge în sus mai multe alte salarii din companii, care sunt la limita de jos.

România beneficiază de o conjunctură economică favorabilă, cu multe tensiuni politice în jurul ei – Ucraina, Turcia, Ungaria, Bulgaria, Rusia, ceea ce poate deschide calea unor alte investiţii.

Creşterea în continuare a salariului minim ar face România o destinaţie pentru alte popoare, având în vedere că piaţa internă de forţă de muncă este secată. La necesarul actual de investiţii şi de infrastructură, România mai are nevoie de un milion de oameni forţă de muncă, care nu poate fi găsită pe piaţa internă. La un salariu minim net de 2.000 de lei (444 euro) în 4/5 ani, adică 3.500 de lei brut, România devine o destinaţie extrem de interesantă.

Dacă va avea forţă de muncă, va avea şi alte investiţii.