Am dreptul să cumpăr de la Lidl și de la Penny? Am!? Am dreptul să merg să muncesc în Germania? Am!? Facem și pod aerian în lockdown! Trebuie să salvăm recolta germană!? Avem dreptul să-i spălăm la c..r pe seniori austrieci? Avem! Şi să le strîngem gunoiul în Anglia? Pardon, ăștia s-au cărat, beneficiind de dreptul statelor puternice de a spune ”no!”.
Am dreptul să culeg căpșuni, salată și castraveți pe lîngă Madrid? Orice! Pot face asta și în România, dar mașinăria funcționează în așa fel încît nu merită. La noi este doar un fel de muncă patriotică! De regulă am dreptul să fac sau să cumpăr lucruri pentru care să le produc altora beneficii. Adică să vorbesc la telefon în Europa pînă îmi țiuie urechile, să le cumpăr produsele alimentare hiper-industrializate! Da, pot, dar numai pînă la nivelul costului!
Cum mă apropii de o gaură în portofelul lor, adio”! Trebuie să ne vedem lungul nasului și să nu ne depășim condiția de cumpărători! Adică de piață liberă, controlată de ei și de produsele lor!
Am dreptul să muncesc la alții, să plătesc la alții și să mă aștept să îmi comunice și alte drepturi și interdicții pe care le vor stabili pe parcurs!
Pentru binele meu, nu voi mai avea nevoie de pașaport sau de Carte de identitate. La ce bun? Este suficient că pot presta muncile de care au nevoie și gata, adio! Voi avea o identitate electronică. Se va vedea la scanner, la aparatul de control corporal din aeroporturi, la senzorii de la intrare în mall-uri sau de pe bulevarde.
”-Trece 2xc4 zzb3 bun la reparat computere! N-are job! Vrea credit. Este rău de gură. Poate dona sînge grupă rară și necesară.”
Vor să ne dea o plăcuță de înmatriculare, un ”crotal” electronic pe care încearcă să-l denumească politicos și tentant ”portofel digital”. Un fel de identitate în cloud, de crotal invizibil, de cip, de pancartă pentru proști. Așa era după război. Cei amărîți și săraci cu duhul, ca să nu se piardă, aveau legat de gît un carton pe care scria:
-” Ajutați să ajungă la Vințul de Jos!”
Ca la chinezi! Serie, număr, stare de sănătate, amenzi, disciplină și indisciplină, calificativ profesional, pe aici poate trece, pe aici nu. ”Nu-i de nasul lui”
Noi, cetățenii români, avem alte preocupări. Ce mai fac cîntărețele noastre, cît cîștigă, ce chiloți poartă și cum s-au pozat în Maldive. Eventual, ceva despre pensii și despre portofelul politicienilor. Despre ”portofelul digital”, nici vorbă. Ploaia de flecăreli și ignorarea grosolană a improvizațiilor europene ne determină să publicăm ”Declarația europeană privind drepturile și principiile digitale” lansată de la Bruxelles pe 26.1.2022.
Mărturisesc că mi-a scăpat declarația doamnei Von der Leyen, făcută în 2019. Parcă am citit-o pe undeva invocată într-un articol. Mi s-a părut o glumă de nivelul celor care circulă pe la noi cu cipatul oamenilor. Ei bine, doamna președinte Von der Leyen, de profesie medic ginecolog și cu experiențe în domeniul militar face eforturi să ne modernizeze viața și să ne producă o ”mare” bucurie.
„De fiecare dată când o aplicație sau un site web ne cere să creăm o nouă identitate digitală sau să ne conectăm cu ușurință prin intermediul unei mari platforme, în realitate habar nu avem despre ce se întâmplă cu datele noastre. Din acest motiv, Comisia va propune în curând o identitate electronică europeană sigură. O identitate în care să avem încredere și pe care orice cetățean să o poate folosi peste tot în Europa pentru orice operațiune, de la plata taxelor, până la închirierea unei biciclete. O tehnologie în care să putem controla noi înșine ce date sunt utilizate și cum sunt utilizate acestea.”
Comisia Europeană condusă de doamna Von der Leyen ne pregătește un ”portofel digital”. De cînd a devenit președinte al Comisiei Europene, dînsa este pasionată de energie verde și de digitalizare, deși nu se pricepe nici la una, nici la alta. S-a lăsat păgubașă cu reformarea limbajului cu Moș Crăciun și de unificarea adresării cu doamnă și cu domnule. Acum este preocupată de ”portofelul digital”, ca nu care cumva să ne pierdem prin Europa. Invizibil, ca la gîtul celor ticsiți în lagăre sau prin companiile multinaționale, ni se pregătește o înmatriculare. Adică atîrnarea undeva în intermundii a unui ”portofel digital” cu un număr, care ”portofel” ne va ajuta să închiriem o bicicletă, să ne prezentăm la hotel, să dovedim ce vîrstă avem și multe alte mari avantaje rezultate din ”înmatriculare”. Eu am ales cele mai caraghioase ”beneficii”, deși nu este chiar așa. Dacă recepționerul de la hotel primește o cerere de rezervare, pac, accesează portofelul digital și poate afla instantaneu cine este clientul care rezervă. Are acces la datele din ”portofelul digital” poate vedea că este un moșneag calic, diabetic, că a protestat și este în nu știu ce curent LGBT sau anti. Şi poate să răspundă imediat:
-Ne pare rău, nu avem locuri! Puteți să vă odihniți în Hauptbahnhof !(gară).
Glumă-neglumă, în numele tehnologiei, al securității și al beneficiilor supravegherii devenim numere și serii, deși, atunci cînd a fost vorba de tratatele europene, de aderarea României la UE, nu a fost vorba de așa ceva. Nici acum nu este! Armata de funcționari de la Bruxelles pentru a-și justifica salariile, privilegiile și beneficiile colaterale inventează o Europă care riscă să fie umbrită de coșmaruri. O elită politică europeană, sprijinită de niște neica Nimeni pe care i-am votat fără să le cunoaștem rezervele de slugărnicie ne impune tot soiul de obligații, norme, reguli, standarde etc.
Le acceptăm? Le halim, cum zice românul? Nu știu! Treaba mea este să atrag atenția. Am traversat un sistem care se hrănea din tot soiul de proiecte de îmbunătățit viața și calitatea oamenilor. Şi care a dat rateuri tragice. Mai vrem un experiment? Dacă înțelegem și suntem de acord, pace bună! O ducem și pe asta! Dar dacă se introduce pe furiș, cu aerul că ni se face un mare bine, mulțumesc frumos.
Mai simplu, sictir!
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro
Se observa cu ochiul liber ca parlamentul european incepe sa semene, din ce in ce mai mult, cu parlamentul nostru: o gramada de latrai dolofani si puturosi si putini caini de paza. Sau parlamentul nostru incepe sa semene cu al lor…. Dar pe noi cine ne mai reprezinta, ca alesii isi schimba comportamentul imediat dupa ce ajung pe scaunele moi din parlament, devin, brusc, europeni de frunte, nu ca noi, romanii obisnuti, uita de unde au plecat, ce au vorbit… Are grija, insa, Europa sa ne aduca cu picioarele pe pament, punandu-ne etichete electronice care nu pot fi dezlipite ca cele de pe sticla de bere.