Analize și opinii

Cornel Nistorescu: Insula Thasos în războiul vacanțelor

Cu ceasul deșteptător pe post de comandant care ordonă, am plecat spre  Giurgiu de la ora 5 dimineața.  Traversarea Dunării pe podul în reparație a devenit  o teroare. Toți se  tem și încearcă să-l evite. Noi, nu! Pe ultimele sute de metri  spre chioșcul de taxare a trecerii  se intră din două direcții. Dinspre centura ocolitoare și dinspre oraș. Și, ca în toate cozile din România, se găsesc unii care să se  strecoare în față și alții care să-i claxoneze. Și la debut de vacanță suntem un spectacol  pitoresc de energie și nervi. Se termină Europa Centrală și încep Balcanii. Mașină după mașină pe  patru-cinci  rînduri pentru granița româno-bulgară.  Doar un turc striga că „rumânul hoț luat loc”. Ceilalți moțăie și așteaptă. Unii iau direcția  Sofia. Noi, Kavala!

În trei sferturi de oră am ieșit din Ruse. Cei pentru  Insula Thasos ne  despărțim la bifurcația care o ia spre Veliko Tîrnovo. Cei care  merg în Halkidiki și în restul Greciei o iau pe la Sofia spre Protamonas. Cei  cu destinația Thasos o ținem  pe direcția Stara Zagora-Makaza- Keramoti. Mașini  cu numere de România, din toate județele, mai ales  din Sudul țării, dar și din Bihor și Iași, una după alta, ca într-o  coloană de evacuare, ca la refugiu, cu corturi pe  portbagaj, cu  padele, bărcuțe și  jucării umflate de  acasă, cu apă și mîncare și cu cafea la sticlă.

Ne așteaptă un drum nu mai lung ca unul  de Cluj, dar făcut  prin sate și orășele bulgărești, care mai de care mai modeste. Să nu zic  sărace. Parcă ar fi ale noastre prin 1990. Oamenii o duc mai greu. Se vede după case și după îmbrăcăminte, după curți și după mașini. Adevărul este că nu poți să nu sesizezi o diferență. Benzina și motorina sunt mai ieftine. Vinul, berea și mîncarea, așișderea. Și amenzile sunt mai mici. De regulă, poți să te înțelegi cu polițistul.  Îi mai scapi cu  15, cel mult  20 de euro. Rigolele  și marginile de drumuri, parcările și  terasele sunt mai neîngrijite ca la noi.

Mergem ca Dinicu Golescu, dar nu spre  Vest, ci spre Sud și comparăm totul cu ce-i acasă. Orientul este din ce în ce mai pregnant, mai păstos, mai pitoresc. Și soarele este mai puternic și, pe măsură ce ne apropiem de Grecia, piatra munților este mai încinsă, verdețurile mai puține și aerul vizibil tremurător. Clocotește de-a dreptul. La punctul de trecere de la Makaza am scăpat repede. Cinci minute, arătat pașapoartele și „Drum bun!”. De la Giurgiu și pînă în Thasos, la graniță, la restaurante, la  benzinării, pe listele de bucate, inclusiv la prețuri, în baruri sau la țăranii și fermierii de pe marginea drumului circulă limba română. E drept, este mai ușoară. Drumul  trece prin leagănul aromânilor și n-ai cum să nu te înțelegi. Un pod invizibil de cuvinte trece peste Bulgaria și leagă România de Nordul Greciei și de Albania.

Din Keramoti spre Thasos  sunt  11  curse pe  zi și  tot  atîtea la întoarcere. Între 5  dimineața și seara la 23 te poți duce și întoarce cu mașină cu tot de cîte ori vrei. O traversare cu  autoturismul pentru o pereche costă 35 de euro plus tot atîta la întoarcere. Mai  trebuie cumpărați și pufuleții pentru pescăruși și eventuala bere în compania căreia să savurezi traversarea care  durează  30-35 de minute. De  fapt, portul din Keramoti s-a născut din traficul spre insulă, iar mulțimea turiștilor români din ultimii ani a contribuit din plin la achiziționarea de vase și creșterea numărului de curse.

Pe cheiul din Keramoti  s-a dezvoltat o adevărată industrie născută din așteptare. Chioșcuri peste chioșcuri cu toate cele pentru copii și adulți, cu înghețată, sucuri, gustări și suveniruri, prostioare de dus acasă și de tocat bani. Pe cheiul din insulă sunt mult mai puține. Cînd se îmbarcă de acolo, turiștii sunt ușurați de bani și se grăbesc spre casă și nu mai vor nimic.

Ei  bine, Thasos, insula favorită a românilor nu este nici celebra Capri, nici insula lui Robinson Crusoe. Este undeva pe la mijloc, cu sate  grecești  nu prea mari  (între care Limenas  ce mai arată a orășel), înșirate pe malul mării, dar și  cîteva cocoțate prin munți, cu  drumuri destul de bune, cu pensiuni de închiriat și cîteva hoteluri mai  răsărite, nenumărate cîrciumi, cârciumioare și terase, cu multe beach baruri și cu plaje amenajate, și peste tot, cu magazine și marketuri burdușite cu de toate cele care i-ar trebui unui călător.

După două ture și o cafea în Limenas (Limenos) am luat-o spre  Teologos, fosta capitală de cinci secole a insulei. Am trecut de plajele de la Skala, unde se află un ciorchine de baruri și discoteci, poate cele mai frumoase din insula.  Parcarea este amenajată prin pădure, barul și  șezlongurile, la umbra palmierilor, apa este cristal, barul încărcat cu tot ce vrei și super dotat. O muzică amplificată cu sute, seara cu mii de wați  domină toată pădurea. Cel puțin o mie de oameni se înghesuie aici la cel mai tare beach bar de pe insulă, cu restaurant, discotecă și magazine, cu mici separeuri  în care îți vezi de gîndurile tale. Insula Thasos este un loc de vacanță  al oamenilor de mijloc, și ca  vîrstă, și ca pretenții, obișnuiți, fără ifose și  accente de închipuiți. Muzica și barul funcționează nonstop. Poți să dansezi și la micul dejun, și la miezul nopții.

-De ce  vine omul în Thasos?

-Nu este atîta ostentație ca la Mamaia. Totul este mai modest și mai prietenos. Și restaurantele, și cazarea, și turiștii. Grecii se poartă frumos. Sunt  drăguți. Își fac meseria  respectuos. Sunt amabili, nu te privesc de sus și nici nu o lălăie. Știu că turismul este viața lor și se poartă ca atare. Nisipul este curat și fin, iar apa mării este cristal. Îți vezi unghiile de la picioare. Ai tot ce poți să-ți dorești de la o vacanță  liniștită.

Așa a descris Andreea G. (35 ani)  din București această insulă preferată de  români de  aproape  două decenii.

Am oprit și la Muzeul de istorie al măslinelor și al uleiului, am cumpărat un recipient cu ulei stors manual la rece  (The Brothers)  cu 18  euro litrul și am continuat spre  Theologos (în greacă, Vocea lui Dumnezeu).

Poezie istorică și etnografică este puțin spus!

Comuna a fost aproape cinci secole capitala insulei. Și sub turci, și sub greci, și sub egipteni, cînd a fost făcută cadou  lui Mehmet Ali Pașa, comerciant albanez de țigări din Kvala, analfabet, ajuns comandant de armată și implicat în alungarea lui Napoleon din Egipt, autodeclarat împăratul Egiptului și Sudanului, întemeietorul  Egiptului modern, fondatorul unei dinastii de conducători de un secol pînă la  revoluția egipteană din 1952.

Cînd intri în Theologos  zici că ai pătruns într-o machetă, chiar într-o jucărie. Dacă ești mai lat în umeri te poți freca de pereții de pe ambele părți ale străzii. Totul este ridicat  în piatră, construit ca un labirint, cu ferestre mici, cu uși din lemn gros, cu pereți de cetățuie, cu măslini bătrîni și scorburoși, de sute de ani,  risipiți pe ici colo.  Seamănă cu un muzeu al satului grecesc, cu unele case părăsite, cu altele de închiriat. Poți obține o  închiriere la  cîteva sute de euro pe lună (200-300) și poți să petreci liniștit la cîrciumioarele din sat, una dintre ele cu program  folcloric. Trebuie să  faci o rezervare pentru a prinde una din nopțile grecești organizate aici pînă după miezul nopții, la care năvălesc turiștii de pe toată insula. Cea mai cunoscută și mai mare este Augustos. O masă în doi și o sticlă de vin se învîrte între 40 și  50 de euro. Am mai oprit la o pensiune de pe plaja Skala, unde apa are transparența celei de  băut și unde o cameră în plin sezon pentru o pereche costă  75 de euro. În rest, pe toată insula, prețurile pentru o pereche stau pe la 100 de euro. Culmea, culmilor, și la Kavala, și pe insula Thasos  au început să apară turiștii din Turcia. Din cauza inflației, pe litoralul turcesc toate s-au scumpit și turcii încep să se simtă mai confortabil în Grecia, la Kavala sau prin satele din Halkidiki.

Nu mai este jurnal de televiziune și știre de vacanță fără reportaje de pe litoralul românesc și cel din Bulgaria. Mai toate știrile se bazează pe comparații de prețuri. De obicei sunt puse pe talgere mere cu pere sau prețurile la vile cu cele la apartamente. Adevărul este că nu sunt mulți cei care își concep vacanța cu o anume tematică sau cu o destinație  geografică și cu un program cultural. Încă sunt în faza prețurilor. Cei mai mulți cred că unde este mai ieftin este mai bine. La noi, bătălia se dă între Turcia, Bulgaria și Grecia, turismul în România fiind socotit din start mai scump și mai modest. Ceea ce nu prea este adevărat. Dacă o familie ar depune aceleași strădanii pentru a pune la cale o vacanță în România cu cît se chinuie să găsească un loc mai ieftin în Grecia, cu toate cheltuielile aferente, cu siguranță că ar găsi soluții  cu prețuri mai spre jumătate și ar  rămîne acasă. România are frumusețile ei cu care  trăim fără să le mai băgăm în seamă. Nimeni nu mai trăiește cu gîndul  „să ne bucurăm de țara noastră!” Și nu este atît de scumpă pe cît ne plîngem. Talentul nostru de a ne căina și de a ne da singuri cu nisip în ochi  fac ca viața de acasă să  pară mai costisitoare decît pe aiurea. Este un loc comun pentru cetățeanul care se răzbună pe guvern și pe autorități și chiar pe lipsa lui de imaginație și de inițiativă.

Toți sunt de vină pentru cele care ne privesc. Noi, nu!

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: cotidianul.ro