Niciodată un guvern trecut prin parlament după alegeri n-a început atît de prost. Mai erau niște speranțe, mai era un punct de sprijin la președinție, mai erau niște oameni pe care să-i crezi. Guvernul acesta s-a adunat pe fondul unei cumplite neîncrederi, cu un perdant ridiculizat de alegători revenit în frunte, cu neîncredere în justiție, pe fondul unui abuz juridic și cu populația în pragul unor revolte sociale, cu diverse categorii profesionale guvernele aveau un program. Un fel de program în care mai găseai și lucruri de crezut, de așteptat. În programul guvernului Ciolacu 2 nu-i nimic. Nu știm nici cînd s-a făcut și nici ce conține. A fost doar o ciornă de supus la vot. Toate jurămintele și promisiunile făcute de primul- ministru au căzut. Era comandată de la Bruxelles Ordonanța care să le anuleze în chiar momentele în care promisiunile erau rostite de acesta?
De la Guvernul acesta nu-i de așteptat nimic. Debutează cu eșecuri și cu neîncredere. Are în frunte un om implicat în chiar producerea situației de acum. Și din punct de vedere politic, și economic, și financiar, și moral. Ba și în abuzul CRR cu anularea alegerilor. După ce a practicat deturnarea de voturi în favoarea unui candidat convenabil lui, a susținut implicarea externă și deturnarea alegerilor pentru prezidențiale. A promis că demisionează de mai multe ori și a mințit de fiecare dată cu aerul că scapă de o presiune publică și că își acoperă o greșeală, un abuz sau un aranjament.
Guvernul Ciolacu începe prost. Ca o aventură de interlop buimac. Cu alte improvizații prin locurile în care a mai fost improvizat și cu aceeași miniștri descurcăreți la ordonarea de cheltuieli importante. Guvernul Ciolacu începe cu reduceri și anulări de facilități, cu adăugări de taxe și cu măriri de obligații pe întreprinderile mici și mijlocii. Taie de la cei care produc și de la favorizați, de la studenți și de la servicii publice pentru a menține un aparat de stat pe care în loc să-l înjumătățească îl mîngîie cu amenințări și reduceri de privilegii.
Guvernul Ciolacu începe cu o înfruntare a cetățenilor și a justiției. Anunță o nouă dată a alegerilor pentru președinte al României cînd la Curtea de Apel București se judecă o contestare a deciziei Biroului Electoral Central. Se clatină și ce a mai rămas din încrederea în justiție.
Știu de pe acum guvernul și președintele României și Serviciile Secrete care este decizia magistraților în acest dosar? Este presiunea de la Bruxelles mai mare decît nemulțumirea populației? Reprogramarea procesului și desemnarea judecătorului în judecarea plîngerii lui Călin Georgescu trădează o nepăsare care ascund o comandă fermă.
Este planul de scoatere din cursa electorală a lui Călin Georgescu mai important decît menținerea unui sistem democratic în țara noastră? A unei aparențe de țară civilizată?
Ce-i cu descinderile pe la casele și pe la familiile celor din țară și din străinătate care au postat pe tiktok în favoarea lui Călin Georgescu? Ei sunt rușii? Ei sunt actorul statal? Ei sunt extremiștii? Ei sunt legionarii?
Deturnarea alegerilor prezindențiale cu invocarea intervenției străină este menținută cu forța și cu diversiuni, în ciuda faptului că instituțiile statului nu sunt capabile să prezinte probe.
De la înscenările cu Horațiu Potra și Eugen Sechila s-a trecut la alegători?
Cu implicarea instituțiilor de forță și cu o propagandă grosolană nu se acumulează decît tensiune, de parcă ne îndreptăm cu pași mari spre un altfel de caz Salvador Allende în Europa.
Suntem la început de guvernare sau la debutul acesteia urmat de chiar sfîrșitul ei?
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro
Adauga comentariu