Cu excepția Poloniei, toate țările din estul Europei au suferit o accentuare a corupției în 2010, arată ultima ediție a studiului Corruption Perception Index (CPI) al Transparency International, un organism care monitorizează corupția în toată lumea. Motivul? Din cauza lipsei banilor, companiile și oamenii caută „soluții simple“ și „scurtături“ pentru a obține contracte și beneficii, organismele de control nu‑și mai fac datoria, iar presa și‑a rărit investigațiile – așa explica fenomenul revista „The Economist“, într‑un articol publicat în iulie, anul acesta. „Năpasta corupției a înlocuit în Europa de Est năpasta comunismului“, scria autorul articolului. Luna trecută, revista britanică a mai publicat un articol despre corupție, dar de data aceasta nu despre Europa de Est, ci numai despre România (vezi pagina 16). Dacă privim lucrurile la rece, într‑un top al țărilor din Uniunea Europeană, România se clasează pe locul 25 din 27, la acest capitol. Doar Bulgaria și Grecia stau mai rău decât noi. „Nota“ României la lupta anticorupție a fost anul trecut de 3,6 (pe o scară de la 0 la 10, unde 10 este situația ideală), în scădere de la 3,7 în 2009. Prin urmare, în timp ce alte industrii suferă, corupția devine o întreprindere din ce în ce mai lucrativă în țara noastră.
Definită oficial ca „folosirea abuzivă a puterii publice pentru obținerea de beneficii personale“, corupția este cunoscută publicului larg prin termeni precum „a da mită“, „șpagă“ sau „ciubuc“. Orice român adult s‑a lovit cel puțin o dată în viața lui de acest fenomen, cel mai adesea fiind în postura celui nevoit să dea mită pentru a‑și rezolva o problemă mai repede. Dar importanța acestui fenomen nu este dată de sumele de bani care circulă sub formă de mită în economie. Mult mai mari sunt sumele cu care este prejudiciat anual statul român (adică noi toți) din cauza acestui „stigmat“, după cum îl numește Alexandra Gătej, președintele Camerei de Comerț Româno‑Americane (AmCham România).
SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ. Perspectivele sunt îngrijorătoare, întrucât o corupție generalizată și profundă poate afecta chiar siguranța națională, după cum se vede foarte concret în cazul Greciei. Din cauza corupției interne care i‑a erodat iremediabil finanțele, Grecia a ajuns acum umilită ca națiune pe scena internațională și cu nivelul de trai în cădere liberă. Probabil de aceea tot mai mulți lideri de business din România încep să tragă semnale de alarmă. Cea mai recentă și sonoră remarcă pe acest subiect a fost făcută de Steven van Gröningen, președintele Raiffeisen Bank și al Consiliului Investitorilor Străini (Foreign Investors Council – FIC), cea mai puternică asociație de business din România care reunește interesele a 128 de companii, cu investiții cumulate în România de 30 de miliarde de euro. El a declarat luna trecută că mediul de afaceri din România este „prea corupt“. Van Gröningen este doar ultimul dintr‑un lung șir de oameni de afaceri, manageri și diplomați care atrag atenția oamenilor politici cu privire la gravitatea fenomenului corupției. Tema devine extrem de importantă în contextul în care România va trebui să‑și reducă în continuare deficitul bugetar pentru a‑și asigura credibilitatea pe piețele internaționale, după cum a spus recent președintele Traian Băsescu. Și cum veniturile la buget nu au șanse mari să crească, iar cheltuielile nu mai pot nici ele să fie foarte mult tăiate, singura soluție este o cheltuire mai eficientă a banilor publici prin reducerea risipei, adică a corupției. Iar aici spațiul de manevră este foarte generos, cred consultanții. „Corupția e o sită prin care se scurg bani cu nemiluita în fiecare zi, un business enorm, de zeci de miliarde de euro pe an. Este cea mai mare industrie a României la ora actuală, de departe, și este și cea mai profitabilă. Ai profit de 100%, nu trebuie decât să ai postul potrivit“, o spune plastic Doru Lionăchescu, șeful casei de investiții Capital Partners. „Câteodată în România se întâmplă niște lucruri pentru care nu există decât două explicații posibile: incompetența totală sau și corupția“, afirmă la fel de tranșant Steven van Gröningen, care este olandez de origine, dar locuiește în România din 1993. „Corupția nu trebuie dovedită, o vezi cu ochiul liber“, spune van Groningen. El arată o clădire care se vede pe fereastra biroului său din Piața Charles de Gaulle din București și care este clar prea înaltă față de restul imobilelor din zonă, foarte probabil fiind vorba de o autorizație de construcție cumpărată. Dar președintele FIC s‑a lovit personal de corupție în România. „Când cumpăr ceva din Statele Unite și aduc în țară în mod normal ar trebui să plătesc niște taxe. Dar când m‑am dus să ridic pachetul, funcționarul mi‑a spus că nu am nimic de plătit: aștepta desigur să îi dau ceva în schimb“, povestește el.
CUM SE FACE. Licitații trucate, rambursări ilegale de TVA, importuri intracomunitare cu scutiri de taxe sunt numai câteva exemple din „marea corupție“ a României care prejudiciază statul român cu zeci de miliarde de euro anual, adică mult mai mult decât deficitul bugetar din 2010, de circa 8 miliarde de euro. Pentru publicul larg, efectele acestei corupții nu sunt vizibile direct. Publicul „simte“ pe pielea lui corupția mică: să dai o „atenție“ unei infirmiere sau o sumă unui polițist să scapi de amendă, dar de fapt corupția mare are loc în companiile de stat și la achizițiile făcute de stat de la privați. Potrivit unui studiu dat publicității recent de Banca Mondială, fiecare angajat din sectorul privat românesc a produs anul trecut, în medie, un profit brut de 86 de euro, în timp ce în companiile de stat au fost înregistrate pierderi de 1.600 de euro la nivel local și, respectiv, circa 5.000 de euro la nivel central, pe fiecare angajat. Tot mediul de afaceri din România a fost șocat luna trecută să afle că, în acest moment, România are începute și neterminate 43.000 de lucrări de investiții. „Când am auzit asta mi‑am dat seama că problema nu este că nu sunt destui bani, ci cum sunt cheltuiți“, spune van Gröningen. De ce nu se termină lucrările? „Păi, cum să se termine când ciubucurile au ajuns atât de mari (…). Sunt contracte unde se dau înapoi 90% din bani (sub formă de mită funcționarilor publici – n.r.) și nu mai rămân și pentru construcție. Până acum câțiva ani era 10%“, spune o persoană apropiată industriei, care nu a dorit să fie nominalizată. O altă formă de „mare corupție“ în România sunt rambursările ilegale de TVA. Cum funcționează? O firmă emite o factură fictivă că a exportat un produs foarte scump – într‑o țară exotică (pentru a nu putea fi verificată), după care solicită rambursarea de TVA. Cel mai recent și notoriu caz de acest gen a fost al omului de afaceri libanez Said Baaklini, supranumit „regele sardinelor“, care a fost la un pas anul trecut să prejudicieze statul român cu 60 de milioane de euro în urma unei astfel de operațiuni. El voia să vândă fictiv unei firme din Guineea niște motoare de la Reșița pentru suma de 250 milioane euro, deși valoarea lor de piață era de câteva zeci de ori mai mică. În fine, un alt domeniu foarte predispus la acte de corupție este cel al absorbției de fonduri europene. „Una din explicațiile pentru care noi nu atragem fonduri europene este că aici este mai greu de «smântânit». Dacă e să fim cinici, ca să se deblocheze absorbția fondurilor europene ar trebui să se dea drumul la furat“, este de părere un consultant. Deși „corupția“ este un termen care de regulă implică o persoană din domeniul public, unii oameni de afaceri spun că au constatat o creștere a corupției și în sectorul privat. Una din cele mai corupte industrii private din România este, spre exemplu publicitatea. „Cel care semnează să se ducă cu contul de publicitate la televiziunea x sau la y ia banii. Sistemul de rebate‑uri (discounturi – n.r.) este clar un sistem de ciubucuri“, spune cineva apropiat industriei. La fel se întâmplă și pe piața închirierilor de clădiri de birouri, unde directorii generali de companii cer bani ca să semneze cu un dezvoltator anume. Dar până la urmă „corupția privată“ reprezintă doar bani negri, pe când corupția care implică bugetul de stat este mult mai gravă pentru că permite scurgerea banilor publici în diverse proiecte nerentabile. „Dacă eu am 100 de lei și în loc să‑i pun unde aș câștiga eu cel mai mult îi pun unde primesc eu trei lei înapoi, la nivel macroeconomic această societate nu poate fi niciodată performantă“, spune Lionăchescu.
CIFRE MARI. O estimare a impactului pe care corupția îl are asupra Produsului Intern Brut (PIB) al unei țări este foarte dificil de făcut. Există însă câteva estimări, ale unor fenomene apropiate: evaziunea sau piața neagră. Evaziunea fiscală spre exemplu – care nu este totuna cu corupția, dar e foarte legată de aceasta – a fost estimată de Consiliul Fiscal la 10% din PIB, adică 12 miliarde de euro pe an. „Dacă nu ar exista evaziune fiscală – ceea ce este oarecum utopic – am avea venituri bugetare egale cu media europeană, de circa 44% din PIB“, a spus recent Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal. O altă estimare relevantă îi aparține directorului Serviciului Român de Informații (SRI), George Maior, care a spus că în România piața neagră se situa în 2009 la cota de 35% din PIB, adică la aproape 20 de miliarde de euro. Oricum, este clar că, anual, corupția absoarbe de la buget sume de ordinul zecilor de miliarde de euro, la care se adaugă probabil alte miliarde în investiții străine directe (ISD) pierdute. Asta pentru că toate rapoartele făcute de Transparency International, de Banca Mondială și de alte organisme internaționale care monitorizează corupția în țările lumii sunt foarte importante pentru investitorii mari. „Și chiar dacă situația nu ar fi să zicem așa de gravă cum scrie acolo nu prea are relevanță, percepția contează“, spune Steven van Groningen. Mai mult, plecarea unor investitori precum Nokia ar trebui să preocupe Guvernul și pentru că firma provenea dintr‑o țară foarte transparentă, Finlanda. „Investițiile au și un impact cultural, nu numai financiar. Dacă îți vin în loc companii din țări cu reputație dubioasă, se schimbă peisajul în țară“, spune Lionăchescu.
CAUZE ȘI EFECTE. De ce este România atât de sus în toate topurile corupției? Una din cauze este cu siguranță trecutul comunist, dar mai sunt și altele, cum ar fi birocrația excesivă. Un raport al Băncii Mondiale în domeniul fiscalității arată că o companie din România trebuie să plătească într‑un an 113 taxe față de numai 17 în Bulgaria, de exemplu. La acest capitol suntem pe locul doi în lume, după Ucraina, cu 135 de taxe. O altă cauză este legislația ambiguă și interpretabilă, făcută așa din grabă, fie din interes. „Înainte de a vota o lege nouă, ar trebui să existe un proces de consultare. Dar nu să înceapă miercuri și vineri să fie votul“, spune van Gröningen. O altă teorie este că sistemele corupte prosperă în țările unde majoritățile politice sunt foarte fragile, cum este cazul României, unde formațiuni politice mici precum UDMR sau UNPR ajung să aibă o importanță foarte mare pentru că sunt indispensabile pentru formarea unei majorități. Care sunt efectele corupției? Cel mai grav efect nu este asupra marilor investitori străini, ci asupra populației și IMM‑urilor. Corupția afectează clasa de mijloc și mai ales pe micii antreprenori. „Intră în antreprenoriat doar acele persoane care «se descurcă» iar cei corecți sunt marginalizați“, crede van Gröningen. Tot corupția este și unul din motivele pentru care multe produse sunt mai scumpe în România decât în alte state ale UE, deși veniturile medii din țara noastră sunt mai mici. „Dacă o companie dă șpagă ca să obțină tot felul de autorizații, în final cine plătește aceste sume? Clientul le plătește pentru că toate aceste costuri sunt transferate în preț“, mai spune bancherul.
DIN TATĂ-N FIU. Probabil că există și persoane care sunt forțate de situația economică dificilă să facă acte de corupție, sau o fac pentru familie sau angajați. Apoi, odată intrat „în sistem“, este greu să mai ieși, pentru că ești vulnerabil sau pentru că „știi prea multe“. Alteori este un calcul pur economic. „Recent, mi‑a povestit cineva că a construit o clădire și a decis să o facă mai mare cu două etaje decât avea autorizație. A plătit o amendă pentru asta și gata“, spune van Gröningen, adăugând că, dacă se întâmpla în Olanda, clădirea era dărâmată urgent a doua zi. „Oamenii au diverse valori în viață. Eu cunosc persoane a căror filozofie de viață este asta: «Eu nu știu să fac bani corecți, așa că fur cât pot, iar dacă am ghinionul să mă prindă îmi dau doi ani cu suspendare, dar cel puțin am făcut avere și copiii mei au viitorul asigurat»“, spune Lionăchescu. Ba chiar unii oameni, adaugă el, au o mare satisfacție personală în a fi corupți. „Faptul că au «cumpărat» niște oameni le dă senzația de putere. Simt că fac jocurile“, spune acesta. Mulți români se mândresc cu actele de corupție și au ajuns să se laude unii la alții cu ingeniozitatea metodelor folosite ca să fure statul și chiar să‑i învețe pe copiii lor să facă la fel. Doru Lionăchescu povestește că a cunoscut tineri români, educați în afară, care spuneau că ei vor să facă avere în România din afacerile cu statul român, pentru că „e singurul mod prin care poți face bani aici“. Un sondaj recent al Fundației „Romanian Business Leaders“ a arătat de pildă că aproape 68% dintre români cred că oamenii cinstiți nu pot avea succes în afaceri în România.
SCHIMBARE SAU NU. Consultantul Capital Partners crede că lucrurile se pot schimba în România exclusiv prin voință politică. „Marea problemă este cum faci saltul de la interesul personal la interesul public. Ușor de zis, foarte greu de făcut“, spune el. La rândul ei, Alexandra Gătej vede „un semnal bun“ în inițiativa recentă a Ministerului Justiției de a lansa în dezbatere publică un Proiect de Strategie Națională Anticorupție. Steven van Gröningen spune că există și varianta să alegem să rămânem așa cum suntem. „Cu condiția să nu ne mai uităm tot timpul la țările din Vest și să spunem că vrem nivelul lor de trai“.
Corupți și resemnați
Ultimele studii asupra corupției din România realizate de Transparency International arată că românii sunt corupți și nu au speranțe că se va schimba ceva foarte curând.
Graficul de mai jos arată numărul românilor care au declarat că au plătit mită în ultimele 12 luni (la data realizării sondajului).
Graficul de mai jos arată răspunsul la întrebarea „În ultimii trei ani, cum a variat nivelul de corupție în țara dvs.?“ Nici o altă țară din UE nu a avut o majoritate atât de mare a celor care cred că nivelul corupției a crescut precum România.
 |
Sursa: Barometrul Corupției Globale Transparency International, ediția 2010
Cum apar mita, șpaga și ciubucul
Corupția apare cel mai adesea în relația dintre funcționarii publici și populație. Iată mai jos un grafic care ilustrează cele mai frecvente modalități de manifestare a acesteia.
1. MAREA CORUPȚIE. Relația dintre sectorul privat și elita politică este cunoscută ca „marea corupție“. Aceasta este cea mai nocivă formă de corupție.
2. BIROCRAȚIA. Al doilea tip de relație se referă la acte de corupție ale funcționarilor publici în relație fie cu superiorii lor (elita politică) sau cu populația.
3. TRAFIC DE INFLUENȚĂ. Cea de‑a treia formă constă în acte de corupție care cumpără decizii, cel mai adesea de la oamenii legii: poliție și procuratură.
Tot mai „prietenoși“ cu investitorii
Să faci afaceri în România este din ce în ce mai greu. România a coborât în clasamentul mondial al ușurinței cu care se fac afaceri la aproape toate capitolele. În clasamentul general, suntem pe locul 72 din 183 de state, în coborâre de pe locul 65 unde eram în ediția anterioară.
Sursa: Raportul „Doing Business 2012: Doing BUsiness in a More Transparent World“, Banca Mondială
Antepenultimii
Indicele care măsoară lupta anticorupție din România s‑a depreciat anul trecut pentru prima oară din 2002. România s‑a aflat anul trecut pe locul 25 între cele 27 de state membre UE la capitolul luptă anticorupție.
Sursa: Transparency International, Indicele de Percepție a Corupției
Corupție fără sfârșit
Urmărirea judecătorilor corupți nu e niciodată o chestiune ușoară. Dar sub presiunea Uniunii Europene, România a lansat o nouă serie de investigații care‑i vizează pe magistrați și pe alte oficialități publice. THE ECONOMIST
Nu vă așteptați la rezultate imediate. Săptămâna trecută, procurorii au percheziționat o vilă aflată în proprietatea lui Corneliu Bârsan, judecător român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg (CEDO). Pe aceștia nu‑i interesa Corneliu Bârsan, ci soția acestuia, Gabriela, care ocupă un loc în Înalta Curte de Casație și Justiție (președintele Secției de Contencios Administrativ – n.r.). Gabriela Bârsan este acuzată că a primit bijuterii, o excursie în Indonezia și cazare gratuită pentru fiul ei, într‑un apartament din Paris. Presupusul ei binefăcător este Gabriel Chiriac, un om de afaceri care, spun procurorii, a încercat să obțină verdicte pozitive în mai multe proceduri juridice, printre care și una pentru evaziune fiscală. Procurorii spun că Gabriela Bârsan nu a acționat de una singură: unul dintre adjuncții săi este, de asemenea, anchetat. Chiriac a declarat că a oferit cadourile „din prietenie“. Gabriela Bârsan și‑a acuzat colegii magistrați, într‑o scrisoare, că au dat dovadă de lipsă de „umanitate“ atunci când au aprobat percheziția. Ea a declarat că a invitat de mai multe ori judecătoarele la o cafea la ea acasă, iar soțul ei a scris scrisori de recomandare pentru tineri magistrați. Toate acestea au fost uitate de dragul unui „linșaj mediatic“. (Ea susține în continuare că este nevinovată.)
DE OCHII LUMII. S‑ar putea ca acest caz să nu ducă nicăieri. Corneliu Bârsan a invocat imunitatea diplomatică de care se bucură, în calitate de judecător la CEDO, atât el, cât și familia sa. (CEDO și‑a exprimat îngrijorarea cu privire la acțiunile procurorilor români.) Separat, Gabriela Bârsan a apelat încă o dată curtea invocând motive procedurale – la fel cum procedează fiecare politician de top sau de talie medie din România atunci când este acuzat de corupție. Majoritatea cazurilor de corupție din țară durează ani de zile, adesea din motive neîntemeiate. Decebal Traian Remeș, fost ministru al Agriculturii, a fost trimis în judecată în 2009 în faimosul dosar „Caltaboșul“ (fiind acuzat de trafic de influență – n.r.). Dar cazul avansează în ritmul melcului, după doi ani de dispute procedurale. Același lucru s‑a întâmplat și în cazul lui Adrian Năstase, fost prim‑ministru, acuzat și el de mai multe fapte de corupție.
Mulți români cred că justiția este doar pentru cei cu bani și influență. „Anticorupția pare a fi un război pierdut“, scrie comentatoarea Andreea Pora într‑un articol. Ea nu vede nici o diferență între Gabriela Bârsan, care se agață de imunitatea diplomatică a soțului ei, și Adrian Severin, unul dintre cei trei europarlamentari acuzați că au primit bani contra amendamente, scandal despre care „Sunday Times“ a scris la începutul acestui an. (Și el susține că este nevinovat.)
CAUZĂ ȘI EFECTE. Cu câteva săptămâni în urmă, eșecul României de a ține corupția sub control a costat țara aderarea la spațiul Schengen. Nimic nu se va schimba pe acest front, spun oficialii din țări sceptice precum Finlanda și Olanda, până când România – dar și colega sa de aderare la Uniunea Europeană, din 2007, Bulgaria – nu‑și va face ordine în propria ogradă. Cultura șpăgii complică viața oamenilor de afaceri din România. Săptămâna trecută (pe 19 octombrie – n.r.), Steven van Groningen, președintele Raiffeisen Bank România, s‑a plâns că mediul de business este „prea corupt“, ceea ce afectează investițiile, precum și reputația țării pe plan internațional. Previziunile de creștere economică pentru anul viitor au fost reduse recent până la 1%. Sunt așteptate mai multe măsuri de austeritate. Cu siguranță, e timpul ca România să‑și rezolve problemele nesfârșite cu corupția.
Traducerea și adaptarea de Angela Sighireanu
sursA: moneyexpress.money.ro
O singura lege ar trebui reintrodusa – declararea oricarui prejudiciu mai mare de suma X (era un milion de lei pe vremuri) atentat la siguranta nationala – si judecat ca atare –
asta este singura afacere de Romania -coruptia!!!!!!!!!
speranta este doar in sinucidere!
Să ne închipuim că avem o pădure.Un om de rând merge să taie nişte lemne ca să-şi încălzească locuinţa.Este prins de un organ de control.Acesta cere omului nostru ca să nu-l pedepsească să treacă pe acasă pe la organ, şi să descarce două bucăţi de lemne şi pentru el.Aceasta este într-adevăr corupţie.Dacă cei doi sunt prinşi cumva de un organ superior, are ce mânca mass-media cinci zile, dând din clanţă.Dacă din întâmplare se descoperă un agent patogen în copacii din acea pădure şi trebuiesc sacrificaţi pentru a nu afecta întregul fond forestier al ţării, se va găsi o gaşcă care va lua tot lemnul.Gratis bineînţeles.Pe care îl vor exporta şi vor face bani buni, din care o parte va fi virată “prietenilor” care au “închis” ochii la hoţie.Prietenii ăştia fiind de fapt guvernanţii. Aceştia în loc să împartă lemnul către cetăţenii ce au nevoie, îl dau gratis unde primesc şi ei o şpagă.Că cetăţeanul nu-i dă nimic.Şpaga şi ciubucul care creionează corupţia este menţinută de sistem.Sistemul nu este creat special pentru corupţie.Sistemul este creat de inşi, la care IQ-ul nu sare peste 60.Ca exemplu.La returnările de TVA.Este suficient ca guvernanţii să angajeze cu juma de normă, oameni incoruptibili, de ăştia sunt foarte mulţi în ţara noastră, care verifică pe teren starea de fapt.Dar îmi pun chezaş viaţa, că de fapt cei de la ANAF prezintă “oportunităţile” de furat cu acte şi le dau idei cum să ceară bani de la guvern “prietenilor”. Pentru că poporul român are o vorbă : peştele de la cap se împute. Unde este capul fiscalităţii în ţara noastră?! La ANAF bineînţeles! Aşa că harneala şi abureala cu sistemul corupt, este întreţinută de cei interesaţi în a ţine în foame în continuare acest popor. Să aud pe cineva jurând pe viaţa lui ori pe Biblie, că dacă România ar eradica instant corupţia şi ar intra zeci de miliarde de euro în bugetul ţării, se va modifica cu ceva viaţa românilor! Nu se va modifica cu nimic.Aceleaşi drumuri vor fi, aceleaşi spitale, aceleaşi salarii, aceleaşi pensii(pentru slugi cât mai mari, pentru cetăţeanul de rând la fel de mică). O ţară se dezvoltă numai atunci când poporul îşi alege conducători capabili şi responsabili. Cinzeci de ani de comunism, au arătat că cei ce conduc o ţară, dacă sunt de la coada vacii, fără valori morale şi educaţionale de bază, o bagă în şanţ. Cei ce conduc acum sunt aleşi şi acceptaţi de aceiaşi români care trăiesc aici în continuare. Un popor de proşti ce puteau alege drept conducători ?! Pe cei pe care îi merită. Dacă după un secol şi jumătate de la unire, românii caută să se înjosească încă între ei, făcând referire la zona geografică de origine, etalând calităţi sau defecte, ce pretenţii să ai de la o aşa naţiune ?! Era şi normal ca România să fie prima ţară din fostul lagăr comunist, unde imperialismul financiar mondial să găsească cozi de topor cel mai uşor şi repede. Aşa că luaţi-vă speranţa că se va schimba ceva în această ţară. Zarurile au fost aruncate. Noi românii, am pierdut “la masa verde” !