Festival de insulte în Occident și în SUA la adresa Rusiei, cu ocazia Zilei Victoriei. Mai că nu spun în gura mare că regretă înfrângerea nazismului, că Moscova trebuia să cadă, nu Berlinul.
Oamenii ăștia nu înțeleg că, odată terminat războiul din Ucraina, trebuie, într-un fel sau altul, să trăiască iar cu Rusia. Cred că lucrurile se vor desfășura ca și când nu s-a întâmplat nimic? Cred că rușii vor uita insultele? Tratamentul rezervat lor prin așa-zisa lume civilizată?
Nu, relațiile Rusiei cu Occidentul nu vor mai exista decât formal. Occidentul crede că, fără el, rușii nu mai pot progresa, că tehnologiile lui sunt esențiale? Eu m-aș mai gândi! Se bazează pe fuga creierelor rusești? Iarăși greșit! Da, va fi o fugă a creierelor. Fenomenul a lovit și UE. Chiar și din China fug. Dar după tratamentul rezervat lor, elitele tehnice rusești se vor gândi de multe ori înainte de a pleca. Mai ales că lor li se deschid o mulțime de oportunități de a câștiga la fel de bine acasă, de a se afirma într-un mediu cunoscut, de a profita de banii publici care vin și acum cu generozitate.
Să lăsăm gazul în afara discuției, pentru că el nu mai contează în structurarea relațiilor cu ”lumea liberă”. E vorba despre hrană acum. Rusia va deveni, cu puțin efort, prima putere agricolă a lumii! Are tot ce-i trebuie pentru asta! Iar un amestec inteligent de intervenționism al statului cu piața liberă va rezolva multe probleme. Cu o Chină tot mai ”înfometată” de alimente și de resurse energetice, piața Occidentului devine insignifiantă.
Așa că reținerea multor lideri politici de a fi prea vocali la dresa Rusiei este de înțeles. Încă mai gândesc, nu doar joacă teatru ieftin. Cât vor mai putea, cât le vor mai permite demenții de la Washington. Care cred că lumea moare fără ei, că Rusia nu contează în ecuația puterii la nivel global. Ei bine, vor avea mari surprize. Pentru că SUA se erodează din interior. Nu mai pot gestiona problemele sociale, și de aici începe totul. Când ”a face cât mai mulți bani” este unicul crez al americanului, la ce să te aștepți bun?
Iar 9 Mai rămâne momentul de glorie a unei națiuni pe care poți s-o iubești, poți s-o urăști, dar căreia nu-i poți nega existența.
Autor: Constantin Gheorghe
Adauga comentariu