M-am despărțit de tata cu o neînțelegere care mă apasă la atîția ani după trecerea sa între cei drepți!
Mă certa și mă acuza că n-a primit o bucată de teren pe vechiul său loc și că nu sunt în stare să mă bat pentru un drept al său. Era un țăran cu acte de veteran de război și care nu voia nici decorații suplimentare, nici alte pensii, nici titluri și nici diplome și onoruri. Cerea de la primărie ca o bucată de pămînt primită de tatăl său după „comisație” (reforma agrară din 1921) să fie restabilită la cel mult o palmă de locul în care a fost. La repunerile în posesie, în baza Legii Fondului funciar (de atîtea ori completată, modficată și răsadăugită) i-au reconstituit proprietatea la 30-40 de metri mai aproape de sat. Nu mai departe, mai aproape!-Acolo nu a fost al nostru și nu-l vreau! Să mi-l dea unde a fost!
Trebuia să ne judecăm, să anulăm titlul, să scoatem iar comisia, să ne luptăm cu cel care apucase să însămînțeze pămîntul. Iar acesta, român al dracului și hrăpăreț, nu voia în nici un chip. Într-o bună zi, s-au bătut. Degeaba am încercat să-i pansez supărarea cu alt pămînt. Cînd am putut, i-am mai cumpărat cîteva hectare în apropiere.
– Tu vrei să mă duci! Nouă să ni-l dea pe al nostru! Tata a fost și el pe front și l-a meritat. Unde zici tu să iau este locul altcuiva. Mîine, vine și mă scot, că-i al lor!
– Vorbesc la primărie!
– Nu vorbești nicăieri! Vorbitul ăsta nu ține. Lumea se schimbă și nu mai recunoaște! Nu te-am trimis la școală ca să te înțelegi la primărie!
S-au ciondănit și s-au bătut iar. Am cerut altă comisie. S-a schimbat primarul. A dispărut inginerul responsabil de cadastru și fond funciar. Cadastrul de pe vremea Imperiului austro-ungar arăta altceva decît hîrtiile de la primărie. O zăpăcea și pe mama. Era averea lui de la tatăl său.
– Nu poți să faci nimic?
Într-o zi, mama mi-a trimis printr-un prieten un coș cu ouă și niște legume, iar tata mi-a transmis o propoziție de neuitat.
– Spune-i că-i un prost! N-a înțeles de ce mă zbat pentru pămîntul ăla din Rogoază! (locul unde se aflau cele 30 de arii de șes de recuperat după spargerea CAP-urilor).
După cîțiva ani, s-a prăpădit. A căzut în grădină în timp ce s-a aplecat să culeagă niște prune.
Acum, înțeleg mersul lucrurilor și nu mă mai îndoiesc!
Liber la vînzarea de pămînturi este tot una cu liber la vînzarea de trecut și de identitate, de păduri și de resurse minerale.
Liber la călătorii este egal cu liber la exportul de medici și și asistente!
Liber la școlarizarea peste hotare este egal cu liber la racolat tineri cu minți sclipitoare.
Liber la vînzarea de păduri este egal cu liber la scos pădurile din viețile oamenilor. Adică liber la șters istoria nației.
O viziune de esență cominternistă presează din toate părțile. Cer mereu ca pămîntul din România să poată fi tranzacționat fără opreliști. Să dăm și veneticilor drepturi pe untul negru al României. Cică suntem frați europeni, zic unii prin teatrele politice ale continentului, promițînd că ne vor da și nouă din roadele culese și că nu ne vor lăsa să murim de foame.
Să-i lăsăm să cultive că ne vor aduce și nouă conserve!
Să le dăm liber la păduri că ei ne vor da placaje la greu!
Liber la cumpărarea de pămînturi este egal cu liber la granițe fără borne și cu liber la stîlcit limba română.
Liber la pămînturi este egal cu posibilitatea ca, peste o vreme, urmașii noștri să zică, pe aici, pe undeva, era țara noastră!
Produse alimentare industrializate, chimizate și periculoase sunt vărsate din camioane în viața noastră cotidiană de prin sate și orașe, așa cum sunt descărcate dicționarele englezești peste cuvintele străvechi ale limbii române. De peste tot, de pe etichete, din afișe, din discursuri, de la televiziuni și de la radiouri, din cîntece și de pe internet ne copleșesc termeni/cuvinte de neînțeles.
Liber la europenizarea României după căderea comunismului ascunde și o campanie agresivă de cucerire a pieței românești și de preluare a controlului asupra resurselor țării noastre.
Numai că nu ne spun:
–Voi sunteți proști și nu vă pricepeți!
Liber la tranzacționarea de pămînturi pe vremea asta de sărăcie este încă un pas dintr-o lucrătură politică parșivă, votată de fraieri și nevinovați! Nu-i decît o continuare la racolarea forței de muncă ieftine. Ea vine după un liber la fetele frumoase, după altul la soldații viteji, după un liber la transmutat meseriași pricepuți în țări de obsedați, drogați și criminali!
Liberi la pămînturi nu-i o condiție pentru o piață liberă, ci numai un pretext care să acopere preluări de terenuri și teritorii, mai ales în cazul țărilor slabe, conduse de nepricepuți și cumpărabili.
O lege împinsă cu atîta încrîncenare de liberali și pleziriștii useriști este egală cu primul pas către un popor român gata de tranzacționat și la identitate!
Autor: Cornel Nistorescu