Nu. Nu e greșeală de tipar. Nu am știut cum altfel să surprind mai bine limitele între care s-a mișcat zilele acestea România. Sfârșit de săptămână. Canicular. Mai întâi în 14 august spre seară. București. Steaguri ale unei alterități alterate etic într-atât încât ne-au dereglat și canalele de știri. Ne-au luminat oameni din Brazilia veniți să machieze în culorile minorității fețele prietenilor din România, olandezi fericiți să se sărute pe Victoriei și spanioli care fugeau de canicula din țara lor natală. Cer. Cer mereu câte ceva în plus, ca un soi de neguțătoreală pe seama credulității noastre. Bunăstarea ca formă de toleranță, sintetizată în „lasă-i dragă că nu fac niciun rău”. Pare un test de tâmpire a acceptabilității dar nu cred că e cazul să insistăm. Presa, atentă să nu piardă banii din publicitate din care își hrănește gestația culturală scrie, scrie avidă de vreo reacție ori de vreo provocare. Un psihiatru, persoană respectabilă, ne spune că prezența prea multor Jandarmi i-a inhibat pe bieții manifestanți, pardon, paradiști. Dacă s-ar uita mai atent la informațiile despre acțiuni similare s-ar mira cum sunt protejați în alte țări și nu, nu mă refer la Ungaria, să ne înțelegem. Ajunge însă.
În ăst timp la Putna, e reînnodată o tradiție care leagă tinerimea română cu generația Eminescu, Porumbescu, Xenopol și Slavici. Un comitet de inițiativă- format e drept din alte ong-uri decât cele afierosite presei libere pe galbenii publicității- alcătuit din reprezentanți ai tinerimii române, ai mediului cultural și spiritual românesc- au gândit și pus în practică un proiect de Țară intitulat Serbarea de la Putna- 2021. Chemând martoră Biserica și Academia Română. Liturghie, concursuri de creații (plastică și video) și discurs, creații literare pur și simplu. Și un Congres Studențesc aniversar. AsemeneaArboroasei, odinioară. Asemenea tinerilor de acum 150 de ani care visau la Țara pe care noi astăzi o batjocorim. Invitații de marcă ai Congresului: Părintele Patriarh Daniel și Președintele Academiei Române, Dl. Ioan-Aurel Pop. Curs festiv de Libertate românească! Nu cred că în ultimii 30 de ani s-a mai adresat cineva tinerilor cu atâta franchețe academică. Profesorii Universitari, căci asta sunt cei doi, nu-i așa, s-au simțit dintr-o dată încurajați de tineri să le vorbească. Și au făcut-o. Admirabil. Liniștitor pentru generații de acum încolo. Nici un îndemn la rănirea cuiva dar nici la acceptarea nulităților ca valori. Am ascultat atent secțiune de întrebări. Tinerii știu să întrebe iar cei doi Bărbați au revigorat ideea de lideri. Poate acum, prin comparație, vom înțelege mai ușor ce anume face diferența dintre gurile mari care opinează cu orice preț și pe orice subiect și Magiștrii eleganței exprimării și conținutului adecvat. Două persoane destinse la o cafea de gând cu prietenii lor mai tineri. Acum înțelegeți de ce sugrumații în politic nu iubesc Biserica și Academia. Pentru discreția și destinderea liderilor lor care au reușit, astăzi și nu doar astăzi, să readucă icoana Bărbaților atinși de Har din Biserica primară.
Imagini din mulțime. La marșul pride steaguri alungite în axa drumului. Altele decât drapelul național. Acela care semnifică demnitatea unui popor. La Putna, ore în șir, în vântul discret al pădurilor Bucovinei, Tricolorul. Desfășurat peste istorie ca o istorie întreagă. Liturghiile, rugăciunile, atmosfera Putnei de zilele acestea nu pot fi, să recunoaștem, subiecte de știri. Dacă se întâmpla ceva, o catastrofă de genul pierderii identității de gen, na, era mult mai important. Așa, pentru că tinerii Țării și-au arătat iubirea față de Vodă Ștefan și voievozii Bisericii- arhierei, preoți, monahi- nu este nimic de comunicat. Inițial am zis că este rea voință. Apoi am înțeles. Este reflexul celui care chiar nu pricepe deloc unde se coace roada demnității țării. Șacalismul nu e profesie, în fond. Priviți la Patriarhul Bisericii Și Președintele Academiei. Au și zâmbit- asta o spun pentru prietenii care știu de ce o spun- au bucurat copii Țării. Îndrăznesc să spun: Nu ne mai temem de voi, cei care uitați mereu că Biserica e mult mai mult decât putem percepe ca oameni! Promitem că nu ne vom mai simți minoritari în propria noastră Țară doar pentru că voi uitați să descrieți lumii demnitatea tinerilor români
Și asta a fost la Putna. Dar au mai fost Sâmbăta de Sus, Nicula, Moisei…Țara merge mai departe prin Bărbați!
Autor: preot Constantin Necula
Sursa: Doxologia.ro
Adauga comentariu