Problema cu femeile politician, tot mai prezente în spațiul public, și care ocupă demnități importante, este fix aceeași cu a colegilor lor bărbați: contra-selecția! Ultima femeie care a crescut organic în politic a fost tanti Merkel. Deși nici ea n-a fost vreo lumină, dar măcar a avut capacitatea de a învăța și de a gestiona treburile Germaniei de o manieră satisfăcătoare.
Cele mai multe sunt produsul politicilor cotelor: procentul de femei care ocupă funcții importante în politică; parlamentari, miniștri, șefi de mari unități administrative, etc. Și atunci selecția s-a făcut cel mai adesea în funcție de criterii care nu au legătură cu politica, ci cu marketingul pentru detergenți! Paritatea a fost o fereastră de oportunitate pentru grupuri de interese naționale sau transnaționale pentru a-și impune oamenii fără a mai investi în formarea și apoi în impunerea lor pe piața politicii.
Povestea care s-a ”vândut” cu precădere bizonului mediu dătător cu ștampila a fost aceeași că femeia în politică este un mare avantaj, pentru că mamă, gospodină, tolerantă, mă rog, știți clișeele, nu ne mai proptim în ele. Tot ce vedem acum în politică, femei la vârf, sunt contrarul imaginii pe pare PR ne-a făcut s-o înghițim. Liz Truss este ultimul eșec, cu consecințe grave pentru cetățeni și pentru viața lor. Iar lista eșecurilor este lungă, lungă. Asta a dus la refuzul cetățeanului de a mai crede în capacitatea politicului de a guverna în acord cu nevoile și așteptările lui. Femeile promovate cu astfel de mijloace în politică au îndepărtat cetățeanul, nu l-au apropiat de politică. Și au făcut un mare rău democrației. La fel cu contra-selecția din rândul politicienilor bărbați, vezi Macron, și tinerele speranțe de prin Grecia, Spania, Italia, useriștii la noi, și iarăși lista e lungă.
Politica nu e totuna cu gestionarea unei corporații. Iar corporațiile s-au învățat repede minte și își selectează la sânge conducerile la vârf, fără criterii de gen. Că sunt criticate, e una. Dar când sunt sume uriașe în joc, fix de ”progresism” se agață, în selectarea personalului.
Știu, e schimbare de generații, care înseamnă și schimbare de valori. Doar că în politică nu lucrezi doar pentru o singură generație. Și aici n-ai cum schimba realitățile.
Așa că, de fapt, vom vedea că țările conduse de femei au, până la urmă, cele mai slabe performanțe în materie de guvernare, și în calitatea și funcționalitatea democrației. Dar dacă e ordin, cu plăcere! Slava Lulutza!
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu