Analize și opinii

Constantin Gheorghe: „Despre Transnistria, și despre efortul de a reaprinde conflictul înghețat din zonă.”

Dezmembrarea unui ”imperiu”(deși URSS NU a fost, în sine, un imperiu, cum SUA, ca stat federal, nu este, intern, un imperiu, deși are toate datele pentru a fi catalogat așa) este un lucru delicat. Brusc, majoritarii devin minoritari în anumite zone, și invers, granițele interne se dovedesc brusc inadecvate și artificiale, etc, etc, etc.
Dezmembrarea reală a unui Imperiu durează, poate secole, deși onest ar fi să spunem că, între niște limite, dezmembrarea devine imposibilă. Dezmembrarea URSS NU s-a terminat! Dezmembrarea Imperiului Otoman, așișderea. Despre Imperiul Britanic, ce să mai vorbim!
Să ne întoarcem la Transnistria. Problema de bază, ca și în Ucraina, este tratamentul aplicat etnicilor ruși, după destrămarea URSS. Bine, Chișinăul a crezut că e momentul unei revanșe, imediat după destrămarea URSS, împotriva rușilor, văzuți ca răul absolut. O răzbunare pe cât de puerilă, pe atât de contra-productivă. Fenomene asemănătoare s-au petrecut și în fosta Iugoslavie. S-au plătit polițe, s-au descărcat frustrări, puteri străine au profitat pentru a-și promova interesele în aceste zone.
Moldovenii chiar nu au reușit să-i înțeleagă pe ruși, să înțeleagă modul lor de a gândi? Atunci de ce au ales confruntarea nu cu Moscova, că nu despre asta e vorba, ci cu transnistrenii, de fapt cu minoritatea rusă? Chiar nu puteau face o ofertă acestei minorități? Nu existau instrumente de negociere? Dacă în cazul găgăuzilor a funcționat o astfel de ofertă, de ce nu ar fi funcționat și în Transnistria? Să nu ne facem că nu înțelegem: și noi puteam avea mari probleme cu minoritatea maghiară, mai ales cu aceea din HarCov. Bucureștiul a făcut o astfel de ofertă, lucrurile au funcționat, și funcționează. A se scuti de prostelile cu ”pâinea” pe care nu o poți cumpăra în zonă, pentru că ăia nu cunosc limba română. Ne batem joc de noi!
Ce oferă acum Chișinăul? Același gunoi de vorbe, care nu rezolvă nimic! Într-o negociere ambele părți acceptă compromisuri. Nu o fac, eșuează!
Dacă noi am renunțat să apărăm drepturile minoritarilor români din Ucraina, nu văd de ce Moscova ar face la fel în cazul etnicilor ruși, din Ucraina, din Transnistria, și de prin alte mahalale ale fostului Imperiu.
Nu sunt Nostradamus, dar mi se arată că acum Transnistria se pregătește să joace rolul de argument în favoarea prezenței trupelor SUA și ale NATO în Moldova. Chișinăul crede că așa asigură securitatea moldovenilor. O să constate că le face un rău moldovenilor, nu un bine. Complexe de popoare mici, care au fost aruncate de colo-colo în jocurile de putere între cei mari. Asta e, ei decid, nu decidem noi, sau alții ca noi…